sâmbătă, 30 iunie 2012

Missing

Anul trecut pe vremea asta se anuntau serialele noi pentru sezonul 2011-2012. Printre serialele de la ABC era si Missing, un serial ce mi-a atras atentia imediat.
Serialul se vroia a fi un serial de spionaj ce o prezinta pe Becca, o fosta agenta CIA, retrasa cu 10 ani in urma pentru a-si creste baiatul, dupa ce sotul ei, agent CIA si el, este omorat inafara unei misiuni. Astazi, Michael, baiatul ei, are 18 ani si este student la arhitectura si este accepta la o scoala de vara in Roma. La cateva saptamani dupa ce ajunge acolo, Becca primeste un telefon de la universitate si i se spune ca baiatul ei a fost dat afara pentru ca nu s-a mai prezentat la cursuri. Atunci realizeaza ca s-a intamplat ceva cu el si pleaca in cautarea lui.
Totul este de fapt o conpiratie a fantomelor din trecut si nimic nu e atat de usor cum pare. Serialul e filmat in mai multe locatii din Europa (Roma, Milano, Paris, Praga, Moscova etc) si este plin de actiune si suspans.
Am regretat mult cand am aflat ca a fost oprit dupa primul sezon, ce are 10 episoade, dar dupa ce l-am vazut, am realizat ca e mai bine asa. Cele 10 episoade au fost foarte bune si risca sa ajunga ca Prison Break, ce din dorinta de a-l lungii cat mai mult a picat in penibil. Insa ceea ce ma uimeste e ca a fost anulat pentru ca nu a avut audiente bune. La fel ca si The River, serialul asta era altceva, si eram sigur ca o sa prinda. Insa, se pare ca americanii au ramas fani serialelor clasice cu politisti si doctori si greu ii mai atrage ceva nou.

Pe curand...

vineri, 29 iunie 2012

Diferente culturale sau Vai de capu' meu cat de prosti pot sa fie unii

V-am tot batut la cap de-a lungul ulimilor luni cu Costal Environment-ul meu si cat de cool e proful sau cat de interesante sunt orele. Ei s-a terminat. Cu toate ca scoala se termina pe 2 august (fix cand plec eu spre casa) nu mai facem niciun curs si ne mai vedem la examen. Saptamana viitoare si peste doua saptamani proful e plecat in Spania la o conferinta. Pentru saptamana viitoare ne-a pregatit un curs online iar peste doua saptamani avem recapitulare si ne-a recomandat sa ne vedem in sala de curs, cu intrebarile posibile si sa le discutam. Pe 18 dam examenul, care o sa fie oral si public: 5 intrebari de tip: intrebare raspuns si una de discutie. Toti studentii stau in clasa si noteaza pe cei ce sunt ascultati scriind notite cu ce a gresit si ce a punctat bine. Asta pentru a fi atenti pe parsursul examenului si sa nu dormim. Dar despre examen o sa va povestesc la vremea lui, acum vreau sa va povestesc un moment de prostie monumentala made in Asia la care am asistat la sfarsitul cursului.

joi, 28 iunie 2012

The Killing

Revin pe blog, dupa o pauza si imi este sincer tot mai greu sa scriu. Asa se intampla cand iti iesi din mana si cand mare lucru nu faci. Vremea e ingrozitoare si se apropie finalul de an scolar asa ca lumea nu prea e dornica sa mearga si sa viziteze.
In perioada asta am urmarit serialele pe care mi le pastrasem pe vara si unul dintre ele este The Killing. Am ajuns la concluzia ca serialele de pe posturile de cablu sunt mult mai bune decat cele de pe posturile generaliste.Aceste posturi invesesc mai mult in productie, si cu toate ca un sezon are intre 10 si 15 episoade, cred ca pretul unui sezon e cat un sezon de 24 de episoade la un post generalist. Californication, Dexter, The Walking Dead, Game of Thrones, American Horror Story si multe altele sunt dovada a ceea ce spun aici.
The Killing este o adaptare a unui serial danez, realizat in 2007. Serialul original a avut doua sezone si 30 de episoade, de aceea nu cred ca serialul american o sa aiba un al treilea sezon, dupa cele doua si cele 26 de episoade ce tocmai s-au terminat.
Ce face acest serial sa fie altfel decat celalalte seriale politiste? Pe durata celor 26 de episoade se deruleaza 26 de zile, de la disparitia victimei. Fiecare episod se desfasoara pe durata unei zile si ne sunt prezentate munca politisitilor ce lucreaza la caz dar si ce face familia victimei sau suspectii din caz. Cu alte cuvinte, serialul este de tip oldschool si nu pe banda rulanta ca super echipele de CSI, unde pe durata unui episod rezolva chiar si doua crime.
Actiunea de desfasoara in Seattle, in luna octombrie, pe o vreme ploioasa si mohorata ce confera serialului un cadru plin de mister. Implicatiile politice si cele etnice complica actiunea, la fel ca si trecutul personajelor ce par usor de suspectat. E greu sa iti dai seama cine e criminalul, pana la final, insa eu am fost precoce si am descoperit.

Recomand serialul cu caludra...
Pe curand...

miercuri, 27 iunie 2012

Conditia intelectualului in perioada post-decembrista

Acum 6 ani, pe vremea cand dadeam Bac-ul, subiectul la romana a fost "Conditia intelectualului in perioada interbelica". Pe acea teza am luat 10, cu toate ca eram absolvent de mate-info si cu toate ca urma sa aleg un drum tehnic. Literatura a fost pentru mine ca in calmant, un pansament pentru suflet, intr-o lume bolnava si murdara.
Din păcate, in ultimii ani am tot renuntat la citit si scris si in loc sa evoluez pe acest domeniu, am stagnat si usor am decazut.
Conditia intelectualului in perioada interbelica e asemanatoare cu conditia de geniu in Romantism. Eul este o fiinta retrasa si închisă, suferand din cauza greutatii cunostintelor acumulate si frustrarea ca nu poate face ceva pentru acea lume perfecta.
Dar care este conditia intelectualului in societatea actuala? Macar in perioada interbelica intelectualii erau un model, erau apreciati si invidiati de cei ce se aflau pe o scara mai jos. Acum, cand modelul societatii românești este parvenitul revolutionar, intelectualul este considerat raia societatii. In ziua de astazi, daca stii cum sa te comporti, imbraci, vorbesti in functie de eveniment, esti luat in deradere. Este rusinos sa citesti si sa ai cultura generala. Ma uit la tv, ce a inlocuit cartea, si caut modele intelectuale. Nu sunt. Poate singurul e Tudor Chirila dar el s-a impus ca artist si incearca sa educe masele prin muzica sa. In rest nu e nimeni. Poate Oana Roman, ce provine dintr-o familie de intelectuali dar ea nu e luata in seama ci in deradere pentru ca nu se incadreaza in standerdele de infatisare impuse de societatea actuala. Asta conteaza azi, cum arati nu ce ai in cap. Ne cred atat de prosti incat scornesc povesti cum ca tuta de Anda Adam a fost olimpica in scoala. Cu ani in urma, pe vremea cand canta cu RACLA, a fost intrebata daca mama ei e in Anglia si ea a zis ca nu e in Anglia ci in Londra. Pai ce olimpica a fost aia? Alex Velea care nu stie sa scrie se lauda ca a fost si el elev model si student cu bursa. Dar nu pare...
Sau asta e cheia fericirii? Sa te ingropi in prostie ca sa nu mai ai probleme existentiale...?
Am votat un presedinte jucator ce e pe departe intelectual. Avem europarlamentari: o pitipoanca agramata si un patron de club de fotbal ce nu leaga doua fraze corect. La asa reprezentanti, asa tara. Tanarul de azi nu mai viseaza sa ajunga cineva cu ajutorul scolii ci cu furatul. Facem videochat pentru bani si ne-o frecam in fata camerei pentru a ne cumpara iPhone si masina scumpa pentru ca asta e important. E e aia biblioteca?
Vizitam Europa pentru a face shopping si nu pentru a intelege istoria.
Ne pierdem limba. Nu folosim decat cuvinte uzuale dar si pe alea le inlocuim cu englezisme. Poate ca am fost mereu asa in istorie, ca un burete. Am renuntat la daca si s-a creat romana, am luat influente de la toti cotropitorii iar acum globalizarea ne fura toată identitatea.
Daca ai in casa tablouri si biblioteca si nu inimioare sau semnul dolarului facut din rigips pe tavan esti bolsevic. Atat de prosti si inculti am ajus incat nu stim ca un intelectual nu are cum sa fie comunist. Intelectualii au murit in lagare de concentrare pentru ca au incercat sa evadeze din colivia in care azvarliti de liderii inculti carora le era frica de puterea cuvantului. Au crezut ca s-au eliberat si au renascut dupa revolutie, da de unde... Astazi suntem condusi de taranii adusi la orasele noi infintate de "Cel mai iubit fiu al Patriei" pentru a muncii in uzinele socialiste.
Generatia mea pleaca in masa din tara, incercand sa isi creeze un viitor intr-o tara straina insa se rateaza si acolo pentru ca avem renume de hoti, violatori si criminali. Nu ne sunt recunoscute diplomele si facem pe carausii numai ca sa scapam de mizeria asta de tara.
In Romania exista Bucuresti si restul. Daca nu esti din Bucuresti est prost, taran din fundul tarii. Cred ca suntem singura tara care nu are mai multe orase dezvoltate si de referinta. Ce Iasi, ce Constanta, Cluj, Timisoara... Bucuresti frate...
Ce se alege de noi? Cand reprezentantii nostri fur pe fata, incalca legile si se cred a tot stiutori. Pai unde sunt valorile democratiei cand tu incalci legea pentru ca esti primul om in stat?
Si o sa spuneti ca avem totusi intelectuali si o sa va referiti la aia cu papion, in frunte cu Patapievici. Cati dintre voi i-ati citit cartile si stiti ce urat scrie despre poporul asta ce l-a facut reprezentantul culturii romanesti. Frustratul asta ce organiza expozitii cu ponei roz cu zvastica pe fund si vibratoare? Nu asta e definitia intelectualului ci a aspirantului la titlul de intelctual decorat cu aceasta nomenclatura cu ordine de partid.
Dar mai suntem o mana de oameni ce nu am fost spalati la creier, ce inca citim si mergem la teatru, vizitam muzee si suferim cand vedem cum decade tara asta...
Pe curand...

joi, 21 iunie 2012

Pauza de pe blogosfera

Din cauza situatiei actuale am decis ca pentru o perioada nedeterminata sa ma retrag din blogosfera. 
Imi este si asa destul de dificil sa fiu la mii de km departare de casa asa ca nu am puterea sa fac nimic. Am cerut cateva zile libere de la scoala, sa ma adun si sa vad ce se va intampla. 
Asa ca va rog sa nu insitati cu intrebari si hartuiri si sa imi intelegeti decizia. Posibil ca multi dintre voi stiu care este motivul, iar pentru cei ce nu stiu va rog sa nu insistati cu intrebari
Pe curand...

Snell's Law

Ati auzit vreodata de Legea lui Snell? Dar de A doua lege a refractiei? E unul si acelasi lucru.
Dar de ce va spun despre asta aici? Pentru ca am o poveste amuzanta despre acest lucru.
Saptamana trecuta, la cursul de Ingineria tarmurilor proful ne intreaba daca stim de Legea lui Snell. Toata lumea ridica mana ca stie, eu nu. Atunci se hotaraste sa o explice din nou, tinand sa precizeze ca in Japonia se invata din scoala generala, la orele de fizica, cand se studiaza optica.
Dupa ce o explica ma intreaba din nou daca sigur nu stiam de ea. Imi era foarte cunoscuta, insa numele de Snell nu imi spunea nimic. Ii spun ca am impresia ca in Romania are un alt nume si ma roaga sa ii spun cum secheama. Nu imi aduceam aminte exact insa ii spun ca o sa aflu si o sa ii trimit un mail. Ajuns in laborator ii trimit un e-mail mamei (pentru cei ce nu stiu mama e directoare la o scoala din Bacau) si o rog sa intrebe pe unul din profii de fizica de legea lui Snell. Ii dau linkul de wikipedia ca sa vada despre ce e vorba si o rog sa imi trimita un raspuns cat mai rapid. Spre seara ma suna pe skype si imi spune ca e A doua lege a refractiei si ca profii isi aduc aminte ca au invatat in facultate ca avea mai multe forme, pentre care si cea a lui Snell, dar pentru ca prima data a fost dezvoltata in perioada antichitatii, la noi e numita asa.
Ii trimit mail profului iar saptamana asta la curs, incepe prin a spune ca saptamana trecuta cand a discutat despre legea lui Snell, colegul din Romania o stia dupa un alt nume. Si cum uneori in Europa de Est multe legi poarta nume rusesti (multe legi au aparut in aceasi perioada in mai multe locuri din lume si de multe ori in stiinta Romania foloseste metodele rusesti si nu cele vestice), el s-a gandit ca are in Romania un astfel de nume, insa a fost surprins sa afle ca de data asta nu e asa. Asa ca ma