luni, 30 aprilie 2012

Marturie

Subsemnatul declara aici ca de doua saptamani s-a apucat sa faca exercitii si e la regim. Fara porc, fara sucuri si fara desert. In fiecare seara fac cateva exercitii fizice iar daca nu ploua alerg.
Declar astea aici pentru ca uneori mi-e lene sa fac astea si cu toate ca o fac pentru mine imi trebuie un stimulent mai mare. Asa ca am laes ca stimulent rusinea fata de voi.
Acum stiu ca toata lumea stie ca sunt la regim, deci trebuie sa slabesc.
Pe curand...
P.S.: stiu ca am zis ca nu prea o sa auziti de mine saptamana asta, insa articolul asta e programat de ceva vreme. Sper ca acum cand il cititi sa fiu pe coclauri japoneze

duminică, 29 aprilie 2012

Saptamana ce tocmai se incheie si despre saptamana viitoare

Saptamana asta am avut o stare m-ai nasoala, de revolutionar. Mi se umpluse paharul si simteam nevoia sa ma revolt. S-au adunat multe si nu imi mai placea ceea ce se intampla plus ca de doua luni tot visez la momentul cand o sa ajung acasa. Mi-e dor tare de casa , mi-e dor de familie si de prieteni...
Dar acum am vacanta o saptamana pentru ca este Golden Week. E una din cele mai importante perioade din Japonia pentru ca este sarbatoare cateva zile consecutive ceea ce face sa fie o saptamana libera.
Mi-as dori ca saptamana ce urmeaza sa nu postez pe blog din lipsa de timp. Mi-as dori sa vizitez cat mai mult insa nu am inceput cu dreptul. Vremea e nasoala si toata lumea are teme sau nu e in dispozitie de vizitat. Eu am cateva idei despre lururi pe care vreau sa le fac dar nu merge de unul singur. Sper ca de maine totul sa se aseze si sa ma plimb iar vremea sa fie buna.
Deci nu stiu cand voi posta...
Pe curand...

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Vremea

Nu mi-a placut niciodata ploaia. De fecare data cand ploua in cap aud versurile lui Bacovia  si imi imaginez griul apasator al ploii. Senzatia pe care o am cand ploua e apasatoare si oarecum de frica (cum si Alecsandri avea problema asta cu iarna).
In Japonia asa e. La inceput m-am mirat ca sunt bine pusi la punct in materie de nimicuri ce te ajuta pe vreme de ploie, gen prezervative pentru umbrele (o punguta lunga si ingusta in care sa iti bagi umbrela cand intri intr-un magazin, sa nu face aparie) insa acum dupa aproape 8 luni inteleg de ce: ploua mai mereu.
Insa saptamanile astea au fost ingrozitoare. Pana acum ploua in weekend, insa acum ploua mai non stop. Si daca nu ploua e innourat si e umezela. Iar daca e soare, e efect de sauna: umezeala, caldura si transpiri si la primul part pe care il dai (expresia asta mi-a spus-o domnul prof. Toma si la inceput nu am inteles-o).
Si abia e aproape mai. Luna iunie se vrea sa fie cea mai umeda si ploioasa luna din an. Pai ce o sa se intample atunci? Daca acum ploua non stop?
E o ploaie din aia mocaneasca de toamna, insa e atat de fina incat zici ca-s vapori. Si bate vantul atat d tare incat sunt sanse foarte mari sa iti intoraca umbrela peste cap. Asa ca esti nevoit, din cand in cand, sa o inchisi si sa te ploua in cap.
Si cand ma gandesc ca atunci cand eram acasa, cand ploua nu faceam nimic. Daca me enervam nici la socala nu ma duceam. Si aveam masina. Tot ce trebuia sa fac era sa merg din camin pana la masina si din parcare pana in facultate. Dar nu imi placea.... Iar acum merg 4 km pe jos in fiecare zi prin ploaie si vant...
Insa ceea ce ma socheaza si mai tare e faptul ca japonezii sunt invatati cu asta. Eu nu as putea sa ma obisnuiesc nicioada cu ideea de ploaie. Doar ploua des si la noi insa mie mi se pare anormal cand ploua.
Am vazut oameni ce ies la alergat pe ploaie. Eu abia mai suport vremea si merg cu stoicism in drum spre camin, dorind sa ajung odata inauntru ca nu mai suport umezeala si vad pe langa mine oameni alergand. Pai daca el alearga in fiecare zi, sa se mentina in forma, si stie ca luna asta ploua mereu isi vede de treaba. Nu se da batut din cauza naturii ci se impaca cu ideea.
Eu nu suport sa ma ploua in cap... poate doar vara, cand e ploaie din aia nebuna si calda, insa nu din asta mocaneasca si depresiva.
Si a doua mare problema e umezeala. Transpir non stop si daca acum e asa mi-e firca cu groaza de lunile de vara. Imi aduc aminte cum era in septembrie cand faceam 4 dusuri pe zi ca nu ma suportam. Eu nu suport transpiratia, de la mirosuri suspecte imi vine sa vomit si nu suport sa fiu lipicios. Si au inceput sa puta oameni pe langa mine si mi se face rau...
Domane ajuta...
Pe curand...

vineri, 27 aprilie 2012

Habu si Pushkar

Habu si Pushkar sunt doi prieteni foarte buni de-ai mei dar cred ca nu se vor vedea vreodata. Ei doi fac parte din doua lumi diferite, lumi de-ale mele ce din pacate nu le voi putea contopi. Si e pacat pentru ca acesti doi oameni s-ar intalni ar fii ca si cum s-ar uita in oglinda, insa in oglinda sufletelor pentru ca ei doi au niste sufletele la fel de frumoase.
Si tocmai din acest motiv imi sunt prieteni.
Pe Habu il cunos ce 5 ani si jumatete. La inceput mi-a fost antipatic din cauza accentului de Galati dar apoi a ajuns sa imi fie ca un frate. Fie vorba intre noi ma asteptam sa imi propuna sa ii fiu cavaler de onoare la nunta, insa oricum nu pot ajunge. 
La omul asta tin atat de mult pentru ca ma cunoaste foarte bine. Am mancat, dormit si calatorit impreuna si ne-am vazut zi de zi timp de 4 ani.
Pe Pushkar il cunosc de aproape 7 luni si la inceput mi-a fost antimpatic pentru ca nu imi placea accentul lui de indian. Insa cu timpul mi-a devenit simpatic si imi petrec mult timp cu el.
De ce imi sunt acesti doi oameni atat de dragi si de ce spun ca sunt la fel?

