miercuri, 30 noiembrie 2011

Japanese English

Se spune ca oficial sunt doua feluri de engleza: British English si American English, insa de fapt sunt mai multe. Australienii au o engleza diferita (inclusiv Siri are la setari British, American si Australian), exista engleza Indiana, cea Jamaicana si preferata mea, pentru ca o vorbesc, Russian English.
Insa mai putin cunoscuta e engleza japoneza.
Acest tip de engleza nu este important pentru accentul asiatic pe care il are ci pentru felul cum pronunta cuvintele englezesti.
Si ca sa intelegeti unde vreau sa ajung o sa incep cu putina istorie si apoi putina cultura. Dupa cum stiti, dupa ce japonezii au pierdut Al Doilea Razboi Mondial si americanii i-au bombardat rau de tot, distrugandu-le doua ores cu bombe atomice, au facut pace iar America a ajutat la dezvoltarea Japoniei. Japonia de astazi este un produs american, la fel ca si Germania. Insa diferenta e ca japonezii nu ii iubesc pe american. I-au ajutat, insa asta a fost ca  o plata la raul pe care l-au facut.
Din cauza ajutorului dat si din cauza globalizarii exista, multe americanisme in Japonia (de la companii cu nume englezesc, la sistemul de notare A,B,C..F..).
Japonezii nu au alfabet, ei folosesc fie silabare (katakana si hiragana) fie simboluri ce reprezinta un cuvant sau uo parte dintr-un cuvan (Kanji). Dar totul se bazeaza pe silabe formate dintr-o consoana si o vocala. Singura consoana libera e n. In rest toate cuvintele sunt formate din astfel de silabe.
Si din cacest motiv apare acesta noua engleza. O sa va dau cateva exemple in continuare.

marți, 29 noiembrie 2011

04:Barbatii si vopsitul parului

Acum ceva timp incepusem un serial despre lucruri ce mi se par interesante (mai ales pentru ca sunt diferite de Romania) aici in Japonia. Dupa ce am scris despre reciclare, trenuri si praf m-am oprit. Am inceput sa povestesc despre ce mi se intampla sau despre ce experimentez, fara sa le mai includ in serial. Insa acum am gasit un subiect ce se incadreaza perfect in acest serial.
La un moment dat va povesteam despre igiena barbatilor japonezi si despre cum pun accent pe ceea ce se vede, fata, cum se penseaza, se barbieresc in fiecare zi si isi fac parul. Insa nu am apucat sa va spun despre vopsitul parului.
Japonezii sunt bruneti. Rar vezi cate o fata sa fie vopsita blonda, mai des le vezi roscate, insa nu atat de desc ca pe barbati. De la cei tineri ce se fac fie blonzi, fie verzi sau alte culori tampite, pana la mosnegi ce se vopsesc bruneti ca sa nu li se vada parul alb. Vopsitul parului la barbati e un lucru normal aici. Cel putin asta deduceam eu pana sa am dovada. Inclusiv Spider Man se vopseste roscat in par. Mi s-a explicat ca e normal, ca vopseaua de par nu e numai pentru femei. Cum sa nu fie pentru femei cand pe cutie sunt poze cu femei?
Sau...

luni, 28 noiembrie 2011

Bastonul alb

In fiecare zi mi se intampla sa vad cel putin cate un om cu handicap pe strada. Fie ca e vorba de oameni in scaun cu rotile, fie ca e vorba de orbi, se descurca in majoritatea timpului singuri in programul lor zilnic.
Se intampla cam in fiecare saptamana sa vad cate un lucrator de la tren ca fuge cu o placa pe care o pune ca punte intre peron si tren, pentru ca putea urca o persoana cu scaun cu rotile. E cam singura data cand ii vad ca cer ajutor. Se deplaseaza singuri, au o droaie de buzunare pe langa ei ca sa isi poata lua lucrurile de care au nevoie, se sunt neinsotiti si nu prea cer ajutorul.
Mult mai des inca vad persoane oarbe. Le recunosti usor, fie dupa bastonul alb, fie dupa cainele ce ii ghideaza, privirea in gol si zambetul pe care il au la auzirea unui sunet. Mi se par niste oameni deosebiti. Se bucura in intuneric de orice sunet frumos, se descurca singuri si isi vad de viata.
Adevarul e au conditii. Fiecare cladire cu mai mult de un nivel, are lift, exista ranpa acolo unde exista si scari, deci pesroanele cu handicat loco-motor se pot deplasa peste tot. La noi cand s-a dat legea cu rampa, fiecare institutie a facut o rampa ca sa nu ia amenda, nu gandindu-se la cei ce au nevoie de ea. Fie e prea infusta, fie panta e prea mare.

duminică, 27 noiembrie 2011

Shopping Magazine

Si la noi exista pe ultima pagina a unor reviste o suita de poze cu produse gen teleshopping. Intotdeauna in astfel de programe (fie la tv-teleshopiing, fie reclame in reviste) poti gasii de la cele mai inventive produse, la cele mai stupide si fara de sens gen alarma pentru casa pe baza de baterii, care este o prostie si o hotie la drumul mare.
Am dat de o astfel de revista in trenurile ce fac legatura intre orase, in Japonia. Prima data, acum o luna si saptamana asta din nou, cand am fost la Niigata. De data aceasta am facut niste poze la cele mai stupide lucruri  pe care le gasesti in Train Shop, numarul pe octombrie-noiembrie.