roaga pe mine sa vin in fata clasei si sa explic cum se numeste legea in Romania si de ce. Am ramas afis. Nu cred ca cineva era interesat de aceasta poveste in sala aia de clasa (era un lucru interesant pentru mine ca am aflat ceva nou si pentru prof ca il pasioneaza lucruri de astea, dar studentii aia tot ce vor e sa treaca clasa). Am inceput sa le explic de ce se numeste asa si sa enunt si prima lege ca sa inteleaga despre ce e vorba dar nimeni nu era ineresat. Proful, ca un copil mic, in fata jucariilor de Craciun, ma asculta cu admiratie si ma aproba.
Uite asa acum ma diferentiez pentru prima data in educatie, fata de educatia vestica. Pana acum nu am simtit nicio diferenta, chiar de multe ori am stiut mai multe decat colegii mei din alte tari, insa acum a fost pentru prima data cand a existat o mica bariera.
Pe curand...

miercuri, 20 iunie 2012

Cand timpul trece fara sa iti pui amprenta asupra lui

In ultima vreme ma simt ca in reclama aia la vitaminele Centrum cand tipa din reclama isi rezuma ziua la ciclul birou-pat. Am intrat intr-o ciclicitate apasatoare si tot ce fac e sa merg la facultate (unde incepe sa fie plicitisitor pentru ca avem nevoie de noi date pentru cercetare si profesorul tot amana sa ceara datele de la comapia ce le are pentru ca are nevoie de ajutor la tehnoredactarea noii lui carti) pana la 5-6 iar apoi in camin skype si seriale.
Din ciclicitatea asta ieseam doar in weekenduri caand, de obicei, mergeam in imprejurimele Tokyo-ului sa vizitez cate ceva. Insa lupra cu vremea, cu umiditatea mare si presiunea atmosferica ridicata a fost pierduta cand a a scos un As din maneca, ploaia. De ceva timp nu am mai vizitat nimic, nu am mai facut nimic in weekenduri pentru ca ploua.
Am sa iau ca exemplu ultimile zile. Vineri a fost o zi placuta, insa spre seara s-a intunecat iar noaptea a inceput sa ploua. Sambata a plouat toata ziua ceea ce a facut ca excursia in Kamakura, ce era programata, sa fie amanata. Aceasta excursie fusese propusa de administratorul caminului si sotia sa, si erau invitati studentii straini (eu, Morgan si Pushkar). Mai fusesem odata in Kamacura, insa imi ramasesera multe lucruri de vazut si cum excursia era programata sa inceapa la 7, aveam timp sa vedem tot ce era de vazut. Insa vremea ne-a jucat feste si excursia a fost reprogramata pe septembrie (da, septembrie, pe motiv ca de acum inainte va fi tot mai cald si mai ploios).