joi, 26 aprilie 2012

Hanako Kitchen

Sambata am mancat la un restaurant nou, o taverna cu mancare internationala si decor a la Hawai. Restaurantul e langa statia de tren, acolo unde mancan de obicei in weekenduri insa nu am stiut niciodata de el.
Dimineata m-am intalnit la micul dejun cu Yuchiro, seful de camin. Pentru cei ce nu stiu, Yuchiro a fost cel ce mi-a fost de mare ajutor la inceput aici insa apoi relatia dintre noi s-a racit. El era in ultimul semestru si lucra mai tot timpul la licenta iar eu am inceput sa cunosc oameni noi. Mi-a parut bine cand m-a intrebat ce planuri am pentru pranz pentru ca imi face placere sa discut cu el. E absolvent de arhitectura si stie o droaie de cladiri interesanre despre care imi povestest el.
Mai mult ca sigur ca am fi ajuns sa manacam la Gyoza Meshu daca nu am fi inceput o discutie despre restaurantele din zona. Eu am spus ca Gyoza Menshu e preferatul meu, Yuchiro a spus ca ii place un restaurant mic cu caracatita eu am zis ca imi mai plece Stake House-ul si el a zis de Hanako Chitchen.

miercuri, 25 aprilie 2012

Lab website

Una dintre problemele pe care le-am observat legat de rasismul de aici (sau poate e xenofobism sau e doar rautate pura si marsavie - ca tot mi s-a spus ca exagerez cand spun rasism) a fost problema cu site-ul laboratorului. Am inteles ca in tomana nu l-au dus la zi pentru cativa studenti internationali insa acum odata cu inceperea noului an l-au update-at, cu noii masteranzi (ce anul trecut erau studenti in ultimul an) si noii nou veniti. Insa studentii internationali lipseau. Eu, Hakan, Namyi si Saima nu apaream pe site.
Se adunasera multe lucruri ce ma deranjau legat de oamenii din laborator si povestea cu site-ul a pus capac. De ce imi pasa? La petrecerea de Paste, un tip din camin, student in anul 4 la Inginerie civila m-a intrebat in ce laborator sunt. La 5 minute dupa ce i-am raspuns la intrebare a venit cu telefonul ma mine si m-a intrebat de ce nu apar pe site. Sigur pe mine i-am zis ca nu e adus la zi insa mi-a aratat ca apar noii membri. Asa ca m-am enervat maxim si am aruncat bomba acolo unde trebuia, la Namyi.
Se pare ca ea a intrebat secretarele, secretarele au vorbit cu cel ce se ocupa de site ca vineri ni s-au cerut datele si ni s-a facut o poza. Site-ul laboratorului e in japoneza si il puteti vedea aici, iar pagina cu membrii aici.

marți, 24 aprilie 2012

Rasismul in Japonia

Oricat de mult ai incerca sa inveti limba, oricat de mult ai invata obiceiurile si oricat de mult ai incerca sa te comporti ca ei, pentru japonezi mereu vei fi un gajin (strain). Rasismul in Japonia este o problema mare pe care orice strain o simte mai mult sau mai putin.
Cu toate ca niciodata nu o sa ti se spuna ceva in fata (doar daca sunt prea beti) o simti in fiecare zi. De la cel ce imparte pliante si pachete de servetele pe strada, pana in tren sau la o coada, cand observi ca in locul tau e un cerc liber, japonezii sunt rasisti pana in maduva oaselor.
Japonia e o tara frumoasa, e o tara ce merita vizitata, merita sa faci scoala aici insa nu e o tara in care sa locuiesti. Rasismul e pana la cele mai mari niveluri si ei gandesc ca Japonia e a japonezilor.
In jur de 2.5 milioane de straini locuiesc in Japonia printre care si cateva mii de romani (conform wikipedia) si problema rasismului o gasesti mereu ca subiect pe blgouri sau in articole. Puteti citii povestile unor oameni ce locuiesc in Japonia, de exemplu, aici si aici dar puteti citi si un studiu BBC aici.

luni, 23 aprilie 2012

Un gol pe care il umplu cu bucuria ca am sansa sa fiu aici

De cateva saptamani, de cand s-a facut cald, ies pe balcon cateva minute pe seara. Ma uit la cartier si pe la ferestre.
Obiceiul asta posibil ca il mostenesc de la bunica-mea care avea obiceiul sa se uite pe geam in fiecare dimineata si sa isi verifice "prietenii". Pe vremea cand bunicii locuiau cu mama in Bacau, Machi, bunica mea, avea un ritual de dimineata. De la etajul 6, acolo unde statea, urmarea balcoanele vecinilor de vis-a-vis. Avea cativa pe care ii vedea in fiecare dimineata: domana ce isi bea cafeaua cu tigara de dimineata in timp ce se scarpina in cap, doamna ce uda florile zi de zi sau doamna cu pisici.
Nu le viola intimitatea ci o facea ca un copil curios ce isi urmareste spectacolul de zi cu zi

Acum aproape doi ani am fost in Atena la Raluca. Dupa o zi de vizitat ne intorceam la ea in apartament si stateam pe balcon cateva minute. Ne puneam gandurile in ordine, discutam despre ceea ce am vizitat si faceam planul pe a doua zi. Apartamentul avea un balcon imens, mai mare decat apartamentul in sine, de fapt era acoperisul terasa. In timp ce vorbeam si ne faceam planuri ne si uitam in balcoanele cladirilor alaturate sau in interiorul apartamentelor. Eu eram curios cum sunt mobilate si confortul in care traiesc.
Atunci am simtit pentru prima data sentimentul pe care il am si acum cand stau pe balcon. Aerul serii e mai rece si cand il inspiri simti ca miroase altfel. Atunci m-a cuprins un sentiment ciudat. Am simtit un gol in suflet pentru ca nu sunt acasa, insa in acelasi timp acel gol era umplu de un sentiment de bucurie. Bucuria ca am sansa sa fac altceva, sa fiu undeva unde nu mai fusesem si sa fac ceva ce nu toata lume face.
Acum golul e mai mare insa si sentimentul ce il umple e mai mare. Sunt mandru ca sunt in Japonia si am sansa sa fiu in laboratorul unuia dintre cei mai buni profesori din Japonia insa acest sentiment ce umple golul produs de dorul de casa parca nu e compatibil. Simt ca acel gol e umplut de altceva si nu de ceea ce trebuie ceea ce ma face sa nu ma bucur din plin dar totodata ma face sa realizez oportunitatea pe care o am.
Pe curand...

duminică, 22 aprilie 2012

In Hanakoganei Station

Prin septembrie am scris un articol despre linia de tren pe care o folosesc insa zilele trecute m-am gandit sa filmez cand vine trenul in statie. Compania care detine linia pe care merg eu se numeste Seibu si este una din companiile private. A fost cunoscuta ca si Linia Galbena, pentru trenurile din seria 100, trenuri ce au fost folosite de la inceputul aparitiei liniei pana in anii 90 cand au aparut trenurile 20000, argintii cu o dunga albastra. Noile trenuri, 30000 numite si Smile Trans sunt albe cu o dunga de diferite noante de albastru. In momentul de fata toate cele trei tipuri de tren functioneaza, plus un tren limited-express.
In cele doua filmulete puteti vedea un tren din prima categorie, tren cu care se intampla sa merg cel mai des (pentru ca le folosesc pentru express- unde uzajul e mai mic) iar in al doilea filmulet un tren nou, cu care imi doresc sa merg de fiecare data.
Trenurile au aer conditionat (toate) insa cu cat sunt mai noi au afisaj deasupra uselor cu staia ce urmeaza. Cele vechi au un carton cu satiile, cele argintii au un mic ecran pe care se deruleaza in japoneza si in engelza statia ce urmeaza, in timp ce cele noi au doa monitoare, unul cu statiile si timpul in care ajungi in fiecare statie si celalalt cu reclame. Banchetele sunt plusate si iarna sunt incalzite. In capete de vagon sunt locuri special destinate pentru persoanele bonave, batrani si femei insarcinate.
Fiecare statie se anunta in japoneza si in engleza inainte de a ajunge dar si dupa ce ai plecat din statie te anunta ce statie urmeaza. Inainte de a ajunge este anuntata statia in care ajungi dar si statia in care opreste apoi.
In filmulete puteti vedea cum se asteapta elegant in linie venirea trenului si nu se imbulzeste nimeni ca in Romania. Mai intai se asteapta sa iasa cei ce au de iesit si apoi sa intra. Daca esti in tren si esti in dreptul usii si blochezi accesul celor ce vor da iasa, iesi si tu pentru a putea facilita traficul, apoi intri la loc.
Trenurile au 8 sau 10 vagoane, cu cate 3 sau 4 usi fiecare.
Vreau sa fac precizarea, pentru cei ce nu stiu, ca trenurile interne in Tokyo arata ca niste metrouri si vin cu o regularitate de 3 minute, insa categorii diferite. Un express, de exemplu, vine odata la 9 minute. (Local, semi-express, express la fiecare 3 minute). Nu aceste trenuri sunt cele care au intarziere 3 minute pe an (in comparatie cu 3 ani pe an in Romania), acelea sunt Shinkansenurile, trenurile de mare viteza ce circula intre orase, pe distante mari si sunt scumpe in draci. Trenurile din interiorul unui oras, sunt locatiile favorite de sinucigasi, si de aceea apar deseori intarzieri.

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Cum functioneaza?


Cum e la facultate

Nu cred ca am apucat sa ma spun despre niste diferente ce țin de organizare pe care le-am observat aici, fata de sistemul din Romania.
O sa fac o paralela intre Facultatea de Constructii si Instalatii din cadrul Universitatii Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iasi si Waseda Unuversity, Nishiwaseda Campus. Pe astea doua le cunosc, pe despre astea vorbesc.
Decanul facultatii de la Iasi este un om gospodar. In cativa ani a removat aproape toate cladirile facultatii si le-a terminat pe alea care se construiau. Pana a venit criza... Insa la cum arata acum corpul R si la cum arata camd eram in anul 1, e mare diferenta.
Fiecare sala de curs/seminar e dortata cu videoproiector si calculator. Profesorul are cheia de la portar, deschide dulapiorul pentru calculator si isi pune memory stick-ul cu prezentarea. E o idee buna si moderna. La Waseda e aproape la fel insa cred ca japonezii u fost mai smecheri. In salile de clasa din campus sunt doar videoproiectoare si prize pentru a te conecta cu laptopul la proiector. Fiecare profesor vine cu laptopul personal si isi face treaba. Fara sa mai cumpere facultatea calculatoare, programe cu licenta, fara virusi de pe stick sau alte complicatii. De obicei profii au aici niste laptopuri mici de la Panasonic pe care le folosec. Daca nu au PA (professor assistent) care le il care, vin ei cu el.

vineri, 20 aprilie 2012

Ce faci in tren timp de 20 de minute?

In fiecare zi, timp de cel putin 5 zile pe saptamana, de cel putin 2 ori, calatoresc cu trenul intre Hanakoganei si Takadanobaba. Trenul express opreste in 4 statii (din 18) si face 21 de minute.
De obicei dimineata cand merg la scoala ascult muzica si citesc noutatile de pe 9gag iar dupamana cand ma intorc, ascult muzica si joc un joc pe telefon (in ultimul timp Angry Birds Space). Lumea pe langa mine fie asculta muzica, fie raspunde la mailuri, fie navigheaza pe internet de pe telefon sau citesc o carte, cursuri, fac teme sau se joaca pe psp sau nintendo. Aici vezi mai mereu oameni trecut de 30 de ani cu psp-ul in mana.
Insa zilele trecute am vazut ceva ce nu credeam ca voi vedea... In fata mea s-a urcat o fata. Era foarte frumusica si mai mult ca sigur eleva de liceu pentru ca purta uniforma. Isi modificase fusta de uniforma pentru ca eradeasupra genunghilor. Apopos, fustele de la uniformele japoneze sunt plisate si in funtie de scoala au diferite culori sau carouri. Aceasta era neagra cu carouri rosii si verzi.  Avea sostete negre pana sub genunchi si tenisi in picioare.
Cand plec din camin la scoala in fiecare statie, usa ce se deschide e cea din dreapta, insa la destinatie e cea din stanga. Asa ca incerc sa ma pozitionez cat mai aproape de usa respectiva. Tipa despre care va povestesc ,era in fata mea, la 20 de cm, sprijinita de usa.
Nici nu plecase trenul prea bine sa se si apleaca si isi desface sireturile la tenisi. Dintr-o scoasa scoate o pereche de pantofi negri de lac cu platforma si tot imens. Se incalta cu acei pantifi, pune tenisii in punga si scoate o cutiuta. Din cutie scoate un set de gene false pe care le curata de lipici si aplica un nou strat. Isi aplica genele peste un ochi, apoi peste al doilea. Nu era deloc stinghera si se descurca foarte bine in curbele pe care trenul le lua. Apoi isi scoate trusa de machiaj si incepe sa se machieze. Isi face obrajii rosii, se machiaza pe pleoape cu negru si apoi se da cu ruj.
In 20 de minute nu mai era copila de liceu inocenta ci arata ca o Lolita japoneza. Fustita plisata cu sosetele era acum extrem de sexy cu acele tocuri inalte iar machiajul de pe fata o maturizau foarte tare.
Nu am putut sa o fotografiez pentru ca paream un obsedat sexual sau ceva de genul daca o faceam insa tot nu puteam sa imi iau ochii de pe ea.
A coborat in aceasi statie cu mine si s-a dus spre cutiile de depozit, unde si-a puc punga cu tenisii si machiaje. Imi imaginez ca pe drumul de intoarcere se demachiaza si isi shimpa pantofii si lasa punga intr-o cutie de depozit din statia de destinatie. Parintii, mai mult ca sigur, o vad plecand si venind acasa o fetita normala cand ea de fapt se transforma inttr-un magnet de pacate.
Pe curand...

joi, 19 aprilie 2012

Acidifierea oceanelor

Saptamana trecuta va spuneam despre un curs pe care il urmez, numit Coastal Environment.
Ieri am invatat despre cum se formeaza plajele, nisipul, pietrisul, despre flora si fauna de pe plaje si am urmatit un filmulet despre acidifierea oceanelor.
Filmuletul mi s-a parut foarte interesant si de aceea mi-am propus sa impartasesc cu voi.
Asa ca va rog sa ii acordati 12 minute pentru ca nu veti regreta. E vorba despre poluare si despre cum daca o sa o tinem tot asa, aciditatea oceanelor va creste, coralii si alte vietati marine ce produc nisip vor muri si treptat  nu vom mai avea plaje dar nici vietati marine.