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Niigata trip

Am inceput-o cu stangul de data asta insa s-a dovedit a fi o excursie foarte educativa.
Vreau sa precizez ca sunt racit din nou si nu inteleg de ce de fiecare data, cand am o excursie trebuie sa se intaple asa. Data trecuta, dupa excursie am racit si am facut infectie la masea. Acum am plecat racit in excursie si nu m-am putut bucura de tot ce am vazut si aflat.
Dimineata imi era fica sa nu prind iarasi aglomeratia din tren, dar fiind sarbatoare natioanal, Ziua Muncii, trenul era destul de putin populat. Am ajuns in Takadanobaba cu mult timp inainte insa Hakan nu mai aparea. Avusesem o discutie cu el cu o zi inainte si nu intelegea de ce, daca trebuie sa fim la 8:45 in Tokyo Station, unde  stam 10 minute pana ne mutam la terminalul la care trebuie sa ajungem iar de acolo avem tren la 9:10, trebuie sa plecam mai repede din Takadanobaba si sa ajngem la si jumatate. Era prea mult pentru el, si trebuia sa se trezeasca prea devreme (oricum cu o ora mai tarziu decat mine). Si nu s-a trezit. I-am trimis un mesaj cand deja era cam tarziu si mi-a zis ca ajunge in 5 minte. Adormise la loc. Ca sa ajungem oarecum la timp, doar vreo 3 minte sa intarziem, am facut un artificiu de trenuri. Luam un tren pana undeva si de acolo schimbam, astfel ajungeam cu 5 minute mai repede decat daca mergeam cu un tren direct.
Insa socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Trenul avea intarziere de 10 minute din cauza ca cineva se sinucise, din nou, aruncandu-se in fata trenului. Asta cu aruncatul in fata trenului e o chestie zilnica. In fiecare zi, cel putin un tren are intarziere din cauza unui sinucigas. Japonezii nu stiu ce e aia viata grea si cum dau un pic de probleme hop se si omoara. Insa au uitat de harakiri si acum incurca treburile altor mii de oameni. Insa despre asta poate voi scrie altadata.
Cu 7 minute intarziere am ajuns la destinatie. Bine ca nu eram ultimii ajunsi. Dupa noi au mai venit doi.

vineri, 25 noiembrie 2011

FC Intercity Bucuresti

Intotdeauna m-am intrebat care e diferenta intre Intercity si Rapid... Diferenta inafara de pret. Pe timpuri cica Intercity era cel care avea vagon restaurant si confortul era mai sporit insa numarul de opriri pe o ruta e acesi. In zilele noastre nu e nici o diferenta, aceleasi vagoane, aceleasi conditii... insa intercity e mai scump.
Zilele astea am citit pe net ca odata cu aparitia programului de iarna a trenurilor, pe langa bine cunoscuta scumpire, trenurile vor avea alt nume. Asa ca Intercity si Rapid devin unul singur, numit Intercity, Acceleratul se va numii Inter Regio iau pesonalul, Regio.
Si asa se duce traditia numelui de tren, ce e de ani de zile. Acceasi chestie e si invatatorii care, cica, conform noii legi a invatamantului nu se mai numesc asa, ci profesori primari.
Insa eu ma gandesc la doua lucruri:
1. Pe timp de criza, cand reprezentantii Ministerului Transportului bat fierul cu textul: CFR trebuie organizat, vom da afara n% din angajati, mergem in gol : trenuririle merg goale asa ca scoatem din trenuri. Pai acum cand dati oameni afara, v-ati gasit sa schimbati numele la tren? Pai acum cheltuim bani cu implementarea noilor nume in programul ce da bilete, in noile tabele cu nume de tren si tot asa? Si care e eplicatia lui Boagiu: Reimprospatam imaginea CFR ca prces de resurictate? Oare o sa schimbe si sigla? Cu frunza lui Udrea pusa pe cale ferata?
2. Echipa de fotbal Rapic isi va schimba numele in Intercity?

Pe curand...

joi, 24 noiembrie 2011

Nu ma pot abtine!

Mi-am promis mie si am promis celor care citesc acest blog ca nu il voi mai transforma intr-o unealta de razbunare si ca nu voi mai scrie articole ce jignesc pe cineva.
Insa nu ma pot abtine! Imi fierbe sangele in vene si sunt irascibil rau din caza racelii si vreau sa stie toata lumea pana unde poate merge nesimtirea la unii.

Oups, Gafe la montaj...

In fiecare zi imi iau dozele de sitri, cu regularitate de pe Facebook (sa vad ce imi mai fac prietenii), Antena 3 (sa aflu ce se mai intapla in tara si in lume), Pagina de media (sa faltu noutati din indusria media) si nu in ultimul rand de pe TVBlog (sa aflu noutati despre pasiunea mea, serialele).
Cei de la TvBlog au o rubrica numita Oups, Gafe la montaj. Mereu ma intrebam cum vad unii gafele si le trimit. O singura data vazusem si eu o gafa la Neveste Disperate si deja era publicata pe blog.
Insa zilele trecute am vazut si eu o gafa la Mentalist. Am trimis mail cu gafa si baietii, profi, cum au primit mailul mi-au si raspuns si au si postat-o.  O puteti vedea aici.
Si acum sunt mandru ca au unul din site-urile mele preferate au postat ceva de la mine.
Pe curand...

miercuri, 23 noiembrie 2011

Mentalitati

O saptamana intreaga (saptamana trecuta) am mancat numai macare naspa in camin pentru ca vineri sa avem Shushi Don (Tekka-Don). Cred ca bugetul e limitat in fiecare saptamana si cum Shushi e o mancare scumpa, am mancat carne fiarta cu cartofi sau Ramen toata saptamana.
Imi pusesem o intrebare atunci cand am mancat pentru prima data Shusi si anume de ce e asa de scump? Doar e o bucatica de carne de peste, cruda, pe niste orez. Explicatia e logica, carnea e foarte proaspata, se folosete numai cea mai buna carne din tot fileul, si modul de preparare e complicat. Pestele trebuie sa stea in otet de orez nu prea mult ca ia gustul de otet dar nici prea putin ca nu sunt omorati microbii care sunt in carnea cruda.

marți, 22 noiembrie 2011

Shutter

Asiaticii, si cand spun asiatici ma refer la Asia-Pacific sunt mari amatori de filme Horror. Toate filmele lor horror sunt de obicei cu fantome pentru ca ei cred in fantome, conform religiei. In Tailanda se crede ca fiecare casa are o fantoma insa nu se stie daca fantoma e buna sau rea, asa ca trebuie sa ii oferi anumite lucruri ca sa nu o superi. Chinezii au tot felul de statui care alunga sufletele ratacite iar japonezii fac filme despre asta. Filme ca Ring sau The Grudge au fost readaptate in US (ca orice lucru de succes, americanii incearca sa il refaca).
Dupa cum povesteam acum o saptamana, am inceput un fel de traditie de seri de filme, in fiecare weekend, in camin. Printre filmele pe care le-am vazut se numara si Shutter, unul din cele mai cunoscute filme horror din Tailanda.
In urma postarii articolului am aflat de la Ancuta si Lemur ca exista o varianta americana si la Shutter. Nu stiu cum imi scapase, dar am zis ca trebuie sa-l vad. Cum am vazut pagina de pe IMDb a filmului am realizat de ce nu il vazusem, actrita principala e Rachael Taylor si nu pot sa o sufar. Nu mi-a placut de ea nici in Grey's Anatomy, nici in Charlie's Angels, nu mi-a placut nici aici. E prea dlonda pentru sprancenele alea negre si joaca prost rau de tot... Asa ca am inceput cu capsa pusa pe film... si a fost din ce in ce mai prost...

ATENTIE! Urmeaza spoilere! Daca vreit sa vedeti filmele, oricare in ele va recomand sa nu cititi.

luni, 21 noiembrie 2011

Vine Habu!!!

Saptamana asta vine Habu in Iasi. Nu stiu cand pentru ca nu mi-a raspuns la mesjul pe i l-am trimis insa stiu ca vine din doua surse: Ral si Ilinca. Toata povestea asta mi-a transmis niste sentimente ciudate. Afara ploua mai mereu iar cand nu ploua e frig. Toamna si-a intrat in gratii iar vremea asta imi amisteste de toamnele din Iasi. Si in special de anul trecut, cand Habu a venit sa vorbeasca cu profii de la master, despre situatia lui, Cred ca de asta vine si acum...
De obcei cand vine in Iasi ieseam ca nebunii prin baruri la ceaiuri sau prin oras noaptea, pentru ca ii este dor de viata asta si in cele cateva zile pe care le petrecea in Iasi vroia sa isi aduca aminte de cum era.
Acum nu stiu ce o sa faca... Ral e la servicu mai mereu, eu, Lavinia, Shumy nu mai suntem, Q e mai mereu ocupat cu munca, Ilnca e inca la Bacau, Andrei lucreza... O sa ii fie naspa insa naspa imi e si mie. De cand am aflat ca vine, am un gol in stomac pentru ca am realizat cat imi e de dor de ei toti, de familie, de casa, de prieteni, de Iasi...
Daca eram la Iasi, acum faceam curatenie generala sa il pimim la noi (la mine si la Andrei in camera) cu bratele deshise. Andrei se ducea la Roxana si eu ramaneam cu Habu si il bateam la cap sa nu stea pana tarziu treaz ca trebuie sa mearga dimineata la scoala si ca trebuie sa trag de el sa se trezeasca. Insa ajungeam sa stam la povesti jumatate de noapte iar dimineata injuram telefoanele cund sunau... Insa acum, ca vine in Iasi, si are timp liber, astept sa ma sune pe Skype sa imi mai zica ce face...
Si cred ca ar trebuii sa ii dau un semn si lui Andrei ca nu mai stiu nimic nici de el...
Pe curand...