marți, 19 iunie 2012

Bldg 51

Astazi am sa va povestesc de ce ma apuca pe mine toti dracii in jilele de luni si de vineri. Marea mea problema este cladirea 51 din campus. Dupa cum puteti vedea in imagine, cladirea e S+P+17. Japonezii zic ca are 18 etaje pentru ca la ei nu exista parter si considera parterul etajul 1.
La subsol e biblioteca iar la parter e secretariatul si cabinetul medial. Apropo de secratariat: e deschis de la 9 la 5 in fiecare zi, de luni pana vineri si raspunde de toate cele trei facultati tehnice (Creative, Advance, Pure Science and Engineering). Au destul personal care sa stea la tejghea si sa iti raspunda la intrebari si au personal ce sta in spate si lucreaza. Nu ca la noi unde programul cu studentii e de 2 ore pe zi si in alea doua ore se plang ca sunt prea multi studenti, ca e galagie si ca nu pot lucra (noroc ca eu am avut parte de doua secretare exceptionale, care m-au ajutat de fiecare data, pana cand am ajuns la master si am dat de buha).
Dupa cum se poate vedea in fotografie, cladirea are 14 ferestre pe etaj (una simpla, una cu ciontravantuiri). De la etajul 2 pana la 17 structura este aceasi. Cladirea este ingusta si impartirea este pe lungime, unde pe mijloc este un palier si de o parte si de alta sunt sali de clasa, birouri sau laboratoare. Pe mijloc sunt lifturile si in spate, wc-urile (pe una din parti). La parter imparirea e diferita pentru ca jumatate din parter e ocupat de secretariat, iar la etajul 1 e un alt secretariat, si un lounge pentru profesori, insa nu stiu foarte bine cum e imparti nivelul acolo pentru ca nu am fost decat odata.
Si pentru ca o imagine face cat 1000 de cuvinte, am desenat in 5 minute un mic plan al parterului si unul al etajelor curente, pentru a intelegem mai bine ce zic:

luni, 18 iunie 2012

Dizertatie

Daca nu eram la aproximativ 9 000 km de casa, daca nu alegeam la plec la master in Japonia si continuam nestingherit cu masterul din Romania, azi imi sustineam examenul de dizertatie.
Ca sa fiu sincer, programul de master la care eram la Iasi mi se pare mai bun, in teorie, decat cel de aici. Daca stiam acum un an jumatate ca inginerie seismica la constructii in Japonia inseamna lichefiere, nu dadeam aici, ci la arhitectura, la departamentul de proiectare, la laboratorul de inginerie seismica, pentru ca acolo au ca teme amortizari seismice, ceea ce as fi crezut eu ca o sa fac aici.
Insa acum stiu mai multe despre lichefiere si despre tuneluri decat as fi stiut vreodata iar experienta de aici nu se poate compara cu nimic.
Mi-ar placea sa prind timpurire cand un master in Romania o sa fie ca aici: laborator, cercetare si putine ore (pe care ti le alegi tu)...
Daca nu eram la aproximativ 9000 de km de casa, azi imi dadeam dizeratia. Sincer nici nu mai stiu ce tema aveam. Era ceva cu materiale compozite dar nu imi amintesc daca era comozit cu lemn sau compozit cu zidarie. Compozit cu zidarie suna bine insa eu nu am nici cea mai mica idee despre zidarie. Optionalul de zidarie nu l-am facut (proful a fost bolnav un semestru) iar marea greseala de la RCSC e ca nu studiem zidarie la un master de reabilitare. O mare parte din cladirile patrimoniu sunt din zidarie si noi tocmai asta nu am invatat.
Nu stiu ce o sa fie peste doi ani cand o sa-mi dau dizertatia. Nu stiu daca domnul profesor Taranu o sa mai fie in facultate sau o sa fie la pensie, nu stiu ce indrumator o sa am si ce o sa fac dupa asta. Eu imi imaginez ca in anul ala de master, o sa plec cu Erasmus in Germania si acolo o sa aplic pentru un doctorat. Dar cine stie ce o sa fie. Ideea e ca nu raman aici, in Japonia... doi ani e de ajuns (poate la o post doctorala incaodata :)) ).
Vreau sa le urez colegilor mei bafta azi. Comisia e cam dura, nume mari pe lista judecatorilor dar stiu ca nu o sa fie probleme. Stiu ca Ral o sa ia 10 insa trebuie sa isi stapaneasca emotiile ca se pierde tare la prezentari si stiu ca si ceilalti se vor descurca. Multi am fost, putini au ramas pana la final asa ca bafta dragii mei. Si astept sa imi impartasiti povestile romantate despre minutele petrecute in fata comisiei!
Bafta si succes!
Pe curand...