Pe curand...

Vizita medicala (2)

Am ratat un e-mail importat ce imi spuneaca trebuie sa fac vizita medicala la inceput de semestru. Am aflat asta dupa ce s-a terminat cu vizitele medicale asa ca a trebuit sa ma duc in campusul mare, intr-o zi cand erau programati baieti si sa fac vizita acolo.
Ca si data trecuta am dat proba de urina, mi s-a tersta vederea, tensiunea si pulsul si raze-x. Ma doare si acum pieptul insa nu stiu daca e o durere inchipuita, pentru ca totusi au trecut 24 de ore de atunci.
Insa de data asta nu a iesit prea bine. Mi-au zis ca am temsiunea prea mare (14 cu 9) si mai trebuie sa ma duc odata saptamana viitoare doar pentru tensiune.
Si daca tot era o zi frumoasa, si mai aveam doua ore pana la curs, am decis sa iau pranzul acolo si sa ma plimb prin gradina campusului. Insa de data asta nu am avut aparatul foto la mine, lucru pe care il regret. Am zis ca nu il car cu mine ca am mult de mers pe la analize si numai de el nu vroiam sa am grija.
Atmosfera e altfel acolo, e ca pe Copou. Multe fete si lume dezghetata la minte. Nu ca in campus la mine...
Pe curand...

marți, 17 aprilie 2012

Frica de Dumnezeu

Nu suntem o tara de oameni bisericosi. Nu umplem biserici zi de zi ci abia daca le umplem duminica iar cand e o sarbatoare importanta le suprapoplam. Insa nu cred ca in asta sta credinta. La tara, lumea merge mai mult la biserica, insa si acolo se merge ca sa nu te comenteze ceilalti ca nu ai fost sau ca sa comenteze pei cei veniti cum sunt imbracati. Nu cred ca esti credincios doar daca mergi la biserica. Eu cred ca trebuie sa ai credinta in suflet si sa ai frica de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu ne face crestini si ne modeleaza mentalitatea.
Japonia este o tara de budisti si shintonisti. Ei nu au frica de nici o forta suprema ci sunt formati sa iubeasca si sa respecte pe sufletele si sa nu deranjeze pe cel de langa el.
Mentalitatea lor e complet diferita si am descoperit asta in doua cazuri despre care as vrea sa vorbesc in acest articol.

luni, 16 aprilie 2012

Hristos a Inviat! sau cum mi-am petrecut ziua de Pasti

As vrea sa incep acest articol cu catevas precizari. Macar din cei aproximativ 300 de oameni ce imi cititi blogul zi de zi, sa stie, in cazul in care nu cunosc cateva lucruri despre urarile de Pasti.
In primul rand sarbatoarea se numeste Sfintele Pasti nu Paste si urarea de Pasti e Hristos a Inviat si nu Pasti sau in cel mai rau caz Paste fericit! Vacile sau oile pasc pe camp nu noi acum! Cum de de Craciun spunem Craciun fericit si nu Hristos s-a nascut, acum spunem Hristos a Inviat si nu altceva. Cel mult putem spune Sarbatori fericite dar fara pascut! Va cer scuze ca a trebuit sa tin aceasta prelegere dar an de an vad acelasi lucru si mi-a iesit pe nas. Bine macar ca anul asta am avut telefonul inchis si nu am primit mesaje cu "Fie ca..." ca si alea ma omoara...
Si acum, dupa aceasta scurta morala, as vrea sa va povestesc despre cum am sarbatorit Pastele cu creveti, peste, aripioare de pui, vita si burta de porc si nu drob si miel.

duminică, 15 aprilie 2012

Pastele in Tokyo




Anul acesta toate sarbatorile au fost altfel pentru ca nu am fost acasa. Craciunul nu a fost Craciun iar Anul Nou a fost cu totul si cu totul altfel. De ziua mea am fost bolnalv si de aceea am tinut neaparat sa simt Pastele. A coincis cu Pastele petrecerea de primavara din camin (la care sunt acum) insa am vrut sa simt traditia noastra asa ca am rugat-o pe mama sa imi trimita cozonac si vopsea de oua si saraca mi-a trimis.

sâmbătă, 14 aprilie 2012

14: Boschetarii japonezi

In romana le spunem boschetari, pentru ca de obicei dorm in parcuri, in boscheti. In engleza sunt numiti "homeless" pentru ca nu au case. Posibil ca termenul englezesc sa potriveste mai bine pentru oamenii fara case din Japonia. Povestea in cazul lor sta cam asa: au pierdut locul de munca, nu au mai avut bani sa plateasca ratele la banca si au pierdut casa. Nu s-au sinucis ca majoritatea japonezilor ci s-au refugiat in parcuri, unde traiesc in corturi, in mici comunitati. De aceea spun ca nu ii putem numii boschetari.
In spatele campusului in care invat este un parc. In acelparc este o astfel de comunitate de boschetari. Stau intr-un loc mai retras, pe o alee laturalnica. Dupa cum puteti vedea in poza alaturata (ce mi-a luat mult timp si curaj sa o  fac), locuiesc in corturi si au si biciclete. Eu ii vad in fiecare dimineata si am ramas impresionat de puterea de a incepe o noua zi, pe care o au. In primul rand, langa wc-ul public din parc, exista niste ciusmele. Sub ciusmele sunt galeti si lighene in care se spala in fiecare dimineata, si in care isi spala hainele. Casitga bani penttru deteregent, sapun, mancare din vanzarea de doze de suc, cafea sau bere. Dimineata, inainte sa vina gunoierii, golesc tomberoanele de doze (cans), le preseaza sub picior si le pun in saci de plastic. Cand umplu sacii ii duc la reciclat. Asa isi permit sa aiba de mancare, si sa fie curati. Ii vezi din cand in cand, la amiaz, dormind, pe banci, insa nu simti nici un miros pe langa ei. Nu cersesc niciodata, pentru ca mandria inca le-a ramas. Cam toti au mp3 playere si asculta muzica sau radio la casti. Hainele sunt ponosite si carpite dar sunt curate.
La ei de ce se poate si la noi nu?
Eu nu am inteles niciodata de ce sersetorii sunt murdari si put in Romania. O ciusmea cu apa gasesti oriude sa te speli. Faptul ca esti murdar nu spune ca esti sarac ci ca esti imputit. Iar in Romania le e mai usor sa stea cu mana intinsa pe strada sau cimitire, sa te agaseze cu mirosul si insistenta cu care iti cer un ban, decat ca munceasca de la o zi la alta.
Asta e inca un exemplu ca se poate si altfel dar ca la noi nu...
Pe curand..



vineri, 13 aprilie 2012

Ratusca din prosop

Acum ceva timp am invatat sa fac ratuste din prosop si am promis cuiva ca o sa va invat si pe voi. Nu uitasem cum se face, insa pentru ratuste e nevoie de un prosop patrat. Aceste prosopele patrate le gasesti la restaurante, in Japonia si sunt aduse fierbinti si umede, pentru a te sterge pe maini inainte de masa. Si cum nu mai fusesem de mult la un restaurant, a durat sa va prezint rautsca.
Primul pas e sa desfaceti prosopul si sa il intindeti cat de bine puteti

joi, 12 aprilie 2012

Coastal Environament

Pentru ca teoretic e inca prima saptamana de scoala, abia ieri am avut al patrulea curs asa ca as vrea sa va spun cateva lucruri despre el.
Numele cursului este Coastal Envionament si se vrea a fi un fel de prelungire a cursului Advanced Coastal Engineering. Deja, dupa primul curs pot spune ca o sa fie cursul meu preferat. Si asta nu pentru ca imi place materia foarte mult ci pentru ca proful e super. Si cum ar putea sa fie un prof de aproximativ 35 de ani, pe jumatate spaniol si pe jumatate englez. Miguel Esteban, si-a dat doctoratul la Universitatea din Yokohama dupa ce terminase in 2000 la Universitatea din Bristol. A lucrat catva timp in amenajarea malurilor in Anglia, apoi pentru CERN, in Elvetia.
Cand i-am citit numele prima data in sylabus am zic ca e un spaniol tinerel (pentru ca profii internationali sunt tineri) si plin de el insa m-am inselat. Tipul a stat cu fundul pe catedra toata ora si ne-a explicat conceptele si termanii pe care ii vom invata la cursul profesorului Shibayama, insa de care avem nevoie pentru cursul lui. Mi-a placut modul european in care isi desfasoara ora, mizand pe dinamicitate si pe  feedback. Intreaba pe rand pe fiecare ce crede despre un anume concept si puncteaza activitatea la ora. Nu tine cont de prezenta pentru ca vrea studenti activi la ora.
Ieri a fost amuzant tare. In primul rand nu aveam sala. Existau doua cursuri ce aveau aceasi sala pe orar si noi am ramas fara sala. Dupa cateva minute s-a rezolvat problema si ni s-a dat o sala. Insa cand am intrat cu totii in clasa, Miguel (asa vrea sa ii spunem nu Profesor Miguel sau Prof Esteban, Sensei ori Mister pentru ca cand cineva ii vorbeste cu numele de familie inseamna ca a facut ceva rau) ne-a spus ca nu are decat 6 copi  ale slide-urilor de azi pentru ca nu se astepta la atata lume. Ne-a intrebat pe toti daca suntem siguri ca asta e cursul la care vrem sa mergem pentru ca el nu a avut niciodata mai mult de 2 studenti din alt laborator. De obicei cursul lui e tinut pentru studentii din laboratorul profesorului Shibayama si asta pentru ca sunt obilgati. Logic ca ne-am prezentat cu totii si am spus de unde suntem si de ce am ales acest curs. Majoritatea erau pentru credite, numai eu eram pentru ca mi se pare interesant subiectul.
Miguel de de parere ca dupa 30 de minute omul isi pierde concentrarea asa ca ora de curs (90 de min) e impartita in 5minute recapitulare si intrebari fata de ora trectuta, 30 de minute predare, apoi 20 de minute filmulete sau alte materiale, 30 de minute predare si 5 minute intrebari la final. Vom avea cativa profesori invitati pe parcurs care vor tine cate un curs, doua iar la final un examen usurel.
Azi am invatat tipurile de valuri in functie de perioada, de forma, de motivul aparitiei si scop. Insa de acum inainte vom invata mai mult despre mediu.
Eu abia astept cursul de saptamana viitoare si cred ca la anul, cu toate ca mi-am terminat creditele, o sa particip  si la cursul lui de dezastre pe tarm (typhoon, tzunami)
Pe curand...

miercuri, 11 aprilie 2012

Hanami

Va tot spuneam ca infloresc cirestii japonezi (sakura) si ca vreau sa vizitez cat mai multe parcuri celebre pentru ciresi. Insa, ca de obicei nimic nu merge dupa planuri. E deja o regula, e weekend, ploua. Joi au fost 20 de grade, vineri a scazut la 7 si spre seara a nins. Duminica anuntau ploi iar sambata innourat. Asa ca am renuntat la traditia de duminica si am plecat de sambata sa vizitez cateva parcuri. Am o lista cu cele mai frumoase locuri si un top 10 al parcurilor. Duminica am dormit jumatate de zi, m-am trezit la 11, si cand am vazut ca era soare afara m-au apucat toti dracii. Era prea tarziu sa mai fac ceva (distantele sunt prea lungi ca sa ma pornesc undeva dupa ora 12). Plus ca anul asta a fost o iarna grea (-2grade si a nins de doua ori- asta e conceptul de iarna grea aici)si ciresii au inflorit prea tarziu, can deja scoala incepuse. La anul sper sa fie mai bine si sa prin hanami-ul in vacanta si sa am timp sa vad mai mult. Dar dupa ce am experimentat sambata, mi-e frica sa mai merg sa vad ciresii.

marți, 10 aprilie 2012

Barfa lvl Japan

Cine credea ca se barfeste mult in Romania si in Europa nu stiu adevarul. Barfa este un lucru care se intampla din antichitate in orient. Romanii sunt barfitori pentru ca au intrat in contact cu barfa, sub ocupatia otomana. Apoi treptat s-a raspandit in toata Europa iar apoi a ajuns in Lumea noua. De aia turcul e barfitorul sef la mine in laborator si de aia si noi ca natie suntem baarfitoare. Insa nimeni nu ii intrece pe orientali. Barfa in Japonia e la nivel superior ca si tehnologia.
Am trait doua experiente de genul si de aceea afirm asta.
Prima experienta s-a intamplat acum cateva luni bune. Dupa cum v-am mai povestit la noi in laborator exista o pachistaneza pe care nu prea o place nimeni. Am facut misto de ea, impreuna cu Hakan, de fata cu iranianul ce era in camin. El i-a spus secretarei de la el din birou ca noi nu o placem si ca glumim pe seama ei. Secretara i-a spus uneia din secretarele profului meu. Secretara profului i-a spus celeilate secretare din laborator care i-a spus doctorandei din Coreea. Doctoranda mi-a zis mie. De fapt mi-a tinut morala sa nu mai barfesc ca stie toata lumea ca nu o plac pe pachistaneza.

Marti am fost la prof sa vorbesc ceva cu el. Dupa cum v-am spus acum doua zile, vin acasa!!!! Ei, insa problema e ca biletul pe care l-am primit e pentru o luna (da!!! stau o luna acasa) si nu stiam daca e ok sa fiu plecat atata timp (avand in vedere ca la inceputul lui septembrie am conferinta in Osaka). Asa ca m-am dus la prof, cu coada intre picioare si i-am spus o semi-miniciunica. I-am aratat ca buletinul mi-e expirat si i-am spus ca in Romania esti obligat sa iti reinoiesti buletinul dupa 3 luni. Insa cum eu nu am fost acasa in primavara, am primit amenda acasa ca nu mi l-am reinoit. Mama a platit amenda si a explicat la politie ca sunt plecat in Japonia. Asa ca mi s-au mai dat inca 6 luni in care sa imi fac buletinul si nu mai platesc amenda. Insa, pentru ca nu l-am facut la timp, o sa dureze 4 saptamani sa mi-l dea. Si pentru ca nu am buletin, conturile bancare mi-au fost blocate, deci nu mai primesc pensia de urmas. Asa ca i-am cerut voie profului sa stau acasa o luna. A fost de acord si mi-a zis ca nu e de gluma cu legea si cu actele.
Insa miercuri deja au aparut barfele. In birou la prof erau doctoranzii: cel din China si cea din Coreea. Insa ei erau destul de departe si in mod normal nu ar fi auzit ce am vorbit cu proful, daca nu au fi tras cu urechea. Deci, miercuri m-am intalnit cu doctorandul din China la cantina si m-a intrebat cand plec acasa. I-am zis ca in august si m-a intrebat de ce am venit sa vorbesc cu proful de pe acum daca plec in august. L-am intrebat de unde stie ce am vorbit cu proful (pentru ca nu imi trecea prin cap ca a tras cu urechea) si mi-a zis ca a auzit din greseala discutia. La vreo 3 ore primesc mesaj de la doctoranda din Coreea care chipurile ma intreba daca vin la petrecerea de vineri. Cand i-am zis ca vin m-a intrebat cand pleca acasa. Acelasi raspuns: in august. Si logic ca mi-a zis ca a auzit discutia de cu o zi inainte si ca am probleme cu actele si se gandea ca plec mai repede. I-am zis ca am obtinut o amanare si ca nu aveam cum sa plec o luna si sa pierd cursurile. Cand a auzit ca am liber o luna mi-a zis ca e cam mult. Pai asta era si ideea. Dureaza mult din cauza birocratiei sa imi fac actele, de aceea am vorbit cu proful despre asta.
Imi imaginez ca dupa asta au inceput barfele despre cum eu o sa am liber o luna in timp ce ceilalti vor avea 2-3 saptamani. Insa eu am fost aici in vacanta de primavara, asa ca sa ma scuteasca....
Pe curand...

luni, 9 aprilie 2012

Advanced Coastal Engineering

Pentru ca a inceput noul semestru am vrut neaparat sa scriu despre noile cursuri ce le urmez.
Daca vineri am avut continuarea cursurilor din semestul 1, acum a venit timpul penru un nou curs, insa cu un profesor vechi. Cu profesorul Shibayama am avut cursur de Infrastucture Management, semestrul trecut si a fost obiectul la care am avut examen. Imi pace mult stilul lui si Ingineria Tarmurilor mi se pare un subiect interesant si nu prea dezvoltat in Romania.
Primul curs a fost introductiv si am discutat despre inceputurile studierii ingineriei tarmurilor in lume. Americanii au inceput sa studieze tarmurile ca strategie de razboi in timpul Celul de al 2lea Razboi Mondial, in timp ce japonezii au inceput sa studieze acest domeniu pentru a putra construii porturi si a se dezavolta economic odata cu Revolutia Meiji.
Nota finala consta in 20% cele doua teme cu probleme ce le vom avea, 20% teme de citit si 60% examenul final.
Pentru acest curs avem nevoie de cartea profesorului pe care am si cumparat-o. Doamne cat de scumpe sunt cartile tehnice aici. Am dat pe ea 7735 de yeni, asta insemnana caum 78 de euro. Insa am fost norocosi pentru ca eu si Hakan am cumparat ultimile doua carti de la librarie. Altfel, trebuia sa o cumparam de pe Amazon, insa eu nu am card de credit si trebuia sa rog pe cineva sa ma ajute cu asta.
Singurul lucru de care imi este frica e apelarea mea la conostiintele de Hidraulica. La finalul orei ne-a rugat sa scriem pe o hartie unde si cata hidraulica am invatat si eventual numele cartii sau a profesorului cu care am invatat. Eu nu mai stiu nicio boaba de hidraulica insa profuesorul a avut un doctorand, cu care tot se lauda, ce terminase Hidraulica la Iasi. Deci posibil ca are o parere foarte buna despre catedra de acolo. Posibil ca unii dinte voi ati auzit de profesorul Ioan Nistor, caci despre el vorbesc, ce este acum profesor in Canada, la Universitatea din Ottawa.
Si o sa inchei cu un lucru interesant, pe care eu nu il stiam pana acum: Al doilea copil al lui Einstein, Hans Albert Einstein, inginer hidrotectinist la Universitatea Berkeley din California, a fost cel care a pus bazele Ingineriei tarmurinlor.
 Pe curand...

duminică, 8 aprilie 2012

Vineri

Vineri a fost o zi plina. A inceput scoala, a trebuit sa trimitem lucarea pentru JSCI si am avut o petrecere in cinstea ciresilor inforiti. A fost o zi plina si nu am ajuns sa vad ciresii. Dar sa va expic de ce.
Acum ceva timp proful ne-a zis ca ar trebui sa deveim memrei in JSCI si sa ne publicam lucrarea. In acelasi timp termasem de analizat datele pentru cutremurul din martie si trebuia sa gasim o repica ce a avut epicentru in cealalta parte a tunelului nostru si sa analizam ce s-a intaplat atunci.
Hakan a plecat in Hong-Kong iar eu mi-am luat liber. Aveam timp sa le facem pe toate pana pe 6... sau asa credeam...
Luni, cand Hakan s-a intors si a venit la scoala la ora 4, eu ma pregateam sa plec. Pregatisem datele pentru a fi procesate si i le lasesem in calculator sa le puna in programul ce foloseste functii de tip Forier si sa aflam deplasarile si viteza, din acceleratie.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

7 luni

Eu nu stiu cad trece timpul ca parca mai acum cateva zile scriam articolul de 6 luni. A mai trecut o luna... A trebuit sa ma uit in arhiva sa imi dau seama ce a facut luna si am asa am realizat. Eu numai laborator am in cap :))
Incepem cu vizitele: am fost in Kawagoe, am încercat sa urc pe Muntele Nikogiri, am vizitat Yokohama si parcul Koganei. Au inflorit ciresii si de ieri pana pe 15 sunt la expunere maxima. Asa ca azi am pornit in cautarea de sakura.(Ca tot mi-am luat camera foto, atunci cand duceam la capăt misiunea cadou Ilinca)
Ziarul de Bacau a publicat un interviu cu mine si am devenit membru in grupul Bacau.co . Tot luna tecuta era cat pe ce sa intru in direct pe TVRinfo insa o problema tehnica a facut sa nu se mai intample asta.
Pe plan profesional, munca de zi de zi la laborator, pe timp de vacanta, da roade. Am terminat de analizat datele pe cutrenurul principal din Martie anul trecut si acum facem acelasi lucru pe o replica, ce a avut epicentru in partea opusa. Profesorul este incantat de munca noastra asa ca ne-a propus de devenim membri in JSCI si odata cu asta publicam si lucrarea si participam la conferinta din Kyoto din Septembrie.
Si am intrat in luna a 7-a odata cu inceperea scolii. De fapt a inceput ieri, in ultima zi din luna a 6-a de sedere aici, insa o sa scriu maine un articol despre ziua de ieri. A fost o zi interesanta si plina si merita un articol intreg.
Acum cateva zile am sarbatorit 1000 de articole pe blog (acum cititi articolul 1003) insa nu am avut timp sa pun poze pe photoblog....
Saptamana asta Japonia a fost atacata de un taifun si am avut din nou o aventura cand am incercat sa ajung acasa.
Si uite cum in cateva randuri am realizat ca totusi am facut cate ceva luna asta. Uneori mi se pare ca ma plafonez, ca e doar scoala si camin, insa vin weekendurile in care fac cate ceva si vad lucruri noi. In Yokohama am mers cu cel mai rapid lift din lume, parkul Koganei are un muzeu in aer liber ce e demential, iar Kawagoe e un oras foarte frumos. Regret ca nu am reusit sa urc pe munte, insa am fost pentru prima data pe o mare inspumata...
Dar nu v-am dat vestea cea mare: Nu mi-am rupt mana! Era pacaleala de 1 aprilie! Nu, nu asta e vestea. Vestea e ca vin acasa in august. Nu eram sigur pana acum, nu aveam bani pusi deoparte si sincer ma impacam cu ideea ca nu voi ajunge acasa. Insa am primit un cadou (multumesc sponsorilor) si o surpriza, acest bilet. Au fost si complicatii. Inca nu il am insa el e cumplarat pe numele meu. Imi trebuie numarul biletului insa persoana in  cauza e in concediu. Iar biletul e pentru o luna. Asa ca (dupa putin teatru jucat) am primit aprobarea de la prof sa stau o luna acasa! In fond si la urma urmei eu am stat in Japonia in vacanta asa, asa ca merit o vacanta mai mare in vara.
Fug sa va pregatesc noi surprize pentru luna ce urmeaza. Incepe maratonul de sakura...
Pe curand...

vineri, 6 aprilie 2012

Prima data in camin

Dupa cum v-am mai spus, maine incepe scoala si in Japonia e inceput de an, nu de semestru. Deci din 98 de camere in camin, 45 sunt ocupate de oameni noi, bobocei. Cativa au venit de acum doua weekenduri, cativa au venit weekendul trecut. In sala de mese e plin mai mereu si numai fete noi. Deja am cunoscut cateva persoane dintre care un copilas (ca sunt bobocei) ce studiaza stiinte politice si a locuit cativa ani in Hong-Kong, de aceea vorbeste foarte bine engleza.
Insa eu vreau sa va vorbesc despre ceea ce mi-am amintit in weekend. Acum 5 ani si jumatate m-am cazat si eu pentru prima data intr-un camin. Era T7, si era primul an in care functiona dupa renovare.Acolo am stat timp de 5 ani, din care 4 ani chiar la acelasi etaj. Am fost cand am primit camera cu mama si Mamina (=mama Irina = nana si matusa mea). Doamnele au facut curatenie in baie si prin camera in timp ce eu am spalat geamurile. Apoi am facut un brainstorming si ne-am decis cum sa aranjam lucrurile in rafturi si etajere. Le-am aranjat atat de bine incat in anii urmatori am pastrat aranjarea. Pe partea cealala a paliereului stea Dragos, care era in anul 5 si era venit cu mama, matusa si tatal si cu totii faceau curatenie in camera si il ajutau sa se cazeze. Ma si gandisem ca asa o sa fie si la mine in fiecare an insa nu a fost asa. Dupa primul an nimeni nu a a mai venit. Anul urmator a plecat Ilinca la facultate si am cazat-o pe ea in gazda, dupa care au venit sa vada camera mea si au plecat. Iar din anul trei am avut ajutor numai la carat si asta a fost unul din soferii matusii mele, nicidecum familionul.
Primul an e mai greu, prima plecare cand te rupi de familie. Cu oate ca cu totii vrem sa parem zmei si sa spunem ca suntem liberi, simtim lipsa confortului de acasa. La randul lor, parintii vor sa isi stie copilul in siguranta si de aceea vin in primul an.
Insa am crezut ca asa ceva e doar la noi. Insa in weekend am vazut un bobocel venind cu mama, tata si fratiorul mai mic, carand impreuna lucrurile, montant care un dulap in plus si aranjandu-i dulapurile si baloconul. Apoi am plecat cu totii si mama a si varsat o lacrima cand si-a lasat copilul singur in fata caminului.
Pe curand...

joi, 5 aprilie 2012

Horea vs typhoon 2-0

Din cauza ca aveam scrise 999 de articole, nu am putut sa public mai repede articolul asta. Imi sticam combinatia cu articolul 1000 si nu se putea.
Marti am experimentat al doilea typhoon din viata mea. Nu a fost la fel de puterinic ca Roke insa m-a luat prin surprindere. Si nu e singurul lucru similar cu primul typhoon ce l-am experimentat, amandoua au fost in saptamana dinaintea inceperii cursurilor.
Dimineata ma plangeam ca doua zile e frumos apoi o zi ploua insa era cald si bine asa ca nu m-am gandit sa imi iau umbrela mare, ci doar pe celebra umbrela de la Leonardo. Ii zic celebra pentru ca toata lumea rade de umbrela mea verde fistic ce e micuta tare. Sincer, in Romania nu am avut niciodata nevoie de o umbrela mai mare pentru ca de obicei foloseam masina din dotare iar umbrela imi servea ca adapost de la parcare in cladire.
Dar sa ne intoarcem la oile noaste ca am talentul sa bat campii de la o vreme.