duminică, 20 noiembrie 2011

Joaca de-a fotografia

Acum 4 luni si 4 zile am pierdut o parte din viata mea de blogger. Odata cu lansarea google+ toate pozele mele de pe blog, salvate automat pe picasa au fost mutate pe +. Am vrut sa le sterg de acolo ca nu aveau ce cauta pe un site de socializare insa le au fost sterse de peste tot: de pe picasa si de pe bloguri. Asa am pierdut pozele de la fiecare articol de pe blog, dar si mai grav, photoblogul. Nu mai era nici o poza. 300 de articole goale. O imagine neagra cu un semn de exclamare.
Azi am facut curatenie acolo. Am sters toate articolele si am publicat primele 4 noi fotografii de pe noul photoblog. I-am schimbat aspectul. E o tema simpla si banala, un albastru sters, O insiruire de imagini. Apesi pe imagine, se mareste si aflii detalii. De acum fiecare fotografie v-a avea o poveste si ori de cate ori voi avea timp voi posta cate o imagine acolo.
Deci, nu uitati sa vizitati: Horea Sibisteanu- Joacade-a fotografia.

Pe curand...

Earthquake Risk Management

UPDATE: Azi am primit rezultatul la examen. Nu numai ca l-am luat, dar l-am luat cu A!!!

De mult nu am mai scris un articol despre faculate, insa e acelasi lucru zi de zi, saptamana de saptamana. Mai putin saptamana ce tocmai a trecut.
Totul a inceput acum doua saptamani cand am primit un mail de la Guo (aka Kaku - doctorandul din China al profesorului Hamada, numele lui chinezesc e Guo insa kanjiul care ii reprezinta numele se citeste in japoneza Kaku si atunci toata lumea ii spune Kaku) ca in sapamna 15-18 noiebrie in zilele de luni, marti, miercuri si vineri in intervalul orar 2 si 3 are loc ceva (nu se exprimase corect si nu stiam exact ce anume e, asa ca am tras concluzia ca e o conferinta) cu numele de Earthquake Risk Management si ca ar trebuii sa mergem pentru ca profesorul Hamada ne-a invoit de la toate orele ca sa mergem acolo.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Waseda's Lab Baseball Competition

Dupa cum spuneam si ieri, am ramas dator cu cateva articole despre evenimentele ce s-au intamplat saptamana asta.
Joi a avut loc o competitie de baseball intre laboratoarele faculatilor tehnice de la Waseda. O zi intreaga, de la 9 la 4 pe cateva terenuri, undeva la capatul Tokyo-lui, pe langa Narita, echipele s-au luptat pentru marele titlul de campion al laboratoarelor.
Ziua a fost destul de lunga. M-am trezit la 6 ca sa plec inspre statie la 6 jumatate. Trebuia sa ma vad cu Hakan in Takadanobaba iar de acolo sa luam trenul pe linia JR pana la Nipori (vreo 15 minute) iar de acolo schimbam iarasi linia, pana in Edogawa, cam 30 de minute.

vineri, 18 noiembrie 2011

Excuses, excuses, excuses...

Da stiu... va cer scuze din nou pentru ca am lasat-o, din nou, moale cu blogul. Dupa cateva articole despre muzica, am facut si o pauza... Si poate ca numele articoului ar trebuii sa fie "Din nou..." insa sunt doar scuze, cu noi motive pentru ele.
Am avut o saptamana ingrozitoare... Full: un curs intensiv, programare la dentist din doua in doua zile, ceva prbleme organizatorice si o competite de baseball. Despre curs si despre baseball o sa scriu in weekdend. Acum sunt intr-o pauza, intre curs si dentist, dupa  ce am rezolvat 2/3 din problemele organizatorice.
Sunt rupt de oboseala si ma gandesc la Raluca (Dumitrescu): oare cum poate sa aiba un intreg semestru asa? Eu dupa o saptamana sunt mort... Migrena, oboseala...
Am ramas in urma cu serialele saptamana asta, nu am lucrat nimic pentru dizertatie...
Dar vine weekendul si luni sper sa fie mai bine...
Revin cu detalii zilele astea (maine si poimanie)...
Pe curand....

