marți, 30 iunie 2009

In sfarsit vacanta

Abia acum pot spune ca ma vacanta. Dupa ce am ajuns acasa... Cu toate ca mai am practica pe care o fac aici, nimic nu se compara cu faptul ca am ajuns acasa
Nu ii inteleg pe cei ce raman peste vara in orasul unde studiaza, si nu isi doresc sa aunga acasa! |aici dorm cel mai bine, mananc, ma odihnesc, ma recreez.
Acum, cand is cu toti sacii in caruta, pot sa ma pregatesc intens pentru anul 4, ce se anuta destul de greu.
Pe curand...

miercuri, 24 iunie 2009

Bataie



Stau sa ma gandesc bine daca o sa mai merg in Agronomie prea curand. Filmul este realizat cu una din camerele de supravehere de la Universitatea de Agronomie. Camera este extraordinar de buna, detecteaza miscarea si are o calitate extraordinara.
Acum cateva sapamani niste tineri basarabeni s-au batut in parcarea din rondul de la agronomie. Imaginile le puteti vedea in filmuetul de deasupra. !4 dintre ei au fost dusi la politie si au primit amenda de 400 de lei.
Ceea ce ma frapeaza pe mine este ca era foarte liniste in zona. De obicei zona e mai circulata si cum de nu a sunat la politie cineva de la magazinul deshis non-stop, de acolo, sau le era frica sa nu isi piarda clientii. De obicei politia face relativ des razii pe Copou, banuiesc ca au o maisa care face ture, la fel ca si in Tudor, dar totusi au aparut destul de greu.
Pe curand...

duminică, 21 iunie 2009

End of session

Sau ca sa o spun in romana: Sfarsit de sesiune :))
Au trezut toate. Au trecut noptile in care invatam pentru ca ziua era prea cald. Zilele in care ma topeam in pat, asteptand sa treaca soarele dincolo de camin si sa nu imi mai incalzeasca geamurile transformand camera asta de camine intr-un cuptor giganti. Orele in care transpiram ca un porc si toate hainele de pe mine se lipeau. De dusurile repetate cu care incercam sa ma improspatez si sa ma trezesc, de cafelele pe care le beam cu fiecare ocazie pe care o aveam, de sticlele de apa cumparate de la magazinul de jos la suprapret, ce se adunau pe langa sacul de gunoi, de xeroxurile de la cursuri, de cursuri, de seminarii, pasi la preoiecte, copii dupa proiecte, carti de la biblioteca, plimbari prin locuri racoaroase, stat in fata caminului, zvoniada despre cum va fi exameinul, despre cum a fost, de la cei ce au dat inainte, de emotii, de stress, de somn putin, de bucuria de dupa, de iesile dupa examen, de Karin, care este mult mai plin decat de obicei, de trezitul de dimineata in ziua examenului, de aglomeratia din trafic, de parcarile pline, de tinuta de examen, si de tot ce mai e si am uitat sa spun.
Si acum ma voi odihnii un pic, ca merit si apoi o voi lua de la capat, ma asteapta o vara calduroasa pe care o voi petrece pe santier si pe care mi-o doresc atat de mult pentru ca vreau sa fac ceva.
Pe curand...

sâmbătă, 20 iunie 2009

Sentimente


Am gasit poza asta pe un blog, la un articol despre asteptari de la noul an.
Nu apucasem sa citesc articolul cand am hotarat sa salvez poza. M-a atras. Persoana de pe blogul careia am luat poza isi propunea ca in noul an sa devina indiferenta si sa nu mai sufere din cuza celor din jur. La randul ei gasise poza dar intr-o revista de fotografie, intr-un salon de infrumutesare din Sibiu. Se indragostise de poza si o avea peste tot: pe telefon, pe calculator, la avatar.
Eu am vazut in poza asta ceva ciudat. Fata pare sa se indeparteze de grupul haotic, de suparari si de mizeria din spatele ei, si ca un fumator inrait, trece peste aceasta etapa cu o tigara. Am observat ca fumatorii asa fac. Cand incheie un ciclu, fie el cat de complex sau de banal, fumeaza o tigara, ce pare sa simbolizeze ca ard trecutul dar tototdata il il mai retraiesc odata, ca fumul ce intra si iese prim plamani. Am dat un examen, hop o tigara, am mancat, hop o tigara, am inmormantat pe cineva, hop o tigara, fiecare etapa este marcata de aceasta tigara. Ca indienii ce fumau la final, pipa pacii.
Asa si protagonista din imagine. Are un viitor in fata, un viitor ce nu-l stie, dar lasa trecutul in urma, nepasatoare pentru ca isi are tigara in gura, tigara ce face trecerea de la un plan la altul, de la trecut la viitor, de la viata veche, la cea noua...

