vineri, 28 mai 2010

not Emo, Hipster


Am aflat din azi despre cultura hipster. Daca nu aflam despre ea muream si nu stiam ce sunt.
Obsesia unui hipster este ca nu recunoaste ca e hipster, pentru ca toti ii comenteaza. Hipsterii se inteleg intre ei si sunt priviti ca ciudati de cei din exterior. Subcultura a aparut in anii '40 cand tinerii albi mergeau in comunitatile afro-americane ca sa danseze. Astazi hipsterul este o persoana dependenta de blog, careia ii place fotografia, cultivata, asculta muzica noua si urmareste filme independete.
Cea mai pe inteles definitie am gasit-o aici si spune cam asa: “Fiecare cultura are regulile ei. Regula de aur pentru un hipster este aceea de a nu recunoaste niciodata ca este hipster”. Se spune ca un hipster este in permanenta la curent cu tot ce este “hip”: asculta cele mai noi trupe (“I am listening to bands that don’t exist yet”), are tentative de graphic design sau fotografie, aproape ca a invatat o limba scandinava (datorita filmelor independente) si are neaparat un blog prin care impartaseste toate aceste lucruri (blogroll – toate blogurile celorlalti prieteni hipsteri). Un hipster afiseaza un aer de superioritate considerand tot ce nu ii place lui ca fiind mainstreem, are un umor sarcastic si este in permanenta ironic.Si cum sa nu imi pun probleme daca nu cumva sunt si eu un hipster, insa nu ar trebuii sa recunosc. Adica nu recunosc o mare parte din chestiile tampite de neadecvat le fapt insa sunt mandru ca m-am gasit locul undeva.
Pe wiki gasiti mult mai multe informatii despre subcultura.
Asa, deci dati-va si voi cu parerea, eu promit ca nu recunosc nimic. Macar in cultura asta sa ma adaptez.

Pe curand...

duminică, 23 mai 2010

Dactilograf

Am gasit pe un blog, un test dragut, despre cate cuvinte sci pe minut. Rezultatul meu este (fara sa ma uit la tastatura, si cu o singura incercare. Pe site iti mai dadea si cate caractere ai scri si cate cuvinte gresite. Nu aveam nici unul gresit ca m-am intors cand am simti ca am tastat aiurea si am sters, ca altfel scriam mai multe :D ):
52 de cuvinte

Speed test


Puteti sa il incercati si voi aici.
Pe curand...

luni, 17 mai 2010

Atena, ziua 4

M-au ajuns blestemele. Ma dor picioarele de mor si m-am bronzat cu ochelari.

Cu toate ca e luni am avut noroc si am vizitat tot ce aveam de vizitat. Am ajuns in sfarsit la Templul lui Zeus. Aici m-am simtit cel mai bine. M-am umplut de energie si nu as mai fi plecat de acolo.
Dupa templu ne-am dus sa vizitam Benaki Musseum, un muzeu de arta, istorie si etnografie, infintat de un om de cultura atenian, Antonis Bemaki. In muzeu se gaseau obiecte din antichitate, colectie de icooane incepand cu secolul 12, picturi si o parte etnografica.
Dupa Benaki am plecat la cantina sa mancam. Ne-am plimbat un pic prin campus, am mancat cu 2 euro si ne-am intors in oras sa vizitam Cycladic Art Musseum. Aici nu a mai fost moca, si in primul corp al muzeului era o colectie temporara a unei babe nebune fraceze ce avea majoritatea operelor inchinate tzatzelor. De la tempera pana la bronz, tzatze peste tot. La etaj erau proiectii cu documentare cu marea artista sclerozata. In corpul nou, unde exista expozitia permanenta am realizat ca au meritat cei 2.5 euro. Primele doua etaje erau cu anticihati, apoi, urmatorul etaj ne prezenta mestesugul operelor antice. Expozitia era destul de hi-tec. Monitoare tuch-screen, dulapuri cu informatii secrete si panouri intregi cu explicatii practice. La etajul 4 se afa o expozite de cultura cipriota insa acolo era o conferinta. Cea mai interesanta explozitie era cea de la etajul 5, ce era o expozite a indeletnicirilor grecilor antici. In capatul salii era un proiector unde erau proectate filme de 30 de secunde cu etapele importante ale Greciei antice: nunta, nasterea, educatia, sportul, armata, filosofia, politica.. Undeva in dreapta se vedea intr-o firida un monument funerar. Cand m-am apropiat si am intins capul spre el, ca mi se parea cam in ceata, a disparut si a aparut un film, proiectat pe perete, despre ritualaul inmormantarii. Monumentul funerar era o proiectie 3d. La parterul muzeului se mai afla o expozite a unei artiste britanice, exponatele fiind facute din ciorap umplut cu fan.
Am uitat sa va spun ca azi erau manifestari si am trecut printre politisit mascati, cu scuturi, masini blindate si toate cele.
In final am mers sa caut suveniruri, m-am targuit, am ajuns la jumatate de pret la breloace (era 3 euro unul) si am plecat spre Hard Rock Cafe. Am ramas dezamagit de celebra cafenea. Se intinde pe 3 nivele, insa doar la parter se servea, restul erau inchise pentru ca nu era lume. Parterul trebuia sa fie inchinat lui Elvis, dar mare chestie nu era, etajul 1 era cu motoare iar la 2, muzica pop.
Am renuntat la programul de seara pentru ca sun frant. Maine imi pierd ziua pe drumuri.
Pe curand...

