duminică, 31 august 2008

Cu Lavinia in gara

E ciudat sa ma vad cu cineva aici in Bucuresti. Azi m-am intalnit cu un colg din liceu in metrou, cu care nu am avut nici o treaba. Ma indreptam spre Gara de Nord unde urma sa ma vad cu Lavinia. Lavinia, Raluca si Alex Sasu trebuiau sa strea cam 3 ore in gara pana le venea legatura spre Pascani. Am stat impreuna si am povestit. Ciudat, eram in Bucuresti, nu in Iasi ca de obicei.
Acum am ajuns "acasa" si sunt frant de oboseala. Sunt mandru ce covertura mea moale pe care mi-am cumpart-o.
Am o migrena de innebunesc!
Pe curand...

sâmbătă, 30 august 2008

Ostrov


Filmul ne prezinta viata Sfantului Anatolie. Cred ca este primul film rusesc pe care il vad si pot spune ca este unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut. Parintele Anatolie era un preot ce avea clar viziune si toata lumea venea la el sa ii ceara sfatul. In tinerete, tanar fiind, a omorat un om pentru asi salva viata iar apoi a trait la manastire, carand carbuni pentru centrala. in carbuni a trait, acolo manca, acolo dormea si acolo a murit. Anatolie este un personaj magnific, nebun, credincios si glumet ce a slujit in credinta si a ajutat pe toata lumea.
Mereita vazut filmul, cu toate ca suna ciudat, fiind in rusa.
Filmul are sase premii internationale si este catalogat de critici cel mai bun film ortodox.
Site-ul filmului aici


Frigut...

Dimineata ma plangeam de caldura, acum s-a lasat frigut.
Ma uitam pe geam in Pizza Hot si vedeam la termometrul unui afisaj publicitar cum scadea temperatura. In 5 minute, de la 35 de grade s-a ajung la 29. Acum e si mai frig si sta sa ploua.
Poate ca e frig pentru ca asta simt si eu. De dimineata am fost bulversat, o veste proasta de acasa. Vreau sa o rezolv si nu stiu cum, nu stiu daca am puterea.
Azi e Sfantul Alexandru asa ca vreau sa le transmit tuturol Alexanrilor si Alexandrelor un calduros "La Multi Ani"
Ma bucur ca m-am vazut cu Laura, chiar m-a uimit atitudinea ei fresh in orasul asta gri.
Pe curand...

Cald...

Nu suport deloc caldura. Si multumesc lui Dumnezeu ca nu prea am avut parte de ea. Azinoapte in schimb, a fost ca anul trecut in sesiune. Nu am putut sa dorm de loc din cauza caldurii... Era o caldura uscata, o caldura emanata de betoanele incalzite peste zi. In schimb ceea ce m-a uimit a fost sa aud greierii cantand.
Pe curand...

vineri, 29 august 2008

De departe

Ploua infiorator cand am iesit din scara blocului. In cateva secunde, pana la masina, m-am facut ciuciulete. Nici nu credeam ca o sa mai ajung la gara in timp. Dar am ajuns si am stat mai mult de jumatate de ora pentru ca trenul avea intarziere.
E abia 11 seara si sunt frant de oboseala. Deja simt ca Bucurestiul imi suge energiile. orasul asta e un vampir pentru mine. Vreau sa dorm dar nu pot. Nu sunt obijnuit sa o fac atat de devreme. In schimb am chef sa scriu aici, de mult nu am mai simtit-o. Imi era teama ca acum, la nici un an inplinit o sa il las de tot.
Zilele astea m-am gandit mult la asta sau la o modificare totala. Caut un subtitlu, caut ceva sa denote ceea ce sunt si ce vreau. Si nu il gasesc...
Am cateva poze pentru photoblog dar nu am nici un chef sa le postez. Poate cand ma intorc, cu toate ca ma astepta "olimpiada".
In final o sa postez o poezie ce imi place, o poezie pe care eu o vad altfel.


Ce bine că esti, Nichita Stănescu

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.


Pe curand...

joi, 28 august 2008

Hello

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris. Sincer nu am avut ce scrie sau nu am avut chef. Am terminat de vreo catevazile Supernatural, m-am plimbat si am iesit prin oras. Maine seara sau poimaine dimineata plec la Bucuresti. Ne vom auzii de acolo. Am de invatat cate ceva.As scrie mai multe dar nu am acces la net.
Pe curand...

duminică, 24 august 2008

Idei fixe, pete

Cand ii vine cate o idee m se pune pe creir ca o pata si rar mai scap de ea.
Amo idee fixa de 2 zile si nu stiu cum sa fac. Ve\reau ceva dar nu stiu cum sa fac ca sa-l iau. Mi-am dorit si acum mi s-a pus pata SI MAI TARE. Stiu ca sunt un copil alintat dar fac pe dracu'n patru si tot o sa am.
Pe curand...

joi, 21 august 2008

Supernatural












In trei zile am terminat prima serie din Supernatural. Ma simt ca fostul meu coleg de camera care isi petrecea o zi intreagha la calculatorn uitandu-sela unserial de dimineata pana seara, cu mici pauze. Probabil pentru ca de la el am serialul.
Pe langa cei doi frati care se lupta cu fortele intunericului mai apare din candin cand (in saeria 1, ca in primulepisod din seria 2 moare, daca nu cumva invie apoi) si tatal lorv John interpretat de Jewffery Dean Morgan cunoscut de unii din Gray's Anatomy unde la-interpretat pe Danny Ducatte.
Serialul este ciclic. nu seprezinta un caz, un monsru ceva ataca o persoana. Apoi cei doi frati, Dean si Sam afla cumva de caz si pleaca inrezolvarea lui. Cred ca din motivul ca serialul a avut succes, scenaristul ia dat puteri lui Sam.
Sper ca in seria a dfoua serialul sa ramana lafel deinteresant pentru ca ultimile episoade au fost altfel iar seria doi esteprodusa de CW in timpce prima serie a fost produsa de WB. Poate ca CW este un post al lui CW dar oricum serialulpareschiumbat in seria 2, cel putin priomul episod pe care l-am vazut.
Pe cfurand...

marți, 19 august 2008

La Multi Ani Vanesa!!!!


Pe Vaesa o stiu din clasa I. Am fost 12 ani in aceasi clasa insa nu dintotdeauna ne intelegem asa de bine. Cred ca dintr-a 7-a. Imi aduc aminte in clasele mici ca venea mama ei la scoala dupa ea impreuna cu cainele care era mai mare decat ea (si decat mine) cand se ridica in doua labe. Cum o venea devenea agitat si abia astepta sa isi "pupe" stapana.
Mi-o amintesc cu codite ciudate, nici la spate, nici intr-o parte, mereu stirga dar cu o voie buna si o energie debordanta.
Asa e si acum. Se suara cand ii spun Mama Leone, dar asa e. Ea ce cea pacifista, e cea care mereu vede acel putin bine in ceva rau, e cea care mereu ne impaca. Dar si cand rabufneste!!! Sa te fereasca Dumnezeu de dezlantuirea vanesei :)).
Ne-am mai certan noi, si mi pare sincer rau ca am facut-o sa planga de catevas ori dar ea site ca e prietena mea cea mai buna si o sa fu mereu langa ea, cand o sa aiba nevoie de mine.
mi dau seama de puterea prieteniei noastre tocmai pentru ca de doi ani ne vedem atat de rar dar mereu vorbim la talefon, pe mess (mai putin) si cand ne vedem ne intelegem atat de bine.
Ce misto a fost cand a venit la Iasi, acum, ultima data. Atat de bine m-am simtit cu ea!!!
Domne, cate amintiri!!! Liceul, tot liceul l-am petrecut impreuna, excursii, iesiri in Vigas la un 3 5 8, am stat in banca un an si ceva si 4 ani la franceza. Cat mai radeam in ore! Apoi erau duminnicile in care mergeam la film si Stela se ruga de mama sa ma lese, apoi intr-a 12-a a fost invers :))
Vanesa o sa ramana mereu in sufletul meu, o sa imi fie vesnic o foarte bina prietena, o persoana de suflet. Ma si vad la batranete italnindu-ma cu ea si vorbind despre ale noaste, despre batanreti, despre nepoti si despre noi :))
Imi pare rau ca e plecata in USA cu Work and Travel pentru ca ziua ei era evenimentul verii pentru mine. Imi lipseste acum mai mult ca niciodata.
Lov U si abia astept sa ne revedcem!!!
La MUlti Ani!!!!