miercuri, 4 aprilie 2012

1000

Acum 100 de articole aminteam ca la inceputul acestui blog sarbatoream fiecare suta si ca in curand voi sarbatorii din nou. A venit momentul sa va multumesc ca ati fost alaturi de mine timp de 1000 de articole.
Sunt 4 ani jumatate din cand scriu aici. Sunt 1000 de ganduri si de povesti pe care vi le-am spus. Blogul asta inseamna mult penturu mine. Cand l-am inceput in 2007, eram pierdut. Incercam sa imi conturez un nou drum insa ma pierdusem in mijloc. Nu vedeam viitorul si nu ma mai regaseam in trecut. Aici am reusit sa ma regasesc de fiecare data cand am fost pierdut si de fiecare data cand a aparut o noua provocare.
Acum 230 de articole credeam ca blogul asta moare incet dar sigur. Eram bine unde eram si de aceea scriam 3-4 articole pe luna. Insa experienta pe care o traiesc de aproape 7 luni a facut ca acest blog sa se regaseasca si sa se transforme intr-un jurnal al unui bacauan, absolvent de Constructii la Iasi ce traieste o experienta unica in Tokyo. Va multumesc ca in ultimile 7 luni ati devenit din ce in ce mai multi si ca impartasiti cu mine ceea ce traiesc.
Blogul asta nu  s-a vrut niciodata a fi un blog mare ci un blog pentru prieteni. Mi-e si ciudat sa stiu ca oameni care nu ma cunosc imi citesc exerientele de zi cu zi.
In ultimile luni am inceput sa imi citesc articolele vechi si m-am amuzat copios la problemele pe care le aveam atunci. Prin anul 2 un stimat profesor a spus ca boggerii sunt frustrati iar dupa cativa ani a devenit si duminealui blogger. Atunci "prietenii mei" ce imi comenteza anonim pe blog au inceput sa ma ia la misto si sa ma faca cu ou si cu otet pentru a arunca frustrarea spre alticineva si a fi ei acoperiti. Acum se vede cine si cum e....
Mi-am varsat nervii pe multa lume aici si acum am o problema cu o printeta falsa ce ma dispera doar prin simplul fapt ca o stiu cine e si vad cat de falsa e pe blog. Ultimul articol la care m-am chinuit sa nu ii comentez spunea ca uraste oamenii falsi, cei ce se milogest de altii, cei ce ii folosec pe altii, adica cu alte cuvinte ce ura pe ea. Oare cum pot sa traiasca doi ei intr-o persoana?
Am descoperit ca blogul asta e un bun revigorant al memoriei. Cand nu tin minte ceva importan, fug repede pe blog si caut articolul. Imi pare rau ca am ratat multe evenimente si nu am am scris anumite lucruri la timpul lor insa imi pare rau ca uneori am scris prea la nervi.
Promisiunea mea pentru viitor e ca o sa incerc sa imi citesc articolele si sa le corectez inainte sa le public.
In in final as vrea sa le multumesc celor din comunitatea Bacau.co ca m-au primit acolo cu toate ca articolele mele nu sunt despre iubitul meu oras Bacau. Cu toate ca am scris 10 articole despre Bacau in toate cele 1000, ii citesc zilnic pe bloggerii bacauani de pe cand eran in Iasi si vroiam sa stiu ce se intampla acasa. Si fac o treaba buna ce eu mereu am stiut in familie ce se intapla acasa :))
Multumesc!
Si pentru a o mia oara va spun:
Pe curand...

marți, 3 aprilie 2012

Koganei Park

Nu striu daca ait observat dar de la o vreme imi motivez fiecare articol. Incep prin a spune circumstanta prin care am ajuns sa scriu ceea ce scriu. Si pentru articolul de astazi am o astfel de introducere. Hakan e plecat in Hong-Kong cu familia, pentru a incheia niste contracte pentru afacerea lor. Asa ca daca el si-a luat niste zile libere am cerut si eu. Nu de alta dar aveam de calcat 6 camasi, 9 tricouri, o bluza si doua perechi de pantaloni ce se adunasera de vreo 4 luni si nu prea mai aveam cu ce sa ma imbrac.
Si cum eram mai mult ca sigur ca in weekend o sa ploua am decis sa fac o plimbare in parcul din apropiere joi.
Eu stau in Kodaira, un oras setalit al Tokyolui, la vreo 20 de km de Shinjuku zona adiminstrativa a capitalei. Orasul faceparte din judetul Tokyo (Tokyo prefecture). Zona in care stau se numeste Hanakoganei. Hana inseamna floare, iar koganei nu stiu. Insa Hanakoganei este zona orasului ce se invecineaza cu Koganei. Granita dintre orase e parcul Koganei, ce fe fapt este intre patru orase: Kodaira, Koganei, Nishitokyo si Musahino.

luni, 2 aprilie 2012

Isakaya

Isakaya este un bar ce serveste alcool dar si mancare, specific japonez. E echivalentul englezescului Pub sau a rbodegii romanesti, de care toata lumea a uitat. In Romania termenul de bodega a luat o conotatie proasta si prea putina lume stiu ca bodega inseamna (conform DEX):Local (mic) unde se consumă gustări și băuturi (alcoolice). – Din germ. Bodega.  Dar de ce sa zicem bodega cand suna mai cool Pub. Si nici macar nu folosim termenul de Pub calumea, la noi pub-uri sunt niste baruri in care se fac petreceri. Dar ce conteaza daca e corect, englezism sa fie. Posibil, ca daca candva ne va prinde febra japoneza o sa le numim Izakaya.

duminică, 1 aprilie 2012

Cursuri in semestrul 2

Spun in titlu semestrul 2, pentru ca e al doilea semestru de studii pentru mine, cand de fapt in Japonia e semestrul 1. Am tot spus ca aici scoala incepe in Aprilie si se termina in Martie. Semestul 1 de la ei e 2 la noi iar 1 la noi e 2 la ei. Eu am inceput scoala aici in semestrul doi de aceea o mare parte din cursuri pe care le-am avut au fost "B" iar semestrul asta ma ales "A".

Semestrul asta termin creditele pentru curs, de fapt am si 4 credite in plus. Ca sa termin masterul trebuie sa ma 30 de credite (nu 20 cum am zis in interviul din ziar, imi cer scuze de greseala de atunci). 18 credite din curs si 12 din seminar. Un curs are 2 credite (decit trebuie sa absolv 9 cursuri) si un seminar 3(trebuie sa absolv 4 seminare). Sunt obligat sa am un seminar pe semestru si neaparat seminarul profesorului cooronator. Deci in doi ani, 4 semestre termin cu seminariile. Semestrul trecut am avut 5 cursruri din care 4 saptamanale si unul intensiv, deci am acumulat 10 credite. Imi mai ramasesera 8, adica 4 cursuri. Insa mi-am ales 6 cursuri: 4 saptamanale si 1intensiv, cam ca semestul trecut. I Deci, semestrul asta studiez:

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)