Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2009

In sfarsit vacanta

Abia acum pot spune ca ma vacanta. Dupa ce am ajuns acasa... Cu toate ca mai am practica pe care o fac aici, nimic nu se compara cu faptul ca am ajuns acasa
Nu ii inteleg pe cei ce raman peste vara in orasul unde studiaza, si nu isi doresc sa aunga acasa! |aici dorm cel mai bine, mananc, ma odihnesc, ma recreez.
Acum, cand is cu toti sacii in caruta, pot sa ma pregatesc intens pentru anul 4, ce se anuta destul de greu.
Pe curand...

Bataie

11 studenti filmati in timp ce isi imparteau cu sete pumni si picioare!StirileProTV.ro

Stau sa ma gandesc bine daca o sa mai merg in Agronomie prea curand. Filmul este realizat cu una din camerele de supravehere de la Universitatea de Agronomie. Camera este extraordinar de buna, detecteaza miscarea si are o calitate extraordinara.
Acum cateva sapamani niste tineri basarabeni s-au batut in parcarea din rondul de la agronomie. Imaginile le puteti vedea in filmuetul de deasupra. !4 dintre ei au fost dusi la politie si au primit amenda de 400 de lei.
Ceea ce ma frapeaza pe mine este ca era foarte liniste in zona. De obicei zona e mai circulata si cum de nu a sunat la politie cineva de la magazinul deshis non-stop, de acolo, sau le era frica sa nu isi piarda clientii. De obicei politia face relativ des razii pe Copou, banuiesc ca au o maisa care face ture, la fel ca si in Tudor, dar totusi au aparut destul de greu.
Pe curand...

End of session

Sau ca sa o spun in romana: Sfarsit de sesiune :))
Au trezut toate. Au trecut noptile in care invatam pentru ca ziua era prea cald. Zilele in care ma topeam in pat, asteptand sa treaca soarele dincolo de camin si sa nu imi mai incalzeasca geamurile transformand camera asta de camine intr-un cuptor giganti. Orele in care transpiram ca un porc si toate hainele de pe mine se lipeau. De dusurile repetate cu care incercam sa ma improspatez si sa ma trezesc, de cafelele pe care le beam cu fiecare ocazie pe care o aveam, de sticlele de apa cumparate de la magazinul de jos la suprapret, ce se adunau pe langa sacul de gunoi, de xeroxurile de la cursuri, de cursuri, de seminarii, pasi la preoiecte, copii dupa proiecte, carti de la biblioteca, plimbari prin locuri racoaroase, stat in fata caminului, zvoniada despre cum va fi exameinul, despre cum a fost, de la cei ce au dat inainte, de emotii, de stress, de somn putin, de bucuria de dupa, de iesile dupa examen, de Karin, care este mult mai plin …

Sentimente

Am gasit poza asta pe un blog, la un articol despre asteptari de la noul an.
Nu apucasem sa citesc articolul cand am hotarat sa salvez poza. M-a atras. Persoana de pe blogul careia am luat poza isi propunea ca in noul an sa devina indiferenta si sa nu mai sufere din cuza celor din jur. La randul ei gasise poza dar intr-o revista de fotografie, intr-un salon de infrumutesare din Sibiu. Se indragostise de poza si o avea peste tot: pe telefon, pe calculator, la avatar.
Eu am vazut in poza asta ceva ciudat. Fata pare sa se indeparteze de grupul haotic, de suparari si de mizeria din spatele ei, si ca un fumator inrait, trece peste aceasta etapa cu o tigara. Am observat ca fumatorii asa fac. Cand incheie un ciclu, fie el cat de complex sau de banal, fumeaza o tigara, ce pare sa simbolizeze ca ard trecutul dar tototdata il il mai retraiesc odata, ca fumul ce intra si iese prim plamani. Am dat un examen, hop o tigara, am mancat, hop o tigara, am inmormantat pe cineva, hop o tigara, fiecare…

LUCEAFARUL (Varianta EBA)

“A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Din rude mari marinaresti
O prea bazata fata.
Nu era una la parinti
Nici mandra-n toate cele
Dar avea buze peste dinti
De se-ncurca in ele.
Din umbra clubului Bamboo
Ea pasul si-l indreapta
Catre Bruxelles unde acu’
Un scaun o asteapta!
Privea in zare cum pe mari
Pana-n port la Chilia
Venind cam pe patru carari
Basescu si chelia.
“Ai grija draga mea ca lumea e cam rea
Nu ca aicia unde te place vrea, nu vrea!”
Si la Bruxelles ajunse iata
Si marijuana ea le-a dat
De au facut sedinta toata
Razand pana ce s-au ca..at!
Gigi Becali si Vadim
Atunci luara cuvantul
Si cu suras de heruvim
Ce-au spus, feri-ne-ar sfantu’ :
“De noi e clar va este frica
Norocul ne petrece
Voi ati belit-o, bai nenica
Nemuritori si rece!!!