Vidra

Ieri am fost la Vidra, la bunicii de pe tata si m-am revazut cu nebuna de varamea pe care nu o mai vazusem de 3 ani. Asa se inampla de fiecare data, e facut sa ne vedem asa de rar. Ea departe, noi cu ale noaste, la Vidra ne mai vedeam dar se intampla sa nu vna ea, ca acum doi ani sau sa nu ajungem noi, ca anul trecut.
E la fel de zapacita si plina de viata. Cred ca de aia tin atat de muilt la ea. As putea sa fiu suparat ca nu da semne de viata, dar u pot, mi-e prea draga.
M-a impresionat matusamea. Ea e genul de persoana neinteleasa, o victima a societatii dar acum mi s-a parut mult mai deschisa si mai de treaba decat de obicei. Poate ca ii fusese dor de noi sau poate ca timpul le schimba pe toate, chiar si pe ea. Cand o privesc gandesc cum ar fi aratat tata daca ar fi trait. Seamana atat de bine...

Sper sa nu treaca inca trei ani sa ne vedem ca o sa apuc nunta ei atunci :)). O sa ne auzim la telegon, pe mess, sper...
Pe curand...

duminică, 17 august 2008

La Multi Ani Lavinia


Fofo!!!
La Multi Ani!!!
Imi amintesc atat de bine primele zile de facultate. Spuneam ca nu vreau sa ma imprietenesc cu nimeni pentru ca am prietenii mei din liceu. Dar cand o vedeam pe ea, cum dansa si se simtea bine alaturi de gasca din Iasi, ma enervam si vroiam si eu. Am observat ca a fost pusa sefa de grupa asa ca la pedagogie am abordat-o. A doua zi mi-a facut cunostinta cu ceilalti si de atunci ne tot interlegem. Nu cred ca ne-am certan vreodata si mereu gasim sprijin unul in altul.
Nu am sa uit niciodata cum m-a sunat intr-o noapte sa imi spuna ca mama ei vrea sa se lase de facultate si sa se faca politist. Era atat de tarziu iar colegul meu de camera dormea asa ca am vorbit cu ea din baie, stand pe jos, razamat de usa. Intr-o noapte am primit un mesaj de la un coleg care ma intreba unde e intalnirea pentru Gradina Botanica. Eu nu stiam nimic asa ca nervos am sunta-o pe Lavinia si m-am luat de ea ca mie nu mi-a spus nimeni. Nici ea nu stia saraca.
Cate amintiri avem impreuna. Am fost la Vatra Dornei, am fost la atatea petreceri, am iesit de atatea ori in oras. Nu imi imaginez viata de la Iasi fara ea pentru ca e acolo cand am nevoie de cineva sa fie langa mine, e cea care imi da o palma cand o iau razna si imi reaminteste ca am mari probleme la mansarda, posibil ca imi cada daca nu o refac. Am invatat impreuna pentru examene, am iesit noapte in oras, am facut gratare, am mers la petreceri, nu mai zic ca-s pestele ei de la Oriflame.
O sa fiu mereu langa ea cand o sa aiba nevoie de mine si vreau sa stie ca se poate bizuii oricand pe mine, orice fel de problema ar avea pentru ca de acum stie ca ii sunt un prieten de nadejdie, un om pe care se poate bizuii.
La multi ani!!! Poop si abia atept sa ne revedem in toama!

Ieri si maine

Ieri noapte a fost eclipsa de luna. Planeta Marte a acoperit aproape in totalitate luna. Eclipsa a inceput in pe la 22.30 si a avut punctul maxim la 00.05. Din luna ramasese doar o liniuta mica si alba. Nu mia putea sa lumineze nimic. Dint-o luna plina ramasese doar cat un varf de unghie. Lumina insa reusea sa ofere si uncontur planetei marte care era atat de mare in comparatie cu luna. La contactul dinte luna si marte se vedeqa o culoare rosiatica. A fost frumos sa stai afara, la un suc, pe terasa si sa te uiti la luna.

Maine plec la Vidra, la bunicii de pe tata. Abia aastept sa-i vad dar mai aales abia astept sa imi vad verisoara pe care nu am mai vazut-o de doi ani si pe "scumpa" mea matusa pe care nu am mai vazxut-o de mult mai mult timp. Vreau sa ma iau oleaca de amandoua pentru ca nu stiu sa dea telefoane, nu stiu sa felicite de ziua noastra. par atat de reci, cel putin matusa-mea, ce pozeza in victima ea este neinteleasa.

Pe curand...

Dinastia Tudorilor


Am terminat de vazut si al doilea sezon din The Tudors. Abia il astept pe al treilea. Si pentru a ramane in tema am hotarat sa revad "Elisabeth" si sa vad "Elisabneth: The Golden Age".
De ce? Nu neaparat pentyru ca Elisabeta este fiica lui Henry al VII-lea cu Ane Bollen si ca-i urmeaza la tron, dupa scurata domnie a Mariei, fiica lui Hanry cu prima sa sotie Catherine, ci pentru ca realizatorul serialului este si scenaristul si producatorul filmelor cu Elisabeta. Am vrut sa vad cum a redat-o avande in vesere ca mama sa a fost omorata de Henry iar Elisabeta a fost considerata bastarda.
Istoria Angliei ca si istoria altor tari erste interesanta. Ei au interesul sa o primovezi si fasc filme pe aceste teme, noi facem sitcomuri si telenovele. Daca am face un film de epoca despe viata unuia dintre domitorii nostii, Stefan cel Mare sau Vlad Tepes sau oricare altul, si am adauga si intrigi, povesti de dragoste de la curte si pasiune ar iesii un serial de mare succes, dar preturile sunt mari si televiziunile nu vor castiga cat vor. Cum sa apara in astfel de film o reclaama la o bautura racoritoare sau cum sa stea Domita maria cu pachetul de detergent pe masa, cand astea nu erau atunci. De unde reclama in film, cum sa faca reclame spunandu-ne sa ne spalam pe cap cu nu stiu ce sampon cand pe vremea aia nu exista. Complicat
Asa ca ne limitam la telenovelele noaste ca de aici sr castiga multi bani si lasam americanii sa faca seriale istorice in colaborare cu institute de istorie irlandeza si canadiana, ca in cazut Dinastiei Tudorilor.
Exista si alte parti din viata lor despre care nu s-a vorbit, ca dezvoltarea culturii si a educatie, lucrurile astea sunt plictisitlare pentru publicul larg, mai intelesante sunt scandalurtile indiferent de natura, de la religie la sex.
Interesant este insa ca Henry a facut o reforma in biserica, astfel aprand Anglicanismul. Ca totul fost pentru asi satisface orgoliile personale si ca Elisabeta a continuat reforma pentru ca era vorva de mama ei, nu mai conteaza. In acea perioda au avut loc reformele bisericesti,pe doua parti. Pornit de jos, in Germania, de exemplu prin Luther, si de sus, ca ain Anglia, anglicanismul. Biserica Catolica a pierdut astfel mult teren, reformatii neascultan in Papa si in Vatican.
Aceste reforme au fost greu de realizat in acele perioade cand Biserica si Dumnezeu erau in centru. orice boala aparea era consideratqapedeapsa divina. Oamnenii cedeau mai mult ca nicodata in biserica dar totodata vedeau mizeriile ce le faceau clericii bisericesti, ce nu respectau jurmanatul de casitate, avand copii, ce aveam averi mari din donatiile enoriasilor. Pentur patura de jos reforma a prins bine insa cei de sus au reusit s-o opreasca, altfel, cin e stie daca ar mai fi exista Astazi Papalitatea.
The Tudors, este un serial ce merita vazut pentru ca e foarte bine realizat si atrage si pe cei pasionati de istorie si pe cei pasionati de senzational. Apoi, pentru cei curiosi de urmari va rewcomand si cele doua filme cu Elisabeta, realixate la difernta de 10 ani, primul aratand-o pe Elisabeta la incoronare, timida, injunghiata din toate partile, al doilea o Elisabeta puterica, conducand un regat prosper.
Pe curand...

vineri, 15 august 2008

Prima dragoste

Acum cateva zile cand ma intorceam din voiaj a fost sa fie sa imi aduc aminte de prima dragoste.
Pe langa faptul ca treceam printr-un loc prin care treceam foarte des in acea perioada, ascultam si muzica care imi placea atunci foarte mult. Nu stiu cum a fost sa fie sa ascult pe drumul de la Poiana Teiului (Poana Larga) Kelly Family dar imediat mintea mi-a luat-o razna. De trei zile la asta ma gandesc. Au trecut 10 ani de cand a inceput totul, eram in '98. Ma gandesc acum ca eram un pusti de 11 ani, nepotul meu are acum 11 ani si e un tanc, iar eu ma vedeam atunci buricul pamantului. A durat 4 ani. A fost ceva ce nu o sa mai fie pentru ca in timp ce eu cresteam, in timp ce intelegeam mai mai multe, si dragostea mea pentru ea evolua. Ea vedea tgotul ca un joc. Uneori era cu mine, alteori se combina cu altii dar mereu se intorcea la mine ca la un prieten si i se parea poate normal sa mearga mai departe. Mie imi placea dar intr-un fel m-a distrus pentru ca s-a jucat cu mine. Si acum cand o vad mai tresar, si nu stiu de ce...
Pe de alta parfe a fost frumos perntru ca timp de 4 ani am evoluat impreuna, relatia ce nhu era relatie a crescut si s-a transformat. pas cu pas le-am facut cam pe toate si simplii prieteni numai puteam fii niciodata.
Azi, nu mai cred in iubire. Nu mai vreau sa cred. Se poate traii si fara ea. Mi se pare un drog ce te imbie iar apoi devii dependent si iti face rau. In schimb Kelly Family tot o sa ascult...


Pe curand...

joi, 14 august 2008

Jurnal de calatorie - ziua 11

Daca nu e 7 e 8 si de fapt e 9.
Mama ne ameninta ca plecam la 7 dar la 8 am luat masa si am plecat la 9. Drumul ce urma nu era lung ci greoi, numai serpentine. Am avut si doua opriri, pe langa cea de la Peco.
Prima oprire a fost la Manastirea Toplita ctitorita de Miron Cristea, primul Patriarh Roman. Biserica veche, din lemn,este pictata pe panza iar apoi panza aplicata pe lemn. Pictura se pastreaza foarte bine iar in interior sunt ingropati parintii I.P.S.
A doua oprirea a fost la Petru Voda. Parintele Iustin a ridicat o manastire foarte frumoasa si zi de zi sunt peste 100 de oameni la dumnealui sa vabreasca, sa-i binecuvanteze. Bisrica este micuta si este pictata in exterior cu albastru la fel ca Voronetul. Nu am inteles de ce catapesteasma a foat imbracata in Plexic Glass, lucruj care nu mi-a placut de loc.
Peisaje frumoase si un drum greoi dar in final la 8 jumatate eram acasa. Am stat de vorba cu cei ce ne asteptau, am impartit cadouri si am mancat ceva dupoa care m-am culcat. Era ora 10 cand m-am pus in pat. Nu am mai fost in stare sa scriu nimic, sa scot pozele. Eram rupt. Dupa 12 ore de somn am inceput si eu incet sa imi desfac bagajele si sa imi oranduiesc treba.
Calatoria mea s-a terminat aici...
Pe curand...

Juranal de calatorie - ziua 10

In dimineata asta nu puteam sa ma trezesc. Parca ma atragea ca un magnet in el. Dormisem prost, mai prost ca niciodata. Dadusem de doua ori cu capul de perete cand m-am intors si patul fiind scurt, am dormit cu picioarele in aer. MA durea foarte tare, si inca ma doare, am o intindere de muschi.
Prima oprire a fost la Manastirea catorilca din Radna - Lipova. manastirea se afla in renovare si pentru refacerea ei ti se cerea o suma fixa de un euro pentru adulti si jumatate de euro pentru elevi si studenti sau 3 lei, respectiv 1.5. Mi s-a parut de foarte prost gust sa iti impuna o taxa de donatii. Puteau sa spuna ca e o taxa de vizitare sau sa te lase sa donezi cat vrei. Poate eu donez mai mult. Pentru sume mai mari erau trecute conturile. Papa cred ca nu mai are bani ca sa le ii ajute cu toate ca era Basilica Minor a paplitatii.
Am pornit inainte sa cautam Biserica ortodoxa transformata in Giamie si bazarul turcesc. Ieseam de acum din oras si nu dadeam de ele. Ne-am oprit intr-o parcare ca sa pozez Cetatea din Soimus, cetqate la care din pacate nu prea se putea ajunge decat pe jos si am intrebat o femeie cum se ajunge la obiectivele turistice ale orasului. Femeia mi-a explicat ca trebuie sa ma intorc si sa mergem spre Bai si pe langa un Peco ajungem in ventru si acolo sunt toate si muzeul cu felinare mari si frumoase.Tipa m-a dus dupa calea ferata de unde se vedeam bine cetatea si mi-a s[us ca si ea este din Bacau, din Sascut de fapt insa a plecat cu mama ei cand avea 9 ani. Foarte de treaba si plina de intentii bune. Lipova m-a dezamgit. Orasul pare sa fii ramas in perioada interbelica. PArca vedeam pe drumul cu piatra cubica trecand trasuri in loc de masini. Noici nu observam firmele coloratre. Murdar si sters orasul. Biserica era inchisa si am vazut-o doar din exterior.
Am pornit aproi spre Sebes unde trebuia sa mai vedem ceva, habar n-am cum. Am facut pe drum o oprire la Gurasada pentru ca ne-am dat seama ca acolo e una din bisericile din sec 12, una din putinile. Parintele nu era in sat asa ca nu am putut sa intram inauntu sa vedem bijutera de biserica insa am vazut-o de afara si ne=am bucurat de frumusetea ei. Cum a rezistat atata timp, cad de bine era concentrata si cat de fumoasa e.
Mai aveam 7 kilometii pana in Sebes cand ne-am oprit. Era un blocaj. Dupa jumatate de ora am mai intaintat un kilometru jumatate, apoi dupa inca 10 minute inca un kilometru jumatate. In 2 ore am facut 10 kilometri pentru ca la iesire din Sebes se lucra la drum pe o banda. In timp ce stateam si asteptam sa pornim si tot vedeam masini pe celalalt sens cum vedeau incet, am intrebat un sofer si ne-a zis ca mai sus un pic se lucreaza pe o portiune de un kilometru si ca el a stat 3 0re ca sa intre. Cand am iesit pe 10 kilometrii erau blocaje de masini. Portiuni pe care masinil mergeam bara la bara pentru a intra si ele in oras, se circula iarasi pe sensul celalalt si portiuni pe care inca nu se pornisera pentru ca una din masini nu pornea. Pana sa intram in Sebes am vazut doua accidente, cred si eu. Cum scapau de stat 2-3 ore in trafic o goneau pana sareau peste un pod sau pana intrau in alta masina si se opreau intr-o casa, Doamne fereste!
Ce sa ne mai oprim in Sebes, direct spre Rasinari unde aveam cazarea.
Un pic mai mult de trafic era si in Sibiu. Mergema bara la bara si pe banda 2 o tipa intr-un logan MCV a observat ca mama era legata la cap (e inca racita si era legata ca avea spirt pus la cap). Ce radea baba, cand ne intrecea se uita la mama si radea, cand o intrecema noi iarasi se uita si radea. Radeam si eu si Ilinca, de situatie. Apoi, la un semafor, ma uitam pe banda doi si deodata citesc pe buzele unui sofer de dubita "Uita-te la asta cum e legata nebuna la cap" si cel de langa el se uita. Ii spun mamei razand la care ea spune. Ma doare capul, de aia sunt legata. Si ce face tipul? Ii intide o foie cu pastile. Chiar m-a impresionat.
La Rasinari nu am mai apucat sa vedem casa lui Goga si a lui Cioran, poate maine dimineata. Am mancat bine iar apoi plini ne-am indreptat sprecamera, un dus, pozele de scos si sa scriu articolul. Nu am net, maine il voi posta cand voi ajunge acasa.
Acum ma voi uita la Ucenicul lui Trunp si apoi ma culc.
Pe curand...