Si de ce toate astea? De ce articolul asta?
Ca sa va arat ca fumez si eu o tigara si merg mai departe....

Pe curand...

sâmbătă, 13 iunie 2009

LUCEAFARUL (Varianta EBA)

“A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Din rude mari marinaresti
O prea bazata fata.
Nu era una la parinti
Nici mandra-n toate cele
Dar avea buze peste dinti
De se-ncurca in ele.
Din umbra clubului Bamboo
Ea pasul si-l indreapta
Catre Bruxelles unde acu’
Un scaun o asteapta!
Privea in zare cum pe mari
Pana-n port la Chilia
Venind cam pe patru carari
Basescu si chelia.
“Ai grija draga mea ca lumea e cam rea
Nu ca aicia unde te place vrea, nu vrea!”
Si la Bruxelles ajunse iata
Si marijuana ea le-a dat
De au facut sedinta toata
Razand pana ce s-au ca..at!
Gigi Becali si Vadim
Atunci luara cuvantul
Si cu suras de heruvim
Ce-au spus, feri-ne-ar sfantu’ :
“De noi e clar va este frica
Norocul ne petrece
Voi ati belit-o, bai nenica
Nemuritori si rece!!!

By Misu Bendeac
Pe curand,,,

Multumesc :)

Am observat ca v-a placut prima parte din "Egocentrum", dupa numarul mare de vizualizari, asa ca am sa postez si o a doua parte, un alt fragment, chiar urmatorul.
Sper sa va placa.

" Atmosfera era sufocantă. Era o căldura uscată ce îţi dădea o stare de leşin. Scările în spirală din imobilul unde locuia ea erau reci. Cimentul interbelic nu reuşise să se încălzeasă. Frumos imobil, păcat că nu era îngrijit. În afară de ea, aici locuiau doar bătrâni. De fapt şi ea moştenise apartamentul de la bunica ei. Peste tot gunoi şi mucegai. Păcat de aprtamentele înalte şi spatioase cu camere largi, cu arcade sculptate şi briz-brizuri la balconaşele un pic baroc.
Când am ieşit în stradă m-a lovit căldura şi soarele îmi bătea în cap şi în ochi. Era un miros de praf ud. Cineva încercă să ude strada dar mai rau facuse pentru că ridicase tot praful. Era o străduţă liniştită cu piatră cubică pe care abia circulau maşinile iar linia de tamvai era acum parăsită. Putea fi considerat un cartier vechi în acest mare oraş istoric dar şi o mahala datorită calităţii oamenilor ce locuiau aici. Şi era relativ central, o strada paralelă cu cea centrală, unde blocuri masive, gri şi vitrine colorate erau atracţia. Arhitectura socialistă nu mă impresiona de loc. Blocuri de duzină construite într-o perioadă în care materialul la modă era betonul. Clădirile importante aveau ceva ornamente, restul simple blocuri paralepipedice cu bucăţele de sticlă verde sau cărămidă aplicată pentru a da un pic de culoare. Adevărata istorie era aici în spate, cotropită de cei ce nu o merită : de oameni mizeri de jigodii şi de câini vagabonzi.
Încercam sa merg cat mai repede şi cît mai pe la umbră. Drumul era lung până acasă şi maşina era uitată pe undeva. Nu puteam să conduc. Nurii ei mă îmbătaseră. Aveam mevoie de această plimbare dar era prea cald. Vroiam să imi aşez gândurile într-o ordine oarecare... Era atât de cald si atât de linişte parcă muriseră toţi sau eram eu singurul care ieşise din casă pe o asemenea căldură. Simţeam cum caldura mă apasă pe inimă. Praful ce plutea in aer nu ma lasa să respir. Ma simţeam ca intr-un deşert cu dune de nisip şi ruine. Din ce în ce îmi era mai greu şi mai greu să răsuflu,. Contururile clădirilor imi apreau tot mai difuze şi ma deplasam încet ţinându-mă de pereţi. Ăncepusem să văd în ceaţă. Ce a urmat a fost inevitabil. Un junghi îmi strapunse inima şi m-am prăbuşit pe asfaltul ce se lipea de la căldură."

Pe curand..

joi, 11 iunie 2009

Canicula

In zilele astea caniclare tot ce iti vine sa faci e sa transpiri in pat, in timp ce un ventilator sufla un aer clocotit spre tine, dandu-ti senzatia de racoare. Multe lichide, putina mancare, multa leneveala si asternuturi ce se lipesc de trup cand vrei sa te ridici...
Ce sa inveti, ce sa te concentrez...
Nu degeaba am scris o povestioara ce are actiunea pe o astfel de vreme:


"Aşternuturile cândva albe, umede, reci, ce miroseau uşor a urină, se lipeau de trupul meu, care parea mai bătrân şi mai lălâi pe zi ce trecea. Eram obosit dar mă simţeam bine acum când fumam din nou “ţigara de după”. Nici nu mai ştiu cum o cheamă, nici nu contează.
- Îmi e atât de cald… poate îmi cumperi un ventilator.
Mă uit la ea. Ce materialistă. Atât de mult contează pentru ea acest ventilator. Nici nu mă interesează de fapt. Critica la ultima mea carte spunea că am depăşit de mult limitele literaturii, apelând foarte mult la ştiinţă, m-a lăsat rece. Cât timp mă pot manifesta sunt împlinit. Poate banii contează. Dar doar pentru a-mi satisface anumite mofturi, cum ar fi ea de pildă. Blondă. Cu un chip angelic dar un diavol în pat şi proastă ca noaptea. Disper când o aud spunând “ardel” sau “ghiuvetă”. De mult am încetat să o corectez, se supără…
- Mă iubeşti?
De ce trebuie să deschidă gura ? De ce de fiecare dată trebuie să spună numai stupizenii?
- Ce crezi că e iubirea?
- De ce mă iei aşa? Vrei să îmi demonstrezi încă odată că sunt proastă?
Se ridică alene din pat şi se îndrepta spre masa ce o avea în cameră. Era transpirată. Pe fund şi coborând pe picioare îşi făcea prezenţa celulita. Nu era atât de frumoasă pe cum o vedeam eu de fiecare dată la început. Cu spatele la mine ma întrebă, sau mai bine spus se întrebă:
- De ce mă superi?
Aştepta un răspuns. O simţeam cum fierbe, dar nu aveam să il dau pentru că nu credeam de cuviinţă că vreun răspuns s-ar potrivii. De aceea am tacut şi m-am aplecat spre scrumiera de sub pat pentru a stinge ţigara. Era vremea să plec. Unde? Nu ştiam… Ştiam doar că trebuie să plec, oprirea mea la ea trebuia să se încheie acum. Orice clipă în plus dădea în banal, într-un scenariu ieftin.
M-am îmbracat şi am plecat fără să spun nimic, doar lăsând nişte bani pe măsuta de cafea, pe care o avea mostenire de la bunica ei ce fusese “intelectuală”, poate singurul mobilier bun din acea casă.. Dama de companie mai bine spus, ceea ce vroia şi ea să fie. Dar mai avea mult de urcat pentru a ajunge acolo."
(Horea Sibisteanu - Egocentrum)

Pe curand...

vineri, 5 iunie 2009

Satul

Sunt satul de persoanele ce apar la TV si se plang de una, de alta, ele prin puterea lor nefacand nimic pentru a schimba ceva, acceptand doar sa se balaceasca in acest plans de mila...
Satul de poluarea fonica, de muzica de prost gust data la maxim, de poluarea vizuala, de case spoite ca la nebuni, de pitzipoance si cocalari ce se imbraca deranjant pe strada, de oameni ce nu stiu sa sorteze culorile...
Satul de politiceni ce sa balacesc intr-o troaca si ce ceata de la ciolan, ce se lauda cu cucrui pe care nu le-au facut sau promit lucrui imposibile de realizat...
Satul de figri si de impresii, de fitze, arfe sau cum mai vrei sa le spui, de ironiafolosita in mod abuziv de fiecare mediocru de cartier...
Satul de prima impresie ce se aseaza ca o stampila asupra capului tau si pe care cu greu reusesti sa o schimbi...
Satul de tinerii de bani gata ce nu au simtit niciodata ce inseaman sa mori de foame, sau sa nu ai ce sa pui pe masa, ce au avut de toate si nu au dus lipsa de nimc dar nu contenesc sa spuna ca nu mai suporta tara asta care nu le ofera ceva...
Satul de cei ce nu mai stiu sa spuna cumparaturi si spun shopping sa u in loc de serviciu spun job sau de cei ce vorbesc in mod obsesiv in engleza, uitand sa vorbeasca in romana...
Satul de proastele ce se ard prin strainatate si vin in tara si nu mai stiu sa vorbeasca romaneste...
satul de mancatoria dintre regiunile din Romania...
Satul de cersatori, tigani, ce nu inteleg ca nu vrei sau nu ai ce sa le dai...
Satul de infrastrucura de cacat, de drumuri proaste, de servicii scumpe si de rahat, de birocratie si de nesimtire la ghiseu...
Satul de lucruri facute ca sa fie facute, de oameni incopetenti ajusi cu pile in anumde posturi...
Satul de nepotism...
Satul de mancare proasta si scumpa...
Satul de profitori ce se dau prieteni...
Satul de conditii inumane in antiteza cu luxul din paturile superioare...
Satul de promovarea anticulturii, de monden, de cancan, de tabloidizare
Satul de stiri cu violuri, crime, de stiri sportive cu si despre iubite de fotbalisti, penisuri de fotbalisti, telefoane, case, haine de fotbalisti si prea putin despre alte sporturi....
Satul deaceleasi fete acre in fiecare zi...
Satul de oameni ce comenteaza o initiativa mai indrazneata...
Satul de cei ce pun la zid pecei ce indrasnesc sa se ridice...
Satul de promivarea excesiva a sexului, de frustatii ce ajung sa coordoneze proiecte sociale...
Satul de cei de avbuzeaza de functiile lor...
Satul de coruptie....

Si totusi ma ridic si merg mai departe, nu tip inn gura mare ca u mai vreau aici ci incerc de unul singur sa aschimb ceva, pana la moarte...
Pe curand...

joi, 4 iunie 2009

Stari...

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva serios; cate un filmulet, un articol interesant, un joc, dar nimic concret.
Aparuse din nou plictiseala aia de blog si lipsa de idei si nici nu aveam timp sa ma gandesc la ce as putea scrie. Am tras mult in doua saptamani sa termin cu tot si saptamana asta m-am odihnit. Dar nici asa nu-i bine pentru ca mi-am pierdut ritmul si acum mi-e greau sa mai fac ceva. Am avut timp sa ma gandesc poate prea mult la ceea ce e in jurul meu si am ajuns sa stau pe intuneric cu o sticla de J&B si sa nu fac nimic.
Ieri a fost o zi ciudata. Am simtit de dimineata ca nu trebuie sa ma ridic din pat pentru nimic in lume, dar trebuia si sentimentul de frica si singuratate m-a tinut toata ziua. Tarziu, spre seara am gasit si motivul sa imi dau masca jos si sa arat ca sunt tris cu adevarat. Daca picam in tristetea mea launtrica de dimineata, cei din jurul meu ma secau de tot cu intrebari de genul "Ce ai?" sau afirmatii ca "Ma enervezi cand esti asa!". Asa ca am ramas singur cand a nu era nici prea devreme si nici prea tarziu si am contemplat...
Cand aproapte ziua s-a terminat m-am dus sa ma spal pe fata. Ma simteam murdar si slios... Am ridicat capul din chiuveta si am vazut un oglinda o fata palida cu niste ocgi mai mari ca de obicei si tristi de tot. M-am speriat de ceea ce vedeam, m-am speriat pentru ca am putut sa vad prin ei, am vazut parca pentru prima data cu adevarat. Ma ustura dar nu vroia sa inchid ochii era un sentiment ca in Orbitor. Traisem 21 de an si ceva si nu ma vazusem pana atunci.
Ma uit in oglinda ce neneumarate ori pe zi. Imi verific cum imi sta parul, daca mi-a aparut un cos, si fac urat daca apare cu toate ca niciodata nu am mai mult de 5, si majoritatea dintre astea si iritatii de la parul ce creste pe fata... Dar in ziua ai nu ma uitasem niciodata, evitasem oglinda, miscam capul repede din chiuveta, cu ochii inchis spre prosop aiar apoi priveam direct usa pe care ieseam. Nu mi-am cautat fata in nici o sticlire asa cum fac de obicei, ma feream ca sa ma vad, lucru care nu mi se intampla niciodata.
Dar a meritat, ceea ce am vazut in ochii mei m-a tulburat. Era prea mult adevar, prea mula informatie bruta...
Ce mi-a ramas acum e sa diger informatia si sa caut sa invat ceva din ea, sa privesc altfel tot ce se intampla si sa inteleg ca se intamla cu un scop...
Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)