Vineri
Vineri a fost o zi plina. A inceput scoala, a trebuit sa trimitem lucarea pentru JSCI si am avut o petrecere in cinstea ciresilor inforiti. A fost o zi plina si nu am ajuns sa vad ciresii. Dar sa va expic de ce.
Acum ceva timp proful ne-a zis ca ar trebui sa deveim memrei in JSCI si sa ne publicam lucrarea. In acelasi timp termasem de analizat datele pentru cutremurul din martie si trebuia sa gasim o repica ce a avut epicentru in cealalta parte a tunelului nostru si sa analizam ce s-a intaplat atunci.
Hakan a plecat in Hong-Kong iar eu mi-am luat liber. Aveam timp sa le facem pe toate pana pe 6... sau asa credeam...
Luni, cand Hakan s-a intors si a venit la scoala la ora 4, eu ma pregateam sa plec. Pregatisem datele pentru a fi procesate si i le lasesem in calculator sa le puna in programul ce foloseste functii de tip Forier si sa aflam deplasarile si viteza, din acceleratie.
Cand el a aparut, a inceput sa aiba figuri si sa ma intrebe ce am facut cat el a fost plecat. I-am zis ca m-am plimbat si am facut curatenie in camera is a inceput sa comenteze. M-am atacat. Pai cum adica: el pleaca acasa, 3 saptamai, apoi pleaca in Hong-Kong si eu trebuie sa stau ca sclavul si sa lucrez? Cerusem si eu liber insa se pafre ca Hakan se crede inca pe vremea Imperiului Otoman si considera ca eu nu merit timp liber. Ceea ce fac eu e nimic in comparatie cu ceea ce face el. Adica: eu pregatesc toate datele, el le proceseaza. Apoi eu fac graficele brute si el le cosmetizeaza si ofera probusul finit. Si pentru ca la el e produsul finit, inseamna ca materia prima nu e importanta. M-am enervat, m-am certat cu el si am plecat.
Marti am inceput sa scriu la raport (am cautat formatul, am cautat modele si intr-o zi am scris cam jumatate din el). Insa nu l-am terminat pentru ca era typhoon si am plecat cate se putea de repede. Miercuri nu a venit el la scoala, ca era racit (si el are voie sa fie racit, insa eu cand sunt bolnav, ma alint) asa ca nici eu nu am facut mai nimic. Insa spre seara proful ne-a ceurut raportul sa vada cum arata. M-am dus cu el si i-am zis sa imi scrie niste note, ce ar trebui modificat, ca joi sa il finalalizam. Insa joi dimineata a venit cu bomba. Nu avem aprobare sa folosim datele de la tunel si ar trebui sa ne facem raportul mai teoretic, ca prezentam teoria, iar pana in septembrie vom primii si aprobarea. Tot joi am decis ca Hakan sa fie cel care prezinta pe scena proiectul. Proful ma vroia pe mine, insa engleza lui Hakan e mai buna, plus ca eu o sa fiu plecat o luna acasa, si nu vreau sa fiu stresat cu prezentarea. Deci, joi am modfificat de 5 ori lucrarea, pana sa ajungem la o forma dorita de prof. De fiecare data cand veneam cu o varianta, ii mai venea in cap sa mai adaugam ceva, si cum limitarea era de 2 pagini, trebuia sa scoatem altceva.
Asa ca luni dimineata, am primit ultimile corecturi si am intrat la cursuri. Primul de la 10:40 la 12:10, apoi de la 12:10 la 13:00 am avut pauza de masa iar apoi de la 13:00 la 14:30 al doilea curs. Intre timp am facut modificarile si la 2 jumatate ne-am apucat sa finalizam si sa trimitem raportul online. La ora 3 incepea pettrecerea. Am crezut ca o sa aungem si noi pe la 3 jumate insa am ajuns abia la 4 jumate. Dar sa expic ce s-a intaplat. Ca sa trimit online lucrarea, trebuia sa te loghezi cu numaru de membru. Numarul meu era pierdut. Primisem mesaj de la JSCI insa il stersesem pentru ca era in Japoneza. Plus ca nu trebuia numarul meu pentru ca nu eu eram cel care prezenta. Hakan nu gasea malul insa avea numarul trecut in calculatorul de acasa. El sta la 5 minute de scoala insa ii era lene sa se duca. M-am certat iarasi cu el, pentru ca vroia sa merg cu el, insa dupa ce i-am explicat ca nu are rost, si ca se poate duce cu bicicleta, si ajunge mai repede a plecat... Deja era tarziu pentru petrecere insa aveam deadline-ul la ora 5 asa ca trebuia sa trimitem lucrararea. Erau 10 pasi de urmat pentru a trimite o lucrare si noroc ca exista google translate si chrome care traduce paginile ca altfel nu stiu ce faceam.
Dupa ce am trimis lucrarea am plecat spre parc. Aproape ca fugeam ca sa ajungem pentru ca proful tot suna si spunea ca e firg si ca vrea neaparat sa ciocneasca un pahar cu noi pana sa plece. Am ajuns in parc insa nu i-am gasit pe ei. parcul era imens iar doctoranda cu care vorbeam (a terminat automatica si calculatoare, a lucat la Samsung, divizia telefoane in Coreea) nu stia sa faca un print screen la locatia ei gps de pe harta de pe telefon. Asa ca proful a spus ca ne vedem in birou unde continua petrecerea.
Am stat la petrecere (adica am baut bere) pana pe la 8, cand am plecat acasa. Incepuse sa ninga... Proful e genial cand e ametit. Are niste dume... De exemplu a spus ca vrea sa isi traduca cartea despre lichefiere in engleza si vrea sa o numeasca Liquefaction and I (logic ca la a doua parte glumea)
Pe curand...
Acum ceva timp proful ne-a zis ca ar trebui sa deveim memrei in JSCI si sa ne publicam lucrarea. In acelasi timp termasem de analizat datele pentru cutremurul din martie si trebuia sa gasim o repica ce a avut epicentru in cealalta parte a tunelului nostru si sa analizam ce s-a intaplat atunci.
Hakan a plecat in Hong-Kong iar eu mi-am luat liber. Aveam timp sa le facem pe toate pana pe 6... sau asa credeam...
Luni, cand Hakan s-a intors si a venit la scoala la ora 4, eu ma pregateam sa plec. Pregatisem datele pentru a fi procesate si i le lasesem in calculator sa le puna in programul ce foloseste functii de tip Forier si sa aflam deplasarile si viteza, din acceleratie.
Cand el a aparut, a inceput sa aiba figuri si sa ma intrebe ce am facut cat el a fost plecat. I-am zis ca m-am plimbat si am facut curatenie in camera is a inceput sa comenteze. M-am atacat. Pai cum adica: el pleaca acasa, 3 saptamai, apoi pleaca in Hong-Kong si eu trebuie sa stau ca sclavul si sa lucrez? Cerusem si eu liber insa se pafre ca Hakan se crede inca pe vremea Imperiului Otoman si considera ca eu nu merit timp liber. Ceea ce fac eu e nimic in comparatie cu ceea ce face el. Adica: eu pregatesc toate datele, el le proceseaza. Apoi eu fac graficele brute si el le cosmetizeaza si ofera probusul finit. Si pentru ca la el e produsul finit, inseamna ca materia prima nu e importanta. M-am enervat, m-am certat cu el si am plecat.
Marti am inceput sa scriu la raport (am cautat formatul, am cautat modele si intr-o zi am scris cam jumatate din el). Insa nu l-am terminat pentru ca era typhoon si am plecat cate se putea de repede. Miercuri nu a venit el la scoala, ca era racit (si el are voie sa fie racit, insa eu cand sunt bolnav, ma alint) asa ca nici eu nu am facut mai nimic. Insa spre seara proful ne-a ceurut raportul sa vada cum arata. M-am dus cu el si i-am zis sa imi scrie niste note, ce ar trebui modificat, ca joi sa il finalalizam. Insa joi dimineata a venit cu bomba. Nu avem aprobare sa folosim datele de la tunel si ar trebui sa ne facem raportul mai teoretic, ca prezentam teoria, iar pana in septembrie vom primii si aprobarea. Tot joi am decis ca Hakan sa fie cel care prezinta pe scena proiectul. Proful ma vroia pe mine, insa engleza lui Hakan e mai buna, plus ca eu o sa fiu plecat o luna acasa, si nu vreau sa fiu stresat cu prezentarea. Deci, joi am modfificat de 5 ori lucrarea, pana sa ajungem la o forma dorita de prof. De fiecare data cand veneam cu o varianta, ii mai venea in cap sa mai adaugam ceva, si cum limitarea era de 2 pagini, trebuia sa scoatem altceva.
Asa ca luni dimineata, am primit ultimile corecturi si am intrat la cursuri. Primul de la 10:40 la 12:10, apoi de la 12:10 la 13:00 am avut pauza de masa iar apoi de la 13:00 la 14:30 al doilea curs. Intre timp am facut modificarile si la 2 jumatate ne-am apucat sa finalizam si sa trimitem raportul online. La ora 3 incepea pettrecerea. Am crezut ca o sa aungem si noi pe la 3 jumate insa am ajuns abia la 4 jumate. Dar sa expic ce s-a intaplat. Ca sa trimit online lucrarea, trebuia sa te loghezi cu numaru de membru. Numarul meu era pierdut. Primisem mesaj de la JSCI insa il stersesem pentru ca era in Japoneza. Plus ca nu trebuia numarul meu pentru ca nu eu eram cel care prezenta. Hakan nu gasea malul insa avea numarul trecut in calculatorul de acasa. El sta la 5 minute de scoala insa ii era lene sa se duca. M-am certat iarasi cu el, pentru ca vroia sa merg cu el, insa dupa ce i-am explicat ca nu are rost, si ca se poate duce cu bicicleta, si ajunge mai repede a plecat... Deja era tarziu pentru petrecere insa aveam deadline-ul la ora 5 asa ca trebuia sa trimitem lucrararea. Erau 10 pasi de urmat pentru a trimite o lucrare si noroc ca exista google translate si chrome care traduce paginile ca altfel nu stiu ce faceam.
Dupa ce am trimis lucrarea am plecat spre parc. Aproape ca fugeam ca sa ajungem pentru ca proful tot suna si spunea ca e firg si ca vrea neaparat sa ciocneasca un pahar cu noi pana sa plece. Am ajuns in parc insa nu i-am gasit pe ei. parcul era imens iar doctoranda cu care vorbeam (a terminat automatica si calculatoare, a lucat la Samsung, divizia telefoane in Coreea) nu stia sa faca un print screen la locatia ei gps de pe harta de pe telefon. Asa ca proful a spus ca ne vedem in birou unde continua petrecerea.
Am stat la petrecere (adica am baut bere) pana pe la 8, cand am plecat acasa. Incepuse sa ninga... Proful e genial cand e ametit. Are niste dume... De exemplu a spus ca vrea sa isi traduca cartea despre lichefiere in engleza si vrea sa o numeasca Liquefaction and I (logic ca la a doua parte glumea)
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu