Despre bucuria de a face surprize. Ceta.

Am avut un vis in care cineva ma suna sa facem o surpriza unei personae dragi (in diferite sensuri). Dupa 5 minute am fost sunat de acea persoana dar cu alt scop. Totusi spre seara am reusit sa facem surpriza respectiva. Imi place sa surprind (placut) persoanele dragi, imi place sa fac surprise. Face parte din felul meu de a fii.
Iesind in oras cu fericitul cuplu nu am putut sa nu ma gandesc la o fraza ce mi-a rams in minte , care ma bantuie de anul trecut. Mi se potriveste manusa: “Mereu cavalerul de onoare, niciodata mirele”. Parca m-am saturat sa fiu mereu pe locul doi, cu toate ca pana acum nu mi-am dorit sa fiu fruntas. Dar acum cred ca merit si eu mai mult, merit sa ma gandesc si la mine, nu doar la dei din jur. Sunt fericit cand cei apropiati mie sunt fericit, e drept, dar vreau sa fiu fericit si pentru mine. De acum voi lupta pentru locul intai, dar nu voi uita atributiile pe care le am pentru locul doi.
Sper ca persoanele pe care le ajut sau pe care le surprind placut sa observe asta. Nu o fac pentru apreciere ci pentru recunostiinta prieteniei ce mi-o poarta.

O persoana foare draga mie imi spunea ca altruismul este forma superioara a egoismului pentru ca atunci cand faci o fapta buna simti acea placere ce vine din egoism, vie din faptul ca iti place sa te bucuri sis a fi fericit. Oricum eu trec repede de la o stare la alta asa ca in nebunia mea voi trece si la subiectul al doilea: Ceta.

Am descoperit Ceta acum aprape un an si a devenit locul unde ma simt cu adevarat eu, lucul unde pot vorbii deschis despre mine, locul unde ma simt fericit si trist in alcelasi timp. Mereu am fost acolo cu personae ce inseamna ceva pentru mine sau si cu personae. Mereu mi-am dorit sa fiu singur acolo. Dar de fapt nu cred ca vreau sa asta. Pentru ca acolo sunt singur si impreuna, sufletul meu se imparte in doua. O parte e acolo cu cei din jur, o parte se urca undeva sus si priveste, mediteaza la cele intamlate ca un supra eu, omniscient. Am realzat ca asta e stare ace mi-o impune acel loc pline de istorie, spiritualitate si mizerie, cel mai postmodern loc pe care il stiu. Voi revenii insa alta data la Ceta si imi voi apleca mai multa atentie spre acel loc, poate dupa urmatoarea vizita acolo.

Pe curand…