duminică, 16 mai 2010

Atena, ziua 3

Stiam ca ma asteapta azi o zi grea si lunga dar acum, spre seara, nu credeam ca o sa mai reusesc sa ajung cu bine la destinatie.
Dimineata am avut o eroare de sistem pentru ca mi-au sarit doi nasturi de la camasa si a trebuit sa ne intoarcem sa ma schimb. Apoi am avut parte de un ocol pentru ca era o parada in centru. In cele din urma am ajuns la National Gardens de unde am luat autobulul turistic. 17 euro, valabilitate 24 de ore, opriri in principalele locatii ale Atenei. Prima oprire a fost la Panatinaikos, la primul stadion in care s-au tinut jocurile olimpice moderne. Stadionul este construit integral din marmura. La intrare ti se ofera niste casti si un aparat ce urmeaza sa iti explice ce se intampla in cele 12 puncte predestinate ale turului stadionului.
A doua oprire a fost la Muzeul National de Arheologie, unde pe langa ca a fost moca, ca suntem studenti intr-o tara UE, a fost si fotografierea gratuita. Am pierdut doua ore interesant, hoinarind cele 50 de sali ale muzeului. De aici ne-am intors in autobuz si am coborat sa mancam la o taverna, in dru,ul spre Acropole. Am avut noroc si am prins si muzeul deschis. Cladirea era impreionanta. Proiectata de arhitectul elvetian Bernard Tschumi, cladirea are la baza sticla. Cam trei sferturi dintre podele sunt de sticla, si poti sa vezi dedesupt. E interesant sa vezi ruinile la parter dar e si mai interesant sa ai o podea din sticla la etajul 3. Povestea cu biletele a stat cam ca peste tot: Hello, we are students, from Romania / Oh, ok, its free. Doar ca fotografierea era interzisa. De la muzeu am urcat Acropolele si ne-am plimbat ca nebunii printre ruine. Acropolele e in renovare asa ca m-am delectat cu ce nu am visat niciodata: reabilitare.
De sus de pe Acropole am vazut un templu si am plecat in cutarea lui. Am oprit la Agora si apoi la templul Efarstos. De acolo am dat iarasi in Monastiraki de unde am luat cadouri pentru cei din familie. Apoi ne-am intors la autobuz si am mai facut un tur al orasului, noaptea.
Maine ne ramane Templul lui eus pe care ne chinuim sa il vedem de doua zile si sa iau suveniruri.
PE curand...
P.S.: NU prea merge netul ca as fi incarcat poze pe photoblog. O sa revin cu update-uri apoi

sâmbătă, 15 mai 2010

Ziua doi

Am uitat sa va spun ieri ca toata lumea are hands-free-ul in urechi si asculta muzica sau vorbeste la telefon. Astazi vazusem o femeie care isi tinea telefonul la ureche si vorbea, oau, cand imi spune Ral sa fiu atent, ca vorbeste in romana. Ma uitam la grecoaice ca is uratele saracele. Ieri vazusem una frumoasa foc, in rest toate au gura urata, ori nasul cam mare. Toti barbatii tineri sunt tunsi scurt, cu barba scurta si au cam aceleasi trasaturi. Nasul ascutit si barbia lata. Femeile au ochii mari, unele chiar bulbucati si sunt foarte aranjate. Toata lumea poarta ochelari de soare, chiar si in metrou, autobuz, mall.

Astazi trebuia sa fie greva si nu ne propusesem sa facem mare lucru. Insa in drum spre mall, am oprit in statie la Monastiraicos (cred ca asa se spune) si in piata, pe langa legume, fructe, si suveniruri era si un muzeu. Am intrat inanuntru si am aflat ca e un muzeu de ceramica burgeza. Langa, erau ruinile bibilotecii lui Hadrian. Pa amandoua le-am vzitat gratis. Era bine ca era racoare, ca ploua in reprize mici.
La mall am mancat mancare traditionala, suvlaki si tzatziky, am hoinarit prin magazine si am baut o cafea pe terasa.
Apoi am mers la stadionul olimpic. Am fost total dezamagit de mizeria si paragina de acolo. Asa un complex, lasat la voia sortii. Erau doua concerte pe acolo si cativa turisti amatiti. Iarba era uscata, praf si rugina. Insa complexul se poate numii pompos Oda Metalului. |Toate structurile sunt metalice si sunt impresionante si albe.
Am ratat ultima intrare la Templul lui Zeus dar ne-am uitat la schimbarea garzii la parlament, si ne-am plimbat pe strazi, uitandu-ne la Bibiloteca Nationala si la Universitate.
Mi-a placut foarte mult ca in statiile de metrou, cea de la Monastiraki si Sintagma erau expuse vestigii istorice
Pe curand...

vineri, 14 mai 2010

First day in Atena

Ca copilul de profesor de istorie, mai intai a trebuit sa vad toata tara ca apoi sa plec afara. Asa ca experienta mea cu Atena e prima de genul. Am experimentat pentru prima data aeroportul, apoi avionul. La cat de crizat eram, eu cred ca a fost foarte bine. Mi-a placut experienta zborului, cum se vedeau tot noti norii ca zapada pe un intins camp.
Am ajuns in Atena cu jumatate de ora intarziere si Raluca ma astepta saraca in aeroport. Am luat metroul pana in Atena si la un moment dat l-am schimbat cu un autobuz. Orasul parea asa cum ma gandeam ca e: curat, cu cladiri albe si aerisit.
Apoi am luat autobuzul si mi-am adus aminte de Romania. Foarte aglomerat, plin de pensionari si de nebunii. Insa lipseau niste detalii ce fac o mare diferenta. Aici mergea aerul conditionat, lumea nu putea a transpiratie si babele nu faceau urat daca tinerii ocupau locurile.
Numai sofer sa nu fii in Atena. Strazile sunt inguste, multe masini, viteza mare si multe motociclete si scutere. Autobuzul depaseste un alt autobuz, taindu-i calea intr-o intersectie in care deja e blocata de taxiurile ce s-au bagat sa faca stanga pe galben. Scuterele si motoarele trec cu viteza printre masini mai mai sa se atinga.
Ajung in cartier unde o strada tipic greceasca. Blocuri cu balcoane si prelate la unisol, flori multe insa cum te afunzi in strada blocutrile sunt tot ma murdare si mai antisimetrice. Unul are 2 etaje sie lipit de unul de 3, ce are parterul mai inalt si se intercaleaza geamurile, apoi mai apare intercalat un bloc de 4 etaje, intre ele nefiind rosturi. Pe acoperis cate o cosmelie care mai mica care mai mare, sute de antene si boilere peste tot, gardulete si improvitatii ca la tigani.
Apoi am vazut orasul, portul, marea, si m-am calmat. Nici nu m-a mai socat benzinaria de la parterul unui bloc sau politistii mascati ce se pregateau de inabusirea unei revolte.
Sa vedem ce ne asteata maine... De miercuri dupamasa nu am mai dormit, sunt frant. Vreau sa dorm...
Pe curand...

luni, 10 mai 2010

NU!


Niciodata nu pot sa refuz pe cineva. Daca nu vreau sa fac ceva si mi se cere, fac orice sa ma fofilesc si daca imi iese ma si scot. Nu pot sa spun Nu! asa in fata.
Zilele trecut cineva imi cereuse ce am lucrat la licenta. Am simtit ca mi se urca sangele in cap. Adica nici salut nu zici de obicei si acum imi vrei licenta. Am intrebat discret de ce are nevoie de ea si mi-a spus ca vrea sa vada asezarea in pagina. Asa ca m-am agatat de vrajeala lui si i-am dat un document gol cu stilurile salvate. Altadata cineva mi-a cerut un proiect, chipurile sa vada o formul asa ca i l-am dat in format pdf.
Nu pot sa zic nu si cu asta basta. Mi-e rusine, am impresia ca supar persoanele. Cu toate ca nu marita de loc atentia mea.

Admir din tot sufletul oamenii care spun Nu cand trebuie, oamenii care stiu ca munca lor e de valoare si ca nu merita aruncata in stanga si dreapta. Mi-a dorii si eu sa dau doar cui trebuie si celorlalti sa le spun Nu in fata!

Maine e ziua Ralucai. La multi ani biscuite! Cadoul tau de ziua ta sunt eu =)). (Glumeam), Ral, e una din persoanele care stie sa spuna nu, riscand ca toti puturosii dornici de rezolvari usoare sa o comenteze apoi. Stie ca munca ei e importanta, stie ca ea a petrecut timp lucrand in timp ce X sau Y freca la rece si stie sa spuna da, cand e vorba de o persoana draga ei. Acesta e un lucru pentru care o respect iar toti care la un moment dat au mancat-o de cur pentru ca le-a zis nu, sa isi vada de situatia lor si apoi sa se arunce la comentarii. Ral, te iubim! La multi ani!
Pe curand...

sâmbătă, 8 mai 2010

Eu cand vreau sa plou, ploua

Zilele trecute spuneam ca sigur va venii si ploaia, dupa atatea zile calduroase. Se simtea nabuseala in aer plus ca anul asta e la moda sa ploua. Recolte de orez sa avem, ca ne va merge bine cu agricultura :))l
Sunt alintat si imi place sa fac pe seful (asta ca sa nu ma dau rotund si sa spun ca am abilitatati de lider) dar totodata sunt si foarte sensibil.
Asa ca fara sa vreau am pornit un experiment, cam acum o luna. Mi-am propus sa recomand un film lacrimogen sa vad cine mai plange la el. Rezultatul? 100% lacrimi. Cu toate ca au existat voci ce au spus ca nu au putut sa planga de rusine, insa le statea plansul in gat. Sincer asa am patit si eu. Mi s-a pus nod in gat si nuputeam sa inghit. Mai mult am plans azi, fara sa vreau, la oftalmolog. Picaturile alea de ochi si lumina puternica ma faceau sa lacrimez la greu.
Dar sa ma intorc la film: se numeste Hachiko: A Dog's Story si il are ca protagonit pe Richar Gere. Are omul asta o boala sa ma faca sa plang ca acum 2 ani la Nights in Rodanthe.
Trailerul filmului este vesel pentru ceea ce se intampla in film si as dorii, daca il vedeti, sa imi spuneti daca ati plans.

Si apoi, dupa ce vedeti filmul, sa cititi mai multe despre poveste aici.
Pe curand...

joi, 6 mai 2010

Ce-am fost si ce-am ajuns

Nu am mai scris de pe vremea cand inca era toamna cu pomi infloriti. Intre timp a venit prea brusc vara cu caldura ei sufocanta. Nu stiu cat o sa mai reziste fara ploaie caci asta e conditia atmosferica preferata anului 2010.

De obicei cand spui "Ce-am fost si ce-am ajuns" te referi la faptul ca intr-un domeniu anume ai cazut in statut. Insa eu in articolul asta o sa folosesc expresia cu un alt sens, tocmai invers si anume cu sesnul de a parvenii( PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. Sursa Dex '98). Sa spunem ca o incercare de eufemism.