marți, 12 august 2008

Motivatie

NU mi-am motivat schimbarile la blog odata cu cele 300 de mesaje postate.
Ceea ce se observa cel mai bine sunt norii de la titlu. Am schimbat poza cu cartile cu acei nori pentru ca nu imi mai caut eul in carti, ci peste tot. Caut libertatea si cunoasterea si tanjesc la ceruri. Incep sa imi refac comuniunea cu cerurile si ma simt altfel. De aceea am modificat poza
Apoi am scos acel motto de la titlu. Nu se potrivea ca subtitlu. Blogul meu nu este un blog de prietenie ci un blog de stare asa ca subtitlul a fost si el modificat in "Unele lucruri raman doar pentru mine" pentru ca asa este. Nu scriu chiar totul pe blog. Nu sunt atat de egoist ca sa imi impart chiar toate sentimentele cu voi.
Motytoul l-am pus la informatiile despre profil si am modificat titlul din Interogatoriu in Motto. Acum pe ambele bloguri se poate citii frumosul citat.
Am mai scos bloguri din blogrol si am mai adaugat.
Cam atat, in mare..
Pe curand...

luni, 11 august 2008

Jurnal de calatorie - ziua 9

Dimineata am facut o tura de Arad, cu Voichita. Centrul vexhi e foarte frumos insa nu am fost impresionat prea tare de el. Poate pentru ca am vazut foare multe orase vechi in ultimile 9 zile sau pentru ca ma asteptam la mai mult. M-a batut foare mult la cap Q cu Aradul si ma asteptam sa fie mai spectaculos. Mi sa parut un Cluj mai mic si mai murdar.
Apoi am plecat spre Timisoara. Distanta dintre Arad si Timisoara e de aproximativ 60 de kilometrii insa drumul e foarte aglomerat. Am parcat undeva langa ruinile vechii cetasi si am pornit pe jos spre centru. Centul este inchis, devenind un imens pietonal. Am facut multe poze si ne-am indreptat spre capatul piatetei, adica spre Catedrala Mitropolitamna. Biserica este foarte frumoasa, un adevarat monument al secolului 19. Mare, impunatoare, frumos pictata.
Pentru ca era ora pranzului si eu cautam in disperare niste pantaloni subtiri am hotarat sa mergem in Iulius Mall Timisoara. Mallul este spectaculos. Arhitectura este una speciala. Arata ca o cetate iar ultimul etaj este un mare cerc , cu o gaura in mijloc. Tot acest etaj din sticla este sustinut de niste stalpi. Este spectaculos. Din 2009 mall-ul se va dubla.
Spre seara am vizitat Manastirea Gai, din Arad, o manastire monument istoric din secolul 18. M-am simtit foarte bine acolo, m-am incarcat de energie si spiritualitate.
Teoretic s-a terminat, pactic maine mai vizitam cate ceva in drumul spre casa si poposim pe langa Sibiu. Miercuri ajung acasa...
Pe curand...

duminică, 10 august 2008

Jurnal de calatorie - ziua 8

Mama e inca racita si pentru ca era si un program oarecum lejer azi am lalait-o.
Era trecut de 12 cand am plecat din Oradea. Obiectivul nostru era Arad. In drumul spre Arad am trecut prin Salonta si ne-am oprit pentru a vizita turnul unui anume scriitor maghiar, nascut la Salonta. In turnul de aparare construit odata cu asezarea Salonta s-a amenajat muzeul inchinat acestui scriitor maghiar.Muzeul a fost chiar plicitistor singurul lucru palpitant a fost urcarea scarilor prin turn.
Am ajuns in Arad pe la 3 si dupa cateva ore in care am motait in camera de htel a aparut si Voichita. Voichita este colega mamei de gazda si de grupa din facultate. Sunt foarte bune prietene si nu s-au mai vazut de 4 ani, cand voichita a fost in bacau pentru o interventie chirurgicala (si inainte de asta nu se mai vazusera din '80). Am mers cu totii la ea acasa. Locuieste in cnentrul Aradului, intr-un imobil fata in fata cu teatrul vechi care din pacate este in paragina. Apartamentul se alfa la etaj si ca sa intii intrii mai intai in curtea interioara unde sunt mia multe cladiri si case. Este atat de frumos. o combinatie de vechi, nou, arta si chici cum numai la noi gasesti. printre nucii seculari sunt intinse sforii cu rufe la uscat, o prelata acopera o masa si niste scaune unde un vecin curata niste porumb, la cealalta casa au un leagan pe garaj si de la Voichita, printre ramurile nucilor observi tot. Apartamenul e mare, cu camere inalte si spatioase. Este frumos amenajat si iti da o senzatie de acasa. Ma simt bine aici. Iarasi simt nevoia sa scriu. De pe terasa de sus am urmarit curtea in timp ce am mancat gulas cu orez si ardei copti. MA gustat niste specialitati unguresti si am baut cafea.
Apoi Voichita a zis ca ne duce la Manastirea Bodrog. Ar fii trebuit s-o vedem maine dar daca aveam acum ocazia... O sa ne ramana pe maine orasul Arad si Timisoara. o sa avem timp o zi intreaga sa le vedem avand in vedere ca sunt 60 de kilometrii intre ele. Legenda spune ca un taur a venit de pe camp cu o icoana in coarne. Taranii impresionati de poveste au ridicat acolo manastirea. Este foarte frumoasa. Biserica veche este pictata foarte frumos. Observand apoi pictura din cea noua am ajuns la trista concluzie ca nu se mai picteaza bisericile calumea. Si asta noua era pictata bine in comparatie cu altele.
Stand in biserica, in boxe se auziea muzica bisericeasca, cantata incet de o voce feminina. Soarele apunea incet iar prin geamurile mici ce strapungeau peretii grosi de un metru patrundea vag lumina. biserica era plina dee umbre iar frescile cu povesti biblice parca prindeau viata. Cum sa nu ti se para ciudata o astfel de imagine daca nu esti ortodox. Catolicii cu biserricile lor mari, reci, spatioase daca ar intra intr-o biserica ortodoxa, mica, calduroasa, pictata pe toti pereti si auzind o astfel de muzica intr-un semiintuneric nu stiu cum ar reactiona. De aceea in romanele americane bisericile ortodoxe sunt descrise cu amanuntul pentru ca ei nu sunt obijnuiti cu uniunea asta dintre om si biserica de la noi. Se spune ca cei de confesiune catolica sunt mai credinciosi dar legatura dintre om si Dumnezeu pare mai stransa intr-o biserica Ortodoxa care arata ca un loc de inchinat mult mai personal si aproape de suflet decat unul catolic care pare o ofranda eleganta inchinata Lui.
Asta e alta poveste... Revenind la oile noaste; ne-am intors in Arad si ne-am plimbat pe faleza timp in care "gagicile" si-au amintit de faculate, de viata de student, de colegialitate si prietenie.
A fost frumos azi, a fost mai de suflet. Calatoria noastra se apropie de final. MAi e maine iar apoi doua zile de mers inapoi acasa cu popas la mijloc.
Pe curand...