miercuri, 16 noiembrie 2011

Serile de film

Cum cateva saptamani am inceput o traditie in camin. In fiecare weekend, sambata sa duminica seara ne uitam la un film impreuna. De obicei ne adunam in camera la Satoshi pentru ca el are tv si e ecranul mai mare. Ideea a inceput de Hollowen cand am decis sa vedem The Ring (filmul ala cu cei care mureau la o saptamana dupa ce vedeau un filmulet) varianta americana si varainta originala, cea japoneza.

marți, 15 noiembrie 2011

Star factory

Inainte de Romanii au Talent, de X-factor sau Vocea Romaniei, Prima TV a fost prima televiziune care si-a incercat norocul cu emisiunele de tip talent. Si nu ma refer la Megastar, care a fost totusi prima emisiune importanta de acest gen si care din pacate nu a produs decat un singur nume, pentru ca nu s-a auzit nimic de castigatorii sezonului doi sau trei, decat ca i-am vazut apoi pe la alte talent showuri.

luni, 14 noiembrie 2011

In loc de photoblog...

Mi-e dor de photoblog... insa e distrus din pacate...  Am pierdut toate pozele odata cu google+.
Poate o sa incep sa posrez din nou, lasand in urmat toate articolele fara continut. Acum e un photoblog fara fotografii... e trist.
Insa pana atunci, mi-am mai ncercat norocul cu deviantart-ul si am postat acolo o fotografie pe care am facut-o in vizita in orasele afectate de tsunami, poza pe care am modificat-o un pic cu un programel de pe iPhone.
Chiar ca e "Joaca de-a fotografia"...

Like Bacovian sadness by ~horicas on deviantART
Pe curand...

Romagi


Pleaca!

In 2009 una din melodiile mele preferate de la Selectia Nationala Eurovision a fost Pleaca!, interpretata de Tina (ex-Pops) si compusa de Cornel de la Vunk.

Am ascultat piesa asta in draci la vremea aia si stiu ca imi innebunisem vecinii de plainer din camin cu ea...

Am fost placut impresionat cand Cornel s-a decis sa relanseze piesa intr-o varinata cantata de Vunk si Antonia.


Adevarul e ca mie nu prea mi-a placut Vunk. Cred ca din toate piesele lor asta e a treia care imi place (imi mai place Regele Soselelor si Langa inima mea vine inima ta) insa mi-a placut atitudinea lor. Imi aduc aminte ca in clasa a 5-a sau a 6-a in manualul alternativ de romana, il aveam pe cel de la Humanitas, verde, era un articol despre Vunk. Despre cum au inceput ei cariera in spalatoria din casa scarii. Mi s-a parut asa de ciudat sa citesc intr-un manual despre o trupa cunoscuta... E si asta o modalitate de a-ti face reclama.
Pe curand...

duminică, 13 noiembrie 2011

News (mondene de la Tokyo)

Pentru că e duminică vreau să revin cu niște știri cu care sunt oarecum dator fanilor Văduvei negre sau a pachistanezei.

O să încep cu pachistaneza care a incercat să mă bage în rahat și a căzut singură în el. După excursia pe care am avut-o acum aproape două săptămâni, i-am sugerat să iși facă un abonament pentru linia de tren pentru că e mai ieftin. După ce i-am explicat cum se face spunându-i că trebuie să o ajute cineva care vorbește japoneză ca să explice funționarilor din stație ce vrea și după ce mi-a zis că o să roage o vecină din cămin, s-a dus la prof și i-a spus că eu nu vreau să o ajut.
Am intrat în pământ de rușine când am primit un mail de la prof spunându-mi că nu e frumos că nu vreau să o ajut. M-am prezentat în birou am explicat situația așa cum era, nu că nu vreau ci că nu pot, am chemat-o și pe ea să fie de fața și a rămas tablou. A dat-o cotită ca de fapt ea a zis că eu nu pot nu că nu vreau însă proful s-a enervat și i-a zis că el știe foarte bine ce i-a zis: că eu nu vrea. Când a văzut că a dat-o din lac în puț a zis ca posibil să se fi exprimat ea greșit.
De atunci nu mai vorbește cu mine. Mare fâs... de parcă îmi pasă.

Pentru ca mi-e dor de prietenia ta....

Nu stiu daca vei citii vreodata aceste randuri... Nu stiu cati dintre voi va dati seama cui sunt adresate... Insa in ultimile doua luni m-am gandit mult la u prieten pe care l-am pierdut prea repede. Eram diferiti ca fire si poate ca asta era interesant la prietenia noastra si tot asta a facut ca din doi prieteni sa devenim doi straini. Usor influentabil si pueril el inca crede tot felul de lucruri despre mine... pacat...
Melodia de mai jos am descoperit-o intr-un status de-al lui... de fapt nu asta, originala, insa mie mi-a placut mai mult remixul, asta ne deosebeste... Intr-un fel acest articol e pentru el, pentru fostul meu prieten, nu pentru persoana ce e acum, pentru ca mi-e dor de acel prieten.
Am gresit unul fata de altul si ne-am spus lucruri urate, am facut lucruri urate, insa nu suntem femei sa tinem ura... ar trebuii macar sa lasam loc de buna ziua...

Si daca citesti asta si iti dai seama ca e vorba despre tine, posibili ca o sa faci misto...


Pe curand...

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Moșu' Măseluță

După cum știți (că doar m-am plâns de nenumărate ori) am o infecție la măsea de aproape două săptămâni. Prima dată, pentru că era combinată cu o răceală am fost doar la un doctor generalist, la o clinică de langă cămin, care mi-a zis să merg în continuare cu antibioticul pe care îl luam din proprie inițiativă.
Apoi când răceala mi-a trecut am fost la medicul din campus care m-a trimis la un cabinet stomatologic ce are contract cu Universitatea, făcând reduceri pentru studenții de la Waseda și care este ieftin. Cred și eu că este ieftin având în vedere că scaunul și aparatura sunt de pre vremea când doctorul și-a deschis cabinetul, acum 60 de ani...
Inițial am fost speriat de el. Era bătrân, mâini butucănoase, dinți ingrozitori și mirosea a țigară prin toți porii. Mi-a explicat ce urma să-mi faca data următoare și am fost și mai speriat. Insă vineri a fost OK.


Rolling In The Deep

Mai mult ca sigur toata lumea o stie pe Adele. Rolling In The Deep e unul din cantecele mele preferate de ale ei si in acelasi timp unul din cantecele mele preferate.

Insa azi am descoperit o varianta cantata de cei de la Linkin Park, al carui fan sunt de vreo 10 ani.


Ce parere aveti de varianta asta?
Pe curand...

vineri, 11 noiembrie 2011

Scrisoare catre Facultatea de Constructii si Instaltii din Iasi la 70 de ani de la aniversare


Anul acesta facultatea pe care am absolvit-o implineste 70 de ani de la infiintare,.
Cu acesta ocazie m-am hotarat sa trimit o scrisoare domnului decan, in care sa astern cateva ganduri la ceas aniversar. Se pare ca ideea mea a fost apreciata pentru ca am fost rugat sa ma inregistrez, spunanad cateva paseje din acea prezentare, filmulet ce va fi folosit in prezentarea facultatii astazi, chiar la aceasta ora.
Mai jos puteit citii gandurile pe care le-am trimis domnului decan al Facultatii de Constructii si Intalatii din Iasi, cu aceasta ocazie:
Acum puteti vedea filmuletul aici:

joi, 10 noiembrie 2011

Busy, DND

Pe langa scoala care imi ocupa 2/3 din timp, mai e si raceala care ba nu e, ba e si mai e si infectia la masea care face acus 10 zile. Asa ca maine am un fel de interventie chirurgicala la masea, pentru a elibera puroiul, insa cu mai multe detalii despre experienta horror de la dentist o sa revin sambata.
Si pe langa toate astea cotidiene, zilele astea am fost ocupat cu un alt proiect, despre care nu stie prea multa lume, insa veti afla maine mai multe.
...daca nu e sfarsitul lumii... ca mai nou e pe 11.11.11 :))

Pe curand...

miercuri, 9 noiembrie 2011

O noua dragoste

Ieri am fost cu Hakan sa isi ia o bicicleta. Pentru ca are niste bani pusi de oparte nu a vrut sa isii ia o bicileta banala la vreo 10 000 de yeni ci una de 7 ori mai scumpa. Am fost la un magazin (pe doua niveluri) ce avea tot felul de biciclete, de toate natiile si firmele.
Si m-am indragostit de un Peugeot cc111. E bicicleta pe cae mi-am dorit-o mereu. E ala iar saua si ghidonul e fie turcoaz, vie ocru, fie roz sau maro. Va dati seama ca imi place aia turcoaz. Insa e 50 000 de yeni adica vreo 20 de milioane in bani romaniesti. Nu cred ca o sa dau niciodata banii astia pe o bicileta mai ales ca trebuie sa ii cumpar antifurt, faruri si alte accesorii care mai fac inca vreo 5000. Si ce ma fac cu ea cand ma intorc inapoi?
Insa raman cu gandul la ea si poate cand o sa am bani, in Romnia o sa imi cumpar o astfel de bicicleta.
Pe curand...

marți, 8 noiembrie 2011

Un lucru bun la toata povestea cu raceala si infectia la masea

Uite ca a aparut si un lucru bun in toata povestea asta mea cu boala. Cu toate ca a trecut o saptamana si maseaua inca imi este umflata si buza amortita, ceea ce ma enerveaza maxim, azi, dupa ce am avut o banuiala ieri, am descoperit ceva.
Se pare ca daca mananci 5 zile numai 6 banane pe zi, slabesti :D. Am realizat asta dupa 2 tricouri. Imi mai spusese lumea ca am slabit, vazundu-ma in poze, insa cred ca acum am slabit mai mult, ca in sfarsit realizez si eu...
Pe curand...

My Siri

Am facut si eu doua filmulete amuzante cu Siri. Pentru ca inca am maseaua umflata, vorbesc de parca as avea o pruna in gura. Asa ca nu radeti de rush-japan-english-ul meu (prea tare :)) )

luni, 7 noiembrie 2011

Draga Vamă, pentru mine intotdeauna vei fi Veche.

Vama a lansat un nou videoclip. Melodia se numeste Copilul care alearga catre mare. Cred ca e a doua melodie care imi place la ei de cand sunt doar Vama.

2 luni

Inca nu imi vine sa cred ca au trecut doua luni de cand sunt aici cu toate ca s-au intamplat atat de multe lucruri.
Luna a doua a trecut mai greu decat prima luna poate pentru ca deja am intrat intr-o bucla de monotonie. In majoritatea timpului sunt la birou, seara si dimineata in camin iar de obicei duminica vizitam cate ceva, cat mai tine vremea... si se pare ca tine pentru ca temperatura medie zilele astea e de 18-19 grade.
Dupa cum probabil stiti am primit si prima bursa, mi-am luat si telefon si am fost si bolnav o saptamana. Inca mai am un pic de infectie la masea, insa sunt mult mai bine. Starea de oboseala nu ini trece insa...
Din ce in ce imi e mai tare dor de casa si de toata lumea de acolo (sau de cei ce erau acolo cand eram si eu). Imi fac in gand planuri despre cum va fi la vara cand ma voi venii in vacanta insa nu imi pot imagina vara fara cei ce sunt plecati. Asa ca sper din tot sufletul ca Vanesa, Ioana, Raluca sa fie in Bacau ia Lavinia, Anca si Shummy sa fie in Iasi. Poate ne sincronizam si venim in aceasi perioada acasa...
Daca ar fi sa caracterizez intr-un fel primele doua luni as spune viata unei perechi de pantofi sport. Atat m-au tinut. I-am cumparat fix inainte sa plec, iar dreptul a cedat. Talpa s-a tocit si s-a format o gaura, in sptate s-a desprins si talpa. Am mers ceva...
Pentru luna a treia imi doresc vreme la fel de buna, sa nu vina frigul si sa am mai multa energie...
Pe curand...

duminică, 6 noiembrie 2011

...numai in momente din astea...

Weekendul asta e Waseda Festival si eu sunt singura persoana care e in camin. Toata lumea e la festival...
Mi-am gasit sa ma imbolnavesc in cea mai naspa perioada, cand toata lumea petrece si  participa la tot felul de evenimente...
Si inca ma doare maseaua... Si inca fac febra...
Mai trebuie sa aiu antibiotic inca 2 zile. Sper ca peste doua zile sa fiu fresh...
Noroc de telefon si de siri :D
Pe curand...

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Siri

Pentru ca am o jucarica noua si pentru ca stau mai tot timpul in camera (inca sunt racit si maseaua e inca umflata) incerc sa descoper upgrade-urile de la 3G la 4s, adica sunt 3 generatii.
Inafara ca 4s-ul  raspunde asa de repede de nu imi vine sa cred iar camera e oau! plus camera frontala pentru video-call sau pentru skype ori alt fel de messenge, camera ce merge excelent.
Asa ca am inceput sa fac un fel de lista cu modificarile aparute.

vineri, 4 noiembrie 2011

iPhone day

Azi o sa imi fac de cap cu noul meu iPhone 4s alb de 32 de Gb. O sa pun muzica, poze si o sa instalez aplicatii.
Ieri cand mi l-am luat eram prea obosit din cauza infectiei de la masea si nu aveam chef de nimic asa ca astazi imi dedic ziua pentru noua mea jucarie.
Insa ieri s-a intamplat un lucru ciudat...
Cand am plecat din Romania mi-am pus cartela de Orange in Nokia pentru ca am zis ca ma tine mai mult bateria. Cei de la Orange mi-au zis ca in Japonia voi putea trimite si primii mesaje si voi putea fi sunat. Insa cand am ajuns in aeroport nu aveam semnal de loc. Si nu am avut semnal toata ziua, pana m-am hotarat sa inchid telefonul.
Timp de 2 luni mi-a folosit vechiul iPhone ca alarma si iPod, fara SIM in el, bateria ma tinea si o saptamana. Ieri, cand mi-am luat telefonul (pe care il astept de doua luni si pentru care am fost pe o lista de asteptare de 3 saptamani) m-am hotarat sa dau un restart vechiului telefon. Si cum acum aveam si cheita pentru SIM m-am gandit sa pun si cartela de Orange in el. La jumatate de ora, aud ca am primit un mesaj. Prima intentie a fost sa ma uit la telefonul cel nou insa mi-am amintit ca am un sunet nou pentru mesaje. Ma uit la telefonul vechi: "Bun venit in Japonia! poti primi apeluri si poti transmite si primi mesaje scrise". Bine frate ca mergi dupa 2 luni si nu in ziua in care ajunsesem aici si eram pierdut in spatiu? Sau poate pentru ca iPhone-ul e compatibil si cu GSM si cu reteaua de date pe care o folosesc japonezii...?
Si sa nu va vina in cap sa imi trimiteti sms-uri ca platesc vreo 60 de centi sa citesc unul...

