Stare de Ceta

Astazi am cautat intr-o cautare de sine. pe zi ce trece nu ma mai regasesc. M-am saturat sa ma plang sa traiesc din ce am fost candva. Voi trece la fapte, voi scrie, si mai mult de blogul asta. Voi termina una din prozele mele si pana nu o termin nu voi dormii, si o voi publica pe blog.
Ca sa ma regasesc am fost din nou pe Ceta. Imi place mult mai mult iarna, cand nu sunt frunze la copaci si luninile orasului se vad mai bine. la inceput incerc sa descopar cladiri si apoi ma axez pe luminitele mici creand in cap forme geometrice, constelatii. Parca e un cer ce il privesc de sus si nu de jos. Cred ca Dumnezeu se simte atat de bine. Nu degeaba a creat lumea,avand asa o priveliste. Si cand se satura de ce se uita la celaltalt cer, cel artifical crea de luminile noastre. ma limitez sa fiu un zeu pentru oanenii mei de hartie (sau cu tehnologia asta de biti), sa-i creez, si sa-i distrug.
Urati-mi noroc
Pe curand...