In memoria lui Constantin (Tica) Ghinita

Niciodata nu am fost atat de patruns de inmormantare. Modul in care oamenii isi iau ramas bun de la om, pe pamant.
Tica Ghinita, a fost polul culturii in Marasesti. Datorita lui acel orasel avea cultura. Din 2009 nu va mai exista cultura acolo, odata cu el a murit si ea...
Tica conducea un cenaclu literear de dinainte de '89. Scria poezii iar la el se aduna toata lumea buna. Asa l-a cunoscut mama, acolo l-a cunoscut pe tata, asa au devenit ei, Tica si Rodica, nasii lor. Dupa '89 Ghinita a devenit directorul Casei de Cultura. Cenaclul avea un caracter oficial, infintase si "Salonul literelor vrancene" si pe langa el adunase tot felul de poeti, artisti, care de care mai ciudaei. La "Salon" am fost si eu premiat pentru debut... Pe langa cenaclu, infintase si Muzeul Veteranului Roman, si Clubul pensionarului, organiza evenimente culturale, facea proiecte pentru cultura si insufla dragostea pentru poezie celor mici.
La inmormantare, zeci de poeti ia-u fosta alaturi pe ultimul drum. Au tinut cuvantare, i-au scris poezii, l-au omagiat. Cine ii va mai aduna acuma? Cine s-ar fii astepatat sa moara? Moartea a venit pe nepregatite. Putin bolnav, dar fara sa te gandesti ca se va intampla asa ceva. Parca dormea, calm, senin, zambitor parca, bucuros poate de ceea ce a gasit acolo unde a plecat.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!