Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2009

Influenta primului razboi mondial asupra modei

Dupa cum probabil stiti, sau cel putin cei ce ma cunosc destul de bine, stiu, imi place sa ma uit la productii romanest: filme, seriale. Daca imi plac, ma uit pana la sfarsit, daca nu, raman cu ideea facuta de la primul episod. Nu a existat un serial romanesc, din care sa nu vad un episod si multe din ele au ramas doar cu acel episod. Trebuie sa recunosc ca cei de la Acasa fac o treaba buna, oarecum cu aceste seriale, in care au si actori mari, ce impodobesc scenariul.
Anul acesta Acasa se prezinta cu un serial de epoca, Aniela, actiunea avand loc la 1900. Aveam o banuiala, ca dupa tigani va urma epoca, avand in vedere ca sunt considerate cele mai interesante seriale, investiile fiind enorme. Fra reclama la suc, la detergent, la sampon, fara sponsori la haine si mobilier.
Dar nu vreau sa vorbesc despre Aniela, pentru ca nu sunt aici sa fac reclama unui serial ce nici macar nu a inceput, ci sa vorbesc despre un lucru ce m-a frapat si m-a facut sa cercetez.
In serial, personajele poart…

Noul nu exista, sau cel putin nu are aspectul unei surprize totale

Dupa trei zile in care am trait alaturi de Florina, personajul principal al celui mai recnet roman al Ilenei Vulpescu, Pe apa sambetei, am inceput sa citesc Prins, de Petru Popescu.
Nu stiam nimic despre acest roman, pana sa il vad in Jurnalul National si pana sa imi fie recomandat de doamna Alexandrescu.
In cele 121 de pagini pe care am reusit sa le citesc ieri am descoperit un scriitor puternic ce isi creaza un personaj unicat, intr-un roman citadin ce prezinta un bucuresti mistic si jegos in acelasi timp.
Dar dincolo de romanu bine scris am ramas surprins de viata lui Petru Popescu. Al trilea sau roman,Sfarsit bahic, este propulsat ca un Milan Kunderal Romaniei, In '74 fuge din tara, in America, este acceptat la cea mai mare scoala de film si devine unul din cei mai mari scenaristi. Continua sa publice versuri si roamane in limba engelza, sa scrie cenarii de film . Scenariul filmului Death of an Angel, este regizat de Robert Redfort si produs de Fox avand ca protagonist pe Rob…

Mamaia

Ca in fiecare an, si anul asta m urmarit Mamaia. preferata mea insa nu a luat decat premiul Radio Romania, iar o alta voce buna ce speram sa ia cel putin locul doi, a luat 3. Am ramas dezamagid de rurizare...
Am sa postez vocea ce mi-a placut cel mai mult. Daniela Mihaela Cojocaru, este din Iasi, masteranta la Feea si studenta la Canto.

Pe curand...

Dupa o vreme...

A trecut ceva timp de cand nu am mai intrat pe aici si s-au intamplat multe. De la petrecerea de ziua Vanesei, la faptul ca am terminat practica, mi-am scris si caietul, ca am fost in vizita la profesorul ce mi-a marcat viata de liceu sau ca am avut jumatate de duziana de sarbatoriti zilele astea.
Poate cel mai important lucru ce l-am descoperit zilele astea e ca nu eu sunt defect ci ceea ce mi se intampla este.
Am gasit in sfarsit o carte pe care am am rabdarea s-o citesc. Nu gaseam nimic ce sa imi placa, ma plicitsema repede sau oboseam citind insa cu aceasta carte, am reusist sa nu simt toate astea. Ce-i drept , am citit doar intr-o zi pentru ca nu am avut timp in rest insa o sa-mi dedit timpul de acum inainte sa o termin.
Ileana Vulpescu srie bine, si scrie intr-un stil ce imi place, sau despre o periada ce ma fascineaza pe mine, peroada comunista, de inceput. Ca in romanele lui Preda, sau Salcudeanu, sau si in Orbitorul lui Cartarscu. O perioada in care erai condamnat sa traiesti du…

Singuri la film

Nu am patit niciodata sa fiu singur la film, adica eu si persoanele cu care am mers, fara sa mai fie cineva in sala de cinema. Mi s-a intamplat de nenumarate ori, in liceu, sa mai fie o persoana, maxim doua, inafara de noi, la film, dar sa fim singuri, niciodata!
E o senzatie fana, de parca toata sala e a ta, mai ales cand e vorba de o sala de film de la multiplex, nu de sala murdara de la Cinema Central.
Poate pentru ca era miercuri sau poate ca filmul nu era cine stie ce, ideea e ca eram 3 oameni in sala, postati pe ultimul rand, pe mijloc.
Fie ca au clienti sau nu, filmul ruleaza, doar sonorul este inchis, pentru ca au uitat sa il deschida si a trebuit sa mergem noi sa le spunem.
Filmul e fost fainut. O comedie romantica dupa calapodul american. Ea spune o minciuna, e prea tarziu sa o recunoasca, ca sa nu ii faca pe ceilalti sa sufere, intr-un tarziu se afla de minciuna ei, toti se supara pe ea; dupa ce boceste o saptamana reuseste ea si face o fapta extraodinara ca sa ii impace p…

Italieni, prostani si muzica buna

Aseara, cand imi venise in cap idea despre articolul asta, avam ceva in cap si despre prostani. Acum nu imi pot da seama despre ce vroiam sa scriu, dar titlul l-am pastrat asa.
Nu exista ceva mai rau ca romanii intorsi din Italia. Daca e August, s-a umput Bacaul. Traficul e ingrozitor, sunt soferi ingrozitori, strazile sunt pline, magazinele la fel. Ii recunosti usor pe strada. Barbatii poarta pantalni trei sferturi si gentute mici pe o parte. Cant se intalnesc cu alte grupuri vorbesc tate si cu accent italian, la fel ca Ramona Badescu.
Nu stiu cum de nu mi-a trecut prin cap sa scriu despre ei la cei cu atalsul de mitocanie.
Nu sunt exremist dar cand ii vad imi vine sa ii omor pe toti. Nu ii suport, sa plece inapoi in Italia.
E rau cand esti prost dar cad te mai intorci si fudul, e vai de tine.

Si in final o sa postezi si o melodie ce imi place la nebunie.


Pe curand...

Jurnal de calatorie- Ziua 8(o4.08.09): Acasa

Drumul a fost plind de momente amuzante si veselie. Mici opriri pe la benzinarii pentru a ne usura.
Am plecat pe la 10 din Rasinari si am ajuns la aproape 5 in Bacau.
Concluzia saptamanii: A fost o excurise plina de biserici sasesti fortificata, o excurise in care i-am cautat pe fratii Grecu, si nu prea i-am gasit, o excurisie in care mi-am facut cunostinte noi si am ras intens.
Im numere: Aproximativ 1000 de poza, mai mult de 1000 de km de mers cu masina, sute de scari urcate, zeci de biserici...
Pe curand...

Jurnal de calatorie- Ziua 7(o3.08.09): Sibiu

Astazi o a fost o zi mai lejera. Am pierdut timpul pe la pensiune mai mult pentru ca singura noatra locatie era Sibiul. La inceput, in plan, era sa mergem cu un autobiz din Rasinari in Sibiu pentru a evita problema parcarilor dar am renuntat la idee.
Am facut o scurta oprire la Astra, muzeul satului, unde am poposit o ora, plimbandu-ne pe alei, fiind luni, casele fiind inchise.
In Sibiu ne-am plimbat pe strazile din centrul vechi, am vizitat curtile a doua muzee, pe care am platit si taxa, muzeul de arta si cel de istorie, ne-am plimbat prin barbacane si am facut cumparaturi.
Am terminat cu cadourile, mi-am cumpartat doua perechi de pantofi si regret ca nu mi-am luat un tricou pe care il vazusem la un moment dat.
Aaa, si am mancat o inghetata nemaipomenita, la una din zecile terase din centrul Sibiului,
Si mai am si o supriza video pentru Lavi :)

Pe curand...

Jurnal de calatorie- Ziua 6(o2.08.09): Trepte

Patul e mic, caldura e mare, tara noasta e frumoasa.

Azi am urcat trepte de pamant cu contratreapta din lemn, trepte de piatra, trepte de ciment, trepte de lemn, trepte metalice, trepte de caramida...

In Rasinariari, locul unde poposim pe timp de noapte,s-a nascut Octavinan Goga si tot aici s-a nascut si Emil Cioran. Asa ca de dimineata am pornit sa vedem casa lui Cioran, sa vedem biserica pictata pe exterior si sa vizitam casa lui Goga, ce din pacate era inchisa pana pe 6.
Mama are o vrajeala in ea cand ne spune traseul pe ziua respectiva. "Azi o sa ne plimbabam prin Rasinari, mergem la Alba Iulia si apoi la Sebes". Au aparut alte locatii, ce-i drept mult prea tari si a dsparut Sebesul, dar asta e alta poveste.
Prima oprire propriuzisa a fost in Cristian; pe lista noastra trebuia bitata biserica cetate si un muzeu. Cu muzeul e o poveste lunga pentru ca nu l-am mai vazut pentru ca cica nu era in Cristian dar de fapt era. Biserica de astazi este de fapt formata din 3 biserici, d…

Jurnal de calatorie- Ziua 5(o1.08.09): "Nu dorm sub patul tau sa te stiu"

De dimineata am simtit febra musculara si toata ziua nu s-a lasat uitata. Prima oprire a fost la Simnic, vizitand o cetate. Am avut de urcat o droaie, insa nu ne mai grabeam ca la Cisnadioara. MA ardeau picioarele de la febra dar nu m-am lasat. Cetatea aflata in ruina era locatia pentru o nunta. Un imens cort alb se inalta intre ziduri, inconjurat de alte cateva mai mici. O locatie superba la aproximativ 20 de km de Sibiu. Ne-am invartit pe acolo incercand sa nu deranjam pe cei ce lucrau de zor la aranjarea nuntii si am plecat mai departe spre Biertan.
In drum am oprit sa pozam turnul inclinat din Rusi, insa din cauza copacilor mi-a fost imposibil sa-l prind intr-un context favorabil. La Bietan se afla o cetate fortificata, parimoniu UNESCO, cu trei randuri de ziduri si nenumaroase turnuri dintre care inchisoarea matrimoniala, locul unde erau inchise cuplurile ce nu se mai intelegeau, pana la inpacare. Am ajuns acolo la 12 fara un sfert iar la 1 se inchidea o ora pentru pauza de masa. …

Jurnal de calatorie- Ziua 4(31.07.09): Reconfigurarea traseului

Am plecat la 9 de la Anca luandu-ne ramas bun de la Andrada's Home, de la Anca, Andrada si cei doi olandezi si bicilcetele lor, cu care vorbisem cu o seara inainte.
Anca ne-a spus ca la Mergindeal e centrul tarii, doar ca oamenii de acolo nu stiau nimic de acest monument ce ne anunta de centrul tarii insa am descoperit o frumoasa biserica fortificata. Biserica ne-a fost deschisa de o fetita frumos bronzata cu niste ochi verzi patrunzatori,ce ne-a prezentat biserica si ne-a condus in turn. Am fost singurul care am ajuns acolo. Mama a renuntat repede iar Ilinca apoi. Dit turn tot Merghindealul era mic, si aranjat frumos.
Continundu-ne drumul am descoperit in satul alaturat si monumentul ce atesta centrul tarii. Am uitat sa ma uit pe GPS sa vad exact latitudinea li longitudinea, lucru pe care il regret, insa am facut poze.
Daca in Brasov exista drumuri proaste, in Sibiu sunt pararele cu coordonatele GPS de pe harta asa ca ori de cate ori reaparea drumul pe harta, Marcel ne anunta "…

Jurnal de calatorie- Ziua 3(30.07.09): Spiritualitate

Cat de greu m-am trezit azi. Nu puteam sa deschid ochii cu toate ca eram constient ca e tarziu si ca trebuie sa scriu pentrue ca nu o facusem cu o seara inainte...
Am vizitat biserica saseasca fortificata de aici, de unde stam, din Soars. Am inteleg de la batrunul sas ce ingrijeste biserica ca numele satului vine dintr-un cuvant german ce inseamna noroi,
Apoi am pornit spre Sinca Veche, spre templul ursitelor. De templu stiam de la Ioana ce a fost acum un an acolo si a fost incantata de ceea ce a vazut. Ceea ce am vazut in schimb acolo ar merita un articol intreg, nu cateva randuri, in acest jurnal si poate ca o sa ma intorc candva si o sa sciru un articol despre templu. Am ales drumul mai lung ce ajungea mai intai la mica manastire de maici iar de acolo am coborat spre templu. Marea nesansa a fost ca era full si as fii vrut sa fiu acolo singur sa ma incarc de energie dar cu atiatia turisti, batrani otevisti, cautatori de senzational si yoghisti si muncitorii ce lucreaza la marele proie…

Jurnal de calatorie- Ziua 2(29.07.09): Francezi, betivi si primitori

Dupa ce am luat micul dejun si am fost deblocati de francezii pe care ii mai are Anca la pensiune, l-am setat pe Marcelino sa ne duca la Cincu. Acolo am vizitat o biserica sasesasca fortificata, cu 4 turnuri (cu ceas, de judecata, al slaninei si de aparare). Am gasit cu usurinta chetia de la biserica, sunand al un numar ce era trecut pe usa.
De la Cincu am pornit spre Cincsor une iarasi urma sa vedem o biserica fotificata. De data casta cheia trebuia cautata la a o atreia casa, in vale, pe partea stanga, asa ne spusesera muncitorii ce lucrau pe acolo. Cladirea din fata bisericii era toata crapata si ma gandeam ca o astfel de cladire ar fii fost minunata pentru un proiect la reabilitate.
Urmeaza directia Carta si o alta biserica fortificatsa, de data asta cisterciana, de secol 13. Zidurile bisericii nu se mai pastreaza decat pe bucati, la fel si cladiriele exterioare, in schimb biserica este intreaga. Aici ne-am intalnit cu doua doamne invarta ce aratau tara unei tipe revenite din franta…

Jurnal de calatorie-Ziua 1(28.06.09): Surpriza din Soars

Desigur ca mama a visat sau si-a dorit din toata fiinta ei sa plecat la 7, cel tarziu 7 jumate dar am plecat la 9 abia, ca ne-am lungit la vorbe si la benzinarie si a trecut timpul.
Asa ca pe la 1 am ajuns abia in Brasov, se asfraleaza pe o bucata de drum si am mers mai greu. In Brasov am vizitat-o pe Doina, o buna prietena de-a mamei din liceu, o tipa vestic preocupata de kilogramele ei in plus pentru ca este proaspat sotie de francez pensionar.
Mama s-a cam spart in figuri in franceza cu Daniel, in timp ce eu am schitat un simplu zambet, un bonjour si un aurevoir.
Am oprit si singura noatra destinatie, Fagaras, unde am vizitat cetatea, ce gazduieste si un muzeu de istorie si etnografie, o colectie de arta si o expozitie provizorie cu si despre bisericile din zona. Am fost cam dezamagit de mizeria din orasi si de proasta organizare a cetatii. In cetate era si o taverna dar mirosul de restaurant de doi bani ne-a ferit sa ramanem acolo.
Cazarea o aveam la Soars. Aici vom petrece vreo 3 nop…