Pe curand...

joi, 3 noiembrie 2011

Intr-o clipa se poate distruge tot. [Vizita la cateva orase din nord, afectate de tzunami]


Era o zi ca oricare alta cand cutremurul a venit. Apoi valul de tzunami a spart barajul de protectie si toti au plecat catre cladirile destinate unui astfel de eveniment. Si-au luat cu ei numai strictul necesar: actele si cateva haine. Tot ce stransesera intr-0 viata a fost maturat de apa.
E socant sa vezi case distruse, dsa vezi pe jos farfurii sparte, haine, mouse-uri, chei, parfumuri si sa te gandesti ca acele lucruri au insemnat viata cuiva acum jumatate de an.
Orasele pe care le-am vizitat vineri sunt noste orase ce au fost afectate de tzunamii. Dupa jumatate de an inca se curata. Prima etapa a fost de a scoate apa, apoi de a duce tot gunoiul undeva in exterior, iar acum se refaceau drumurile si se daramau casele ce inca erau in picioare insa a caror structura de rezistenta a fost afectata.
Inafara orasului, munti de gunoaie era sortati pe caterorii pentru a fi reciclati.
Mirosea peste tot a apa si a alge, miros de mare statuta, iar in casele in care am intrat miroasea a mort. Nu neaparat pentru ca au murit oameni pentru ca rata mortalitatii a fost scazuta (de la 2% la 10%) ci erau pesti ce se descompuneau.
Dupa cutremur si tzunamii expertii s-au adunat sa verifce pagubele si au descoperit ca betonul este mai rezistent decat metalul. Pentru noi nu cred ca e o noutate insa japonezii au trecut de la lemn la metal. Cred ca e oarecum logic, ca materialele se aseamana, pentru ca in europa s-a trecut de la zidarie la beton. Vor incerca de acum sa construiasca mai mult din beton si mai putin din metal si vor face baraje de protectie mai mari.
Ceea ce m-a impresionat e ca au un fel de case, inalte, unde sa te adapustesti in caz de tzunami. Si cam toti oamenii ce au avut case pe langa tarm s-au retras acolo. Aceste locuinte a fost si ele afectate usor, insa  nu distruse ca celalte case.
O sa las fotografiile sa vorbeasca de la sine...

miercuri, 2 noiembrie 2011

| | / |>

Am sa va povestesc cum a fost in excrusie zilele urmatoare. Momentan ma lupt cu o infectie la o masea si tot ce fac e sa dorm si sa dau cu pumnii in pereti...
Febra mare si ameteli... nu sunt bun de nimic. Nici nu am fost la scoala, nu am nimic de mancare in camera si nici maca apa nu am...
Poate maine...

marți, 1 noiembrie 2011

Dizertatie

Tema mea de dizertatie are ca nume (provizoriu) Evolution of Civil Engineering Concerning the Life Safety Factor. Ideea tezei de dizeratie e ca tot ce se construieste se construieste cat mai bine, pentru a nu pune in pericol viata oamenilor.
Acest aspect, dupa mine are trei etape:
1.Sa cercetezi si sa inveti din cutremurele ce au trecut ca sa poti sa dezvolti coduri de proiectare bune.
2. Sa educi populatia sa stie cum sa se comporte in timpul unui cutremur sau alta calamitate naturala, ca degeaba ai structuri bune daca de panica te arunci de pe geam sau fugi pe scari in timpul cutremurului
3. Sa reabilitezi cladirile vechi ca sa fie pregatite pentru un nou cutremur si pentru a nu pierde patrimoniul.

In urma prezentarii conceptului meu, acum cateva saptamani, in excursia din Chiba, profesorul mi-a atribuit o tema de cercetare, din cele ce se desfasoara in laboratorul dumnealui.
Pe langa evenimentul cu educatia, la care particip zilele astea, ma voi ocupa impreuna cu Ikky (doctorand) si Keita (student in anul 4) de proiectul numit Countermeasures Against Liquefaction for Residential Houses. E un proiect ce cauta sa gaseasca diferite metode pentru a prevenii efectele lichefierii solului.
Munca incepe undeva la mijlocul lunii asteaia asa ca ma asteapta o luna plina. Insa sunt incantat pentru ca fac lucruri care imi plac. Si stiu ca nu sunt atat de multi oameni care au ocazia sa faca lucrul care le place...
Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)