300(+2)

Da, am ajuns la 300 de mesaje postate pe blog. Ma uitam acum sa vad cat a trecut de la 200 la 300, doamne cat e! Atatea stari, attea trairi. Nimic nou intre astea doua aniversari. Nu am inceput nimic nou. In schimb nu m-am mai razbunat pe nimeni in scris, asa cum am promis si am incercat sa ma cenzurez.
Am avut o tentativa de a muta blogul pe wordpress, dar nu imi place gazda, blogger e mai friendly. Ce v-a urma? Nu stiu. Nu ma extind ca trustul intact al lui Voiculescu, poate voi incerca un nou blog, de nisa in care sa postez tot ce am scris pana acum dar nu stiu cati cititori va avea. Asa ca nu stiu daca merita. Plus ca imi este frica de plagiat. Nume noi in blogrol si cam atat.
Acet mesaj e al 302-lea. Numarul 300 a fost cel pentru Q, fara sa imi dau seama. Ma bucur ca hazardul a facut asa. Ma bucur ca articolul ce trebuia sa aniverseza blogul l-a aniversat pe el.
Nici nmu credeam ca o sa am 300 de mesaje in primul an. Acus voi sarbatorii un an si am ceva emotii.
Ne revedem cu jurnalul de calatorie pe ziua asta, sper sa am net la Arad.
Pe curand...

sâmbătă, 9 august 2008

Jurnal de calatorie - ziua 7

Mama a racit destul de tare si toata noaptea am auzit cum se foia.
Dimineata nu ne-am grabit prea tare sa plecam pentru ca nu aveam o zi plina. Putine obiective si drum scurt, 70 dus si tot atat intors, cred...
Am plecat spre Baile Felix iar acolo ne-am cam invartit pe stradute ca sa gasim o parcare. Statiunea e plina ochi. Am stat fix o ora. Stiu pentru ca ne-am scotocit prin pormonee si am gasit doar trei monezi de 50 de bani fix pentru o ora de parcare. Dupa un tur de statiune, timp in care am vorbit cu Q sa ii zic "La Multi Ani", am mancat o chesti traditionalade-al lor dulce si am vazut lacul cu nuferi unde ne-am delectat cu niste superbi nuferi albi si mai superbi roz.
Apoi, ne-am indreptat spre Meziad, cel mai mic municipiu, ca de acolo sa mergem pana la Meziad unde se afla o pestera socotita cea mai frumoasa, insa din pacate neelectrificata. Drumul de mai mult de un kilometru pe jos pana la pestera a fost nemaipomenit iar pestera e intradevar deosebita. La fel ca si la Pestera Ursilor sau Pestera Muierii, peseteri pe care le-am vazut, se gasesc o droaie de formatiuni ce au fost numite dupa forma sa. Cateva exemple ar fii, Madona (Maica Domnului), Stefan cel Mare, Sfinxul, Zdranta, Ciobanul, Cortina, vulturul si altele. Pestera are 5 nivele si 5 kilometii lungime. Turul de vizita realizat cu ghid si opite are un ilometru jumatate si cuprinde trei nivele pe un traseu de o ora in forma de 8. Destul de greu de mers dar se merita.
In Remetea se afla o Biserica Reformata din secolul 14, pictata. Am intrebat un localnic de ea si ne-a zis ca cea prtodoxa e pictata. Biserica ortodoxa tocmai se picta ea fiind marita in urma cu opt ani. Cu ajutorul unui om de la biserica am dat de pastorul de la biserica reformata si am putut-o vizita. Este superba. Ministerul Cultelor a inceput de cativa ani decopertarea peretilor pentru a scoate la suprafata pictura. Biserica a fost la origini catolica iar cand a devenit reformata a fost acoperita datorita normelor ce interziceau picturile bisericesti. Ciudat este faptul ca o biserica catolica a fost pictata stiinduse ca asta nu prea se intampla, mai ales ca pictura este bizantina, ca la ortodocsi. Posibil ca ei atunci au facut un ccompromis sau cine stie, pentru ca s-au descoperit ceva urme de pictura si in exterior lucru care la catolici nu exista. Pastorul a avut mult de furca cu enoriasii. Unii inca mai spera sa vina cineva si sa acopere pictura veche si sa dea bisericii albul ei de pana acum. La exterior, expertii de la minister au lasat o bucata de perete fara tencuiala pentru a se vedea tehnica in care a fost construita biserica. O batrana i-a spus pastorului ca meseriasii de la bucuresti nu au terminat de tencuit si au plecat cu banii, fara sa inteleaga ca asa trebuie lasata. Omul era foarte mandru de ceea ce era acolo pentru ca intelegea importanta si valoarea insa oamenii din sat nu vor sa auda de pictura aia veche si vor sa zugraveasca biserica, lucru pe care nu vor reusii niciodata sa-l faca.
Ne-am intors apoi in Baile Felix pentru a manca iar pi inapoi la Oradea. Tot drumul de intoarcere am acut niste nori si peisaje superbe, de vis ce ne-au incantat provirile.
Pe curand...

La Multi Ani Q!!!

Daca ar fii sa-i numar pe cei din "Iasi" la care tin, ar incapea pe degetele de la o mana.
Unul din aceste persoane este Alex, zis sic Q. Nu tin minte cand am inceout sa vorbescc cu el, din anul 1 dar parca e cu noi dintodeauna. E un baiat talentat, scrie bine, compune muzica, e cel mai tare in photoshop :P si este un bun prieten.
Ce-i doresc??? Multa bafta. are nevoie de asa ceva. are nevoie de bafta ca sa treaca peste mica problema scolara. sanatate, ca fara asta nu poate face nimic, iubire si prieteni buni.
O poza o sa pun cand ajung acasa, pana atunci ii doresc inca odata un calduros La Multi Ani!!!

vineri, 8 august 2008

Jurnal de calatorie - ziua 6

Azi am vizitat doua orase mari.
Dimineata l-am sunta pe Q sa ii spun la multi ani. Dar maine e ziua lui. Tare aiurit mai sunt.
Prima oprire a fost in Satu Mare. Am facut o tura de oras si am intrebat de muzeul de arta. Ajunsi acolo am vazt ca era cel de istorie si etnografie. Tin sa va spun ca nu imi plac deloc aceste muzee, mi se par plicitsitore. Multi bolovaani, cateva cioburi si fiare ruginite. Insa acesta a fost altfel. In fiecare incapere, in functie de specific se auzea muzica. Era foarte antrenant si ii facea deosebit. Muzeografii au folosit si multe manechine pentru a le imbraca cu diferite haine, se gaseau case dacice, morminte germanice, gtoate facand muzeul unic. partea de etnografie era si ea deosebita pentru ca prezenta prin manechine si evenimentele importante din viata taranului, ca botezul, nunta si inmormantarea. Nu imi pare rau deloc ca l-am vazut, chiar imi pare rau ca nu am platit taxa foto, necrezand ca va fii ceva spectaculos.
Ne-am indrepotat apoi spre Oradea. marcel ne-a ghidat pana in fata pensiunii. Mama a racit si a hotarat sa ramana in camera asa ca noi am plecat fara ea sa vizitam orasul. Oradea, cel putin partea vexhe este minunata. Cred ca as putea locuii aici. Lumea parea foarte deschisa si lipsita de inhibitii. Am vazut pe pietonalul din centru tot felul de omeni, cu tatuaje, cu diferite cuafuri, imbracati in tot felul de chestii si nimeni nu parea dranjat. Am vazut o pustoaica ce mergea pe strada cu o nevastuica vie in mana. Nu stiu de unde o avea dar era animalul ei de companie. Pentru prima data am vazut un om cu handicap locomotor ce mergea singur, increzator, pe strada. Cum te indepartezi de centu, cladirile vechi devin tot mai cenusii iar apoi tot mai mici, pana ajung cladiri cu un singur nivel, ici colo, la cate o intersectie mai apare cate o casa cu nivel. Apoi brusc intrii in orasul nou, ce nu este atat de frumos.
Si cum am ajuns destul de devreme si am Wi-Fi am inceput sa postez tot ce aveam restant. Imi ia fparte mult sa postez pe photoblog, caci apoi repede pun pe blog si fac trimiterile la poze. Spre sa termin cat mai repede caci mai pica netul si imi da eroare la incarcare pagina. Am pus si poze pe hi5, daca tot am net si cine stie cand mai apuc ;)).
Pe curand...
P.S. Au astia din Oradea niste tramvaie de iti pica plombele. Sa vada si Nichita si poate ia si el la Iasi. si inca ceva: in Satu Mare apa care curgea din fantana arteziana era albastra. Oare pusesera solutie de colorat apa daca cineva isi face nevoile si tot si-a facut sau pur si simplu asa au vrut ?

Juranal de calatorie - ziua 5

Reusesc sa ma trezesc din ce in cde mai greu....
Pe la noua eram deja in masina in drum spre prima locatie, Bixade. Aici se afla o manastire ce se afla in posesia undei icoane facatoare de minuni.Manastirea a fost spital TBC pe timpul comnunistilor. Cladirea spitalului trona inca, coscoroviata in curte si pe ea inca se destingea inca scris "Preventoriu". In jur se construia de zor. Acolo mi-am adus aminte de "Bibiloteca din Alexandria" a lui Salcudeanu si simteam nevoia sa scriu. Aveam inspiratie. Insa laptopul era undeva in camera de la penisune.
In drum spre Sighetul Marmatiei ne-am oprit in Sapanta ca sa cautam Cimitirul Vesel. Am oprit si am intrebat un mosulica care era pe strada. Mandru ne-a spus ce dupa Militie, pe partea cealalta, adica pe partea noasta e un drum si acolo e cimitirul. Apoi ne-a intrebat de unde suntem si ne-a recomandat si manastirea. In drumul spre manastire am observat o masina de Bacau si ne-am dus dupa ei. Manastirea in stil Maramuresean, este o minunatie, cred ca este cea mai mare biserica de lemn din lume. La parter este o biserica de piatra iar deasupra cea de lemn. Intorcandu-ne de acolo, povestind despre frumoasul gest al patronilor de la magazinul Victoria, din Bucuresti,ce sunt ctitorii bisericii nu am mai vazut semnul spre cimitir si am hotarat sa il vizitam la intoarcere.
In Sighet urma sa vedem Muzul etnografic si Memorialul Durerii. Insa impresionati de Memorial nu am mai mers la muzeu. In fostul lagar de concentratie din Sighet, s-a realizat acest muzeu, inclinat victimelor comuniste. Initiativa a fost a poetesei Ana Blandiana si cu bani Europeni s-a realizat acest muzeu in fostul lagar dezafectat. Impresionana t=este putin spus. Fiecare celula este o sala cu o anume tema legata de drama concentrarii comuniste. Realizat foarte bine, istoricii si arhitectii au facut o treaba impresionanta. Am petrecut cateva ore bune intrand in fiecare celula, fara a citii tot ce e scris acolo. Atatia oamnei simplii, oameni de cultura, politicieni au murit acolo pentru idealurile lor, pentru libertate. Impresionant...
Cimitirul Vesel m-a binedispus. Imi trebuia asa ceva dupa Memorial. Fiecare mormant este deosebit si amuzant. Apoi, picturile de pe cruci si armomia fac acel loc unic in lume.
La Celheze se afla o fabricuta de apa minerala. Foarte buna, aici numai din asta se bea. Tot la celheze este si o pestera pe care nu am putt s-o vedem pentru ca drumul este prost.
In Negrsti Oas trebuia sa vizitam Muzeul Etnografic,Am lasat masina in parcarea pensiunii si am luat-o la picior. Am intrebat o mustacioasa si am intrebat-o frumos de muzeu. Insa ea nu stia exact ce e ala, mai ales ca de doai ani era plecata in Italia. In schimb o taximetrista ne-a indrumat si am azuns cu bine. Insa muzeul era deja inchis. Ne-am milogit un pic de portar si cand am vazut ca nu vrea am hotarat sa ne intoarcem cu cozile intre picoare. Omului i s-a facut mila si ne-a primit insa numai 5 minute si fara sa facem poze. Insa apoi a intrat in vorba cu noi si ne-a povestic ca un italian de la Milano la- intrebat daca BAcaul e mai mare ca Romania ca e plin de bacaoani pe acolo.
Orosit, imi inchei ziua, tot nu am net si nu stiu cand o sa apuc sa postez atat.
Pe curand...

Jurnal de calatorie - ziua 4

As putea numii ziua asta, in spiritul lui Marcel, "Reconfigurarea traseului" sau drumuri in constructie.
Ne-am trezit mai devreme ca de obicei si anume la 7 si la 8 jumate eram plecati, decazati, mancati. Ne indreptam spre Nicula unde trebuia sa vizitam manastirea si sa asistam la aslujba. Era mare sarbatoare, Schimbarea la fata. Drumul pana la Nicula a fost groaznic, trafic intesn in Cluj si obositor iar apoi spre Gherala, se lucra la drum. Ajunsi la manastire am inceput sa cautam un loc de parcare (vesnica problema) si am ajuns intr-o infundatura. A trebuit sa coboram un deal in marsarier, pe unde incapeai la milimetru. Mama conducea, eu o pilotam, a fost groaznic cand vedeam ca era loc cat un deget intreasina noastr si celala si nu stiam daca pana la capat nu se vor pupa. Am ajuns cu bine la poala dealului, am parcat undeva si am luat un calciu pentru ca facusem o cadere de la stress si emotii.
Biserica este nepaipomenita in interior, inafara nu dadeam doi bani pe ea. Am stat la slujba, ne-am mai invartit si am plecat tarziu spre Gherla, adica pe la vreo 12 jumatate. Gherala este un oras armenesc, al breslarilor, ce arata ca un targ medieval. Cladirile vechi, la strada, cu porti mari si curti interioare, au un aer boem, insa nu sunt ingrijite. Catedrala armeneasca-cartolica, este nepaipomenita, in ea aflandu-se o pictura de Reinnebrand, parca. Ne-am plimbat apoi vreo cateva ore prin orasel, uitandu-ne pe strazi, pozand cladirile.
Urmatoarea noastra oprire a fost la Vad, unde se fala cea de-a doua biserica construita de Stefan cel Mare in aceasta regiune. Biserica este mult mai frumoasa decat cea de la Feleac si la fel ca si acolo, cat timp am stat in biserica m-am simtit invadat de energie si spiritualitate. Am avut ghid pe baiatul preotulu, un pustan de clasa a 9-a pasionat de istorie, foarte mandru de biserica "sa".
Am descoperit ca Zalaul este un oras deosebit de frumos si curat. Pin de clasdiri vechi ce se imbina frumos cu cladiri noi. Curat si primitor, orasul m-a impresionat cu toate ca am poposit doar jumatat de ora. Am trecut apoi rapid prin Satu Mare, cec urmeaza sa-l vedem poimane, ca sa ajungem la Oas, unde suntem cazati.
Pensiunea e draguta, amenajata in stilul unei case de la tara su presuri, ulcele si icoane pe sticla peste tot. Intra un pic in contradicite cu intrarea chicioasa, insa odata ajuns inauntru te obijnuiesti cu atmosfera si iti incepe sa iti placa.
Acum o sa ma culc, sunt obosit si murdar. Astept sa se elibereze dusul iar dupa ce ma voi bucura de el ma voi culca.
Inca nu am dat de un loc cu Wi-fi ca sa postez tot ce am. Sper cat mai redede...
Pe curand...

Jurmal de calatorie - ziua 3

Am plecat de la Domeniul Regilor pe la 9, 9 jumate, inspre Feleac. In Feleac urma sa vizitam biserica construita aici de Stefan cel Mare. Orientarea mea in spatiu ne-a dus pe drumul de tara unde era manastirea. Am descoperit insa ca manastirea era noua, dar construita foarte bine. Nu cred ca am mai vazut de mult o biserica noua, gata sau aproape gata construita cu atata bun gust. Bravo proiectantului si constructorilor. Piatra sculptata inserata prin beton, stiluri imbinate aproape perfec, fiind armonice, vitralii, coloane sculptate, piatra la temelie, toate faceau biserica, chiar tot asezamantul sa fie de un rafinament rar vazut in zilele noaste.
Biserica veche, cred ca este singura biserica ortodoxa construita in stil gotic. Este micuta si foarte primitoare. Parintele tanar, care a stat cu noi si ne-a spus istoricul era un om erudit si plin de energii pozitive. de mult nu am mai vazut asa un preot. Tot el ne-a povestit ca Sotul Veronicai Micle este de acolo, nu ii mai retin numele insa el a plecat din Feleac, la iasi si acolo a cunoscut-o pe veronica care era femeie in casa la niste boieri. A luat-o de sotie si au facut impreuna doua fete. In una din scrisoi, domnul Micle scria acasa ca este foarte bolnav insa Veronica e bine si isi petrece tot timpul pe la serate literare. Imaginea care mi-am creat-o afland mai multe despre ea a fost o varinata autohtona a lui MAdame de Bouvarie. Nu stiam ca era maritata si avea o relatie vu Eminescu. Vravo mai Mihai, ai avut o feblete pentru o parvenita autodidacta care mai era si maritata! Cam toti genii nu au noroc la femei, indragostindu-se de femei usuratice ce isi pun in valoare farecele incercand sa cucereasca un astfel de barbat. Cica Veronica nu moare intamplator in acelasi an cu Eminescu, se crede ca s-ar fi sinucis, si nu ar fii ngropata in manastire, ci undeva inafara ei, dupa ritualul de inmormantare a sinucigasilor. Papase toata averea raposatului ei sot si lasase in urma doua fete tinerele, fara nimic. Parintele cuostea din anumite surse aceasi varinata pe care o stiu si eu cu o moarte prin otravire indelungata, de cate masoni, a lui Eminescu.
De la Feleac am plecat in Cluj, unde ne-am invartit ca o ora ca sa gasim Gradina Botanica pentru ca strada pe care se afla, Strada Republicii, nu exista in mintea lui Marcel, ajungand acolo am dscoperit ca el o vedea altfel, cred ca si-a schimbat numele intre timp. Clujenii sunt ingrozitori. Nu am gasit loc de parcare cam nicaieri cu toate ca am observat o droaie de locuri nou amenajate, insa nici acestea nu fac loc. Cateva ore bune ne-am plimbat prin Cluj (inca il mai tineam minte, din clasa a 9a) si am vizitat Mitropolia si catedrala catolica. La muzee nu am mai ajuns pentru ca era tarziu si trebuia sa ajungem in chei. Din cauza problemei cu timpul nu am mai apucat sa ajung la Iulius Mall sa postez mesajul de ieri.
Ma bucur ca ma revazut Cheile Turzii. Am fost in ele in clasa a 9a, insa am fost pe partea celalta si din cauza undei ploi nu am ajuns pana in partea cealalta. Asa ca acum am pornit invers si nu am ajuns in capat pentru ca ne-a speriat din nou ploaia. Pentru cei ce nu stiu, Cheile Turzii sunt patrimoniu UNESCO si sunt singurile chei de la noi din tara ce se fac la pas, fiind foare inguste, neputandu-se sa se mearga cu masina.
Urmeaza o zi plina, cu drum lungut si greu si plin de popasuri. Maine e sarbatoare mare si o sa asitam la slujba la Nicula. Dar despre astea in mrticolul urmator.
Pe curand...

Jurmal de calatorie - Ziua 2

Am intarziat la micul dejun 10 minute, mama era agitata. Ilinca ne-a dat bomba. Trebuia sa eleiberam camera pana la ora 10, nu 12, cum ar fii fost normal. Asa ca dupa ce am mancat cea mai naspa omleta din viata mea am pornit spre camere sa ne facem bagajul. Apoi urma sa mergem la salina. Un eveniment neprevazut ne-a mai intarziat vizita la salina cu o ora si cu cele 2 ore petrecute inauntu am plecat pe la vreo 12, cred, din Praid.
In Sovata a fost ca curu, scuzati expresia. Pe langa faptul ca ma gasit o parcare cu locuri libere la capatul statiunii, o parcare in pietris, ce mai era si cu plata, si am mers o droaie inapoi pe jos pana la Lacu Ursu, a mai si luat-o Marcel razna. Nu ne gasea pe satelit si mereu dadea erori. trebuia s ne indreptam spre Targu mures si el ne intorcea in Praid, cu toate ca avea setata destinatia la Targu Mures. Dupa ce am iesit din localitate, marcel si-a revenit brus indicandu-ne ca evem 25 de km drum drept.
In Targu Mures, ca in orice oras a trebuit s-o gafam, datorita neintelegerilor verbale. Una se spunea la telefon, una spuneam eu si Marcel. Cu ocazia asta am, ajuns pe strada pe care am stat acum 3 ani cand am fost in Mures. Ce cautam inca odata aici? Mama se intalenea cu Ghiury, un bun prieten de-al ei, coleg de faculate cu care nu se mai vazuse de la defenitivat. Omul e super calumea si am ras copios cu el. Am facut o mica escada in Mures Mall, ca sa imi caut, chipurile niste pantaloni, mall ce este ingrozitor de mic, dar foarte cochet.
Pana sa ajungem la Targu Mures am facut o oprire la Sangeorgi, unde am vizitat biserica unde este ingropata o strastrastra-bunica a reginei Elisabeta a Angliei, strastrastra ce se nascuse acolo si se maritase cu un anume conte si murise de tanara si unul din fii ei, crescut de o matusa din Anglia s-a casatorit cu o printesa din Anglia si al caror fata Mary ce a devenit Regina dupa ce s-a casatorit cu urmasul la tron. MAry ce este bunica Elizabetei de acum. Telenovelistic. printul Charles a fost in mai si a vizitat mormantul, fiind primul membru al familiei regale ce viziteaza mormantul si biserica.
Mai trebuia sa ne oprim inca undeva, nu imi mai amintesc exact dar Ghiury i-a zis mamei ca acel palat a fost sediu de CAP pe timpul raposatului iar acum e parasit si in paragina asa ca nu avem ce vedea.
Asa ca am pornit spre cazare, spre Domeniul Regilor, ce se afla intr-o localitate la 16 km de Cluj. Ca sa ajungem acolo am mers pe DN107B, drum ce este aproape distru si are portiuni mari neasfalalte datorita traficului greu de la o cariera de piatra si a constructiei Autostrazii de Vest, ce trece paralel cu acest drum Judetean. Domeniul Regilor este o pensiune suoperba, construita cu fonduri Sapard, aflata pe un deal, inconjurata de padure, cu un frumos iaz, se poate pescutii, se poate calarii iar curtea e plina de foisoare si mese unde se poate sta, manca sau admira peisajul. Camera e destul de mare si arata foarte bine, in schimb nu am mai avut norocul cu Wi-Fi-ul asa ca voi publica aceste articol cand voi avunge la un loc ce are Wi-fi.
Pe curand...

duminică, 3 august 2008

Jurmal de calatorie - Ziua 1

M-a trezit mama oficial la 6 si ceva, dar eram treaz de mai devreme. Dormisem in cealalta camera unde nu erau perne ecologice asa ca mi-a fost rau de la alergia mea la puf. Nu stiu cum am pierdut vremea dara am plecat de acasa pe la vreo 8 in loc de 7.
Pe la Moinesti m-a luat somnul dar am reusit sa nu adorm. Prima oprire a fost la mormantul lui Ion Rebreanu. Am stat acolo si am facut cateva poze si am cautat un boschet unde sa ma usurez. Dar nu am gasit si mama a zis ca mai e putin pana la Fagetel, unde faceam prima oprire planificata, la cea mai mica manastire din tara, singura ortodoxa din Harghita.
La Fagetel am prin sfarsitul liturighiei si am stat la Sfantul Maslu. Eu eram ca pe ace, dadeam in urimie, nu mai puteam sa ma tin si nu aveam unde sa ma duc. Manastirea nu avea un WC pentru enoriasi. Asa ca dupa o ora, dupa ce ne-a miruit si am primit binecuvantarea de la preot, am plecat si am mai mers un pic si am aprit in Muntii Hateg la 1100 si ceva m altitudine unde am mancat din pachetel si ne-am usurat.
Am mers pana la Carta unde trebuia sa vizitam o biserica fortificata, biserica ce era inchisa. Am stat pe acolo si am asteptat sa vina paznicul dar nu a amarut. un nene dragut a promis ca ni-l aduce, dar nu era de gasit. Cand am plecat, la poarta bisericii, era o baba, care ne-a intrebat a cui e masina din parcare, i-am zis ca e a noastra si ne-a intrebat de unde suntem. Can a azuzit bacau a inceput sa ne zica ca drumul e lung si ca si ea are un nepot la Bucuresti. Vorbea o romana stricata si in timp ce ne indepartam de ea, radeam copios de situatie. Baba, care ne-a zis sarumana, nu mai tacea.
La Lazaria, se afla un castel baroc si in acel castel se afla o tabara de creatie a artisitlor plastici. Tot acum se desfasura si "MOUVY" un festival international de film scurt. Am intrat in incinta si am vazut imprejurimile. Nu puteam intra in castel fara legitimatia de membru la festival. Era o alta teapa pe care ne-o luasem. Insa era fumos acolo.
Ne-am continuat drumul si am oprit la Joseni, unde am vizitat alta biserica catolica, o combinatie de stiluri arhitecturale. Cand am intrat in biserica, Marcel (GPS-ul nostru) a inceput sa se planga ca nu este semnal. Toate babele ce se rugau s-au uitat brusc la mine si la geanta mea, de unde Marcel facea nazuri. Tot in Joseni am cautat iarasi un WC si nu am gasit. Ne-au fugarit niste tigani cersatori care tot cereau bani pentru ca Ilinca le-a zis ca le da daca cer in Romaneste. Ceea ce m-a deranjat acolo a fost ca pe cladirea consiliului local flutura, pe langa steagul UE si cel al Romaniei, si cel al Ungariei.
Si asa asa am pornit spre Harmand pana unde, dupa mama, trebuiau sa fie 10 km dar s-au dovedit a fii 60. Peisajul a fost mirific si sincer a meritat. Am facut un popas pentru shushu, pentru ca daca Doamne fereste te apuca ceva pe acolo nu gaseti nici o benzinarie, nimic. Dupa ce ne-am chinuit sa ne urcam pe dealuri si in loc sa ne usuram am cules fragi, am gasit un loc, unde izvora un rau si pe acolo ne-am facut de cap. Pe drum am vazut lacul de acumulare de pe Tarnava si am pozat cateva porti pictate, superbe.
Ungurii din Harmand au spus ca nu exista nici o biserica fortificata, ortodoxa pe acolo iar mama a inceput sa faca 13-14. Mersesem degeaba pentru ca nu o gaseam. Drumul pe care Marcel ni-l comunica pentru urmatoarea oprire, era un drum de tara si am hotarat sa nu mai mergem. Asa ca ne-am pornit spre Praid, unde aveam cazarea. A mai existat un popas la un magazin cu vase de lut si haine de panza topita si dupa cate ture de Praid, am gasit si pensiunea, pe o strada neasfaltata. Este foarte frumos aici, dar sunt foarte obosit si o sa ma culc. Maine avem o zi plina, din noi.

Era sa uit de nenea politistul care a oprit-o pe mama ca nu avea faza scurta, ci pozitia pe drum si dupa ce a cerut toate actele posibile si a vzzut ca le are, "ca doar e femeie", ne-a lasat sa plecam fara sa ne mai amendeze(eu ii spusesem ca trebuie faza scurata, dar ea...).

Noroc ca scumpelul meu laptop, a gasit ceva semnal de Wi-fi si asa pot posta si eu aici si poze pe photoblog.
Pe curand...

sâmbătă, 2 august 2008

Pa pa

Maine dimineata la & am plecat in voiaj. Cele mai importante opriri Cluj, Oradea, Arad, Timisoara, Satu Mare. Dar si altele... o sa incerc sa fac ceva de genul jurmal de vacanta, o sa scriu in fiecare seara ce am facut in ziua respectiva si cand o sa prin un pic de Wi-Fi o sa postez ceea ce am scris. O sa pun si poze pe photoblog, dar sa vad cum o sa reusesc. Daca nu, o sa postez totul cand o sa ma introc.
Pe curand....

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)