By Misu Bendeac
Pe curand,,,

Multumesc :)

Am observat ca v-a placut prima parte din "Egocentrum", dupa numarul mare de vizualizari, asa ca am sa postez si o a doua parte, un alt fragment, chiar urmatorul.
Sper sa va placa.

" Atmosfera era sufocantă. Era o căldura uscată ce îţi dădea o stare de leşin. Scările în spirală din imobilul unde locuia ea erau reci. Cimentul interbelic nu reuşise să se încălzeasă. Frumos imobil, păcat că nu era îngrijit. În afară de ea, aici locuiau doar bătrâni. De fapt şi ea moştenise apartamentul de la bunica ei. Peste tot gunoi şi mucegai. Păcat de aprtamentele înalte şi spatioase cu camere largi, cu arcade sculptate şi briz-brizuri la balconaşele un pic baroc.
Când am ieşit în stradă m-a lovit căldura şi soarele îmi bătea în cap şi în ochi. Era un miros de praf ud. Cineva încercă să ude strada dar mai rau facuse pentru că ridicase tot praful. Era o străduţă liniştită cu piatră cubică pe care abia circulau maşinile iar linia de tamvai era acum parăsită. Putea fi considerat u…

Canicula

In zilele astea caniclare tot ce iti vine sa faci e sa transpiri in pat, in timp ce un ventilator sufla un aer clocotit spre tine, dandu-ti senzatia de racoare. Multe lichide, putina mancare, multa leneveala si asternuturi ce se lipesc de trup cand vrei sa te ridici...
Ce sa inveti, ce sa te concentrez...
Nu degeaba am scris o povestioara ce are actiunea pe o astfel de vreme:


"Aşternuturile cândva albe, umede, reci, ce miroseau uşor a urină, se lipeau de trupul meu, care parea mai bătrân şi mai lălâi pe zi ce trecea. Eram obosit dar mă simţeam bine acum când fumam din nou “ţigara de după”. Nici nu mai ştiu cum o cheamă, nici nu contează. -Îmi e atât de cald… poate îmi cumperi un ventilator. Mă uit la ea. Ce materialistă. Atât de mult contează pentru ea acest ventilator. Nici nu mă interesează de fapt. Critica la ultima mea carte spunea că am depăşit de mult limitele literaturii, apelând foarte mult la ştiinţă, m-a lăsat rece. Cât timp mă pot manifesta sunt împlinit. Poate …

Satul

Sunt satul de persoanele ce apar la TV si se plang de una, de alta, ele prin puterea lor nefacand nimic pentru a schimba ceva, acceptand doar sa se balaceasca in acest plans de mila...
Satul de poluarea fonica, de muzica de prost gust data la maxim, de poluarea vizuala, de case spoite ca la nebuni, de pitzipoance si cocalari ce se imbraca deranjant pe strada, de oameni ce nu stiu sa sorteze culorile...
Satul de politiceni ce sa balacesc intr-o troaca si ce ceata de la ciolan, ce se lauda cu cucrui pe care nu le-au facut sau promit lucrui imposibile de realizat...
Satul de figri si de impresii, de fitze, arfe sau cum mai vrei sa le spui, de ironiafolosita in mod abuziv de fiecare mediocru de cartier...
Satul de prima impresie ce se aseaza ca o stampila asupra capului tau si pe care cu greu reusesti sa o schimbi...
Satul de tinerii de bani gata ce nu au simtit niciodata ce inseaman sa mori de foame, sau sa nu ai ce sa pui pe masa, ce au avut de toate si nu au dus lipsa de nimc dar nu contene…

Stari...

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva serios; cate un filmulet, un articol interesant, un joc, dar nimic concret.
Aparuse din nou plictiseala aia de blog si lipsa de idei si nici nu aveam timp sa ma gandesc la ce as putea scrie. Am tras mult in doua saptamani sa termin cu tot si saptamana asta m-am odihnit. Dar nici asa nu-i bine pentru ca mi-am pierdut ritmul si acum mi-e greau sa mai fac ceva. Am avut timp sa ma gandesc poate prea mult la ceea ce e in jurul meu si am ajuns sa stau pe intuneric cu o sticla de J&B si sa nu fac nimic.
Ieri a fost o zi ciudata. Am simtit de dimineata ca nu trebuie sa ma ridic din pat pentru nimic in lume, dar trebuia si sentimentul de frica si singuratate m-a tinut toata ziua. Tarziu, spre seara am gasit si motivul sa imi dau masca jos si sa arat ca sunt tris cu adevarat. Daca picam in tristetea mea launtrica de dimineata, cei din jurul meu ma secau de tot cu intrebari de genul "Ce ai?" sau afirmatii ca "Ma enervezi cand est…