Sunt cateva lucruri (de fapt destule) pe care nu le suport la oameni. Pe langa prostii fuduli, vanzatoarele sictirite ma mai scot din pepeni oamenii care uita de unde au plecat sau cei care se dau de doua ori peste cap si se fransforma din balauri in printi.
Candva am cunoscut o persoana ce imi parea destul de cumsecade. Avea o masca dura pe care o purta mereu la prima ocazie insa daca reuseai sa treci de dea cunosteai un om deosebit. Am incercat de cativa ani sa descopar mai mult de o umbra al acelui om deosebit dar se pare ca in spatele omului dur era un om frustrat. Si nu ca as avea ceva cu aceasta categorie de oameni, cu totii avem frustarile noastrea insa ceea ce nu inteleg eu de loc (si ca sa o spun pe romaneste: Chiar ma fute grija) este de ce nu poate aceasta persoana sa fie draguta de loc. De cand o cunosc pe langa ironiile tipice "mandriei satului" (copilul ala mai rasarit din sat ce are ocazia sa plece de acolo, la oras pentru a studia) si rautatile pe care orice frustrat le are, niciodata nu a incercat sa spuna ceva frumos. Vede defectele la toti, incearca sa abuzeze de ele, sa isi produca o placere sadica neplacandu-i sa fie atacata cu aceasi arma.
Orice iese din tiparul standard impus de educatia omului din comunitatea mica, este amuzant, Este coplesita (vorbesc la feminim pentru ca fac acordul cu persoana, nu ca ar fi o femeie. Este o tipologie umana) de avangarda asa ca o catalogheaza amuzanta si cei ce au curajul sa o imbrace sunt caraghiosi si ea trebuie sa faca misto, intr-un fel erudit, ca sa isi parvina o pozitie sociala, la care tine cu dintii.
DA, STIU NU E FUMOS SA ETICHETEZI, DAR SUNT SI EU OM, FRUSTRAT SI AM DREPTUL SA MA BUCUR.
Intorcandu-ma la oile mele pot sa mai spun despre aceasta persoana ca nu constanta in idei si in mentalitati. Adica daca apare un X ce poarta un Y obiect ce este destul de avangardist pentru societate, sare in fata aruncand cu pietre, mai mai cerand sa se reinfinteze inchizitia si arsul pe rug. Insa, dupa un an, cand Y e purtat de toata lumea si nu mai ceva altceva, nu ezita sa il poarte si ea.
Tot acest tip de perosoana vorbeste mult in engleza, ca e cool si toata lumea buna o face si face si mare tam-tam ca merge la activitati erute, din care nu intelege mare lucru, insa se lauda bine ca sa dea bine la CV(CV se citeste in mod normal CeVe si nu SiVi pentru ca abrevierea vine de la Curiculum Vitae care e din latina si nu din vreo limba anglo-saxona, insa insi ca cel pe care il prezint eu folosesc abuziv sivi asa ca s-a implementat, eronat asa in vocabularul tuturor).

Si in final trecem iarasi de la general la peronal si ne intoarcem la persoana de la inceput, de la care am inceupt sa generalizam. Exista o astfel de perosoana pe care o stiu. Si cum era o persoana rautacioasa si avea statut de sef pe aceasta pozitie, comenta cat era ziua de lunga si barfea (si noua ne placea) pe cealalta cata din minisocietatea noastra. Ca e proasta, ca vorbeste mult, ca e urata si se imbraca prost, ca se crede buricul pamantului. Pe de alta parte, perosoana barfita barfea si ea pe barfitoare. Ca e urata, ca e frigida, ca fug baratii de ea, ca e rea si proasta si invidioasa. Si gihici ce? Azi sunt "best friends" si isi sufla in bors una alteia. Insa persoana despre care vorbeam chiar este o persoana rea ce vrea sa dea impresia ca ar fi buna undeva in strafund in timp ce noul prieten este o persoana parvenita ce are ifose de rau, ca sa strabata in societate, insa in strafund este o persoana buna.
Si ma gandesc X si cu Z, care acum se pupa in fund una pe alta stiu ca pana nu de mult erau injurate de cealalta si oare chiar au uitat X ca nu o suporta pe Z si Z a uitat ca nu o inghitea pe X?

Si in final, ca tot mi-am revarsat frustarile in asa numitul blog de virgin vreau sa spun ca pe langa aceste doua persoane ce se incadreaza perfect in povestire mai exista si altele, in special femei, ca ele sunt asa, pe care le rog, daca citesc acest articol sa se simta si sa faca scandal cu prietenele lor ce de fapt sunt la fel ca ele, niste curve sociale.

E prea mult, ma opresc aici cu postarea. Sunt prea rau. Dar se merita.

Pe curand...

P.S.: Imi pare rau ca nu are blog o peroana ce nu ma inghite pentru ca nu ii place ce vede in mine pentru ca asa e si ea. Poate te gandesti sa iti faci un blog, esti mult mai bun decat mine :))

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)