duminică, 17 iunie 2012

Uniforme

Uniforma de scoala primara
Nu sunt adeptul uniformelor si le-am urat intodeauna. Inteleg conceptul si pe cei ce le propun, inteleg ca exista copii de bani gata ce isi etaleaza tinutele la scola si ii fac pe cei saraci sa se simta prost insa pe perioada scolii ne formam ca oameni din toate punctele de vedere si incercam sa desciperim cine suntem si deseori ne manifestam prin tinuta. Atata timp cat exista un cod de tinuta in scoli, si este respectat, eu cred ca este de ajuns si ca tinerii se pot exprima. Imi aduc aminte ca in scoala generala incercam sa ma exprim prin tricoul ce il purtam pe sub sacou sau vesta de uniforma, prin pantofi sau pantaloni.
Uniforma de gradinita
Asta nu se intampla in Japonia pentru ca aici se poarta uniforma de la gradinita pana la facultate.

sâmbătă, 16 iunie 2012

Extemporal

Conform definitiei din DEX, extemporal inseamna proba scrisa, neanuntata, data de obicei din materia curenta, pentru verificarea cunostintelor.
Am sa va inebunesc cu articolele despre cursul de mediu, dar acolo se intampla lucruri interesante, despre care merita sa sriu.
Dupa ce am discutat despre niste insule formate din schelteti de corali, ce au forma inelara si sunt foarte frumoase si a ales un studiu de caz despre una din insule ce se scufunda datorita cresterii nivelului marii si in special a poluarii (coralii mor daca apa e poluata si nu pot construii in continuare insula in timp ce nivelul apei creste), si in special a poluarii datorate de locuitorii insulei, proful a zis ca dam un mic test despre ceea ce am invatat pana acum.

vineri, 15 iunie 2012

Japonezii si picioarele

De cand eram mic stiam ca in Asia (China, Japonia, Taiwan) exista o parcatica de mutilare a picioarelor la femei, pentru a nu creste si a avea un picior mic, ce era considerat elegant. Dupa cum vedeti si in imaginea alaturata, piciorul arata ingrozitor si nu vreau sa ma gandesc la durerea la care erau supuse.
Pentru mine, daca incalamintea nu e confortabila, nu pot sa merg, insa in Japonia se pare ca le-a intrat in ADN acest lucru si se chinuie in continuare.
De-a lungut impului am observat cateva tipare ale acestei chinuri, in numele modei.
Prima data, la inceputul anului scolar, Fan-clubul Vaduva Neagra misuna in jurul ei pentru ca aceasta sangera la picioare, dupa ce pantofii o batusera. Cum fanii erau internationali, nu intelegeau cum poate sa mearga asa, sangerand. Ea a spus ca e obisnuita.
Fetele se chinuie pe tocuri si abia merg, deseori. Cu picioarele cracanate, in paranteze, merg ca niste iepe de pe Catwalk pe tocuri. Si asta daca nu le clampane pantofii. Am observat de multe ori ca pantofii pe care ii poarta le sunt mari si abia merg cu ei. Am intrebat in stanga si in dreapta si mi s-a explicat ca deseori, pantofii se gasesc in trei marimi: mic, mediu si mare si daca esti intre marimi, ii porti asa, mai mari.
Dar nu numai fetele au o problema cu incaltamintea, ci si baierii. Pentru a parea un pic mai innalti poarta ghete (insulete) tot timpul. Si pentru ca acum e cald tare, si pentru ca se coc in ghete, le poarta cu sireturile desfacute, fara sosete si larg desfacute, astfel le clampane in picoare si ca sa nu le iasa piciorul, se taraie cand merg. Sunetul ce se aude cand le clampane ghetele in picioare, e iritant pentru mine.
Am mai observat, tot la baieti, ca calca cumva in exterior, si astfel, calcaiul nu mai este sustinut de staif, ci de laterala pantofului, ce ajunge sa fie deformat.
Ma uit la ei si observ aceasta munca sisifica cu care se chinuie doar in numele modei. Eu cred ca trebuie sa te bucuri de moda in limita cofortului si nu sa te fortezi si sa te deformezi doar pentru a avea o imagine perfecta ce insa ce te face sa artati penibil pentru ca se vede ca te fortezi.
Sa nu mai zis ca am vazut fete in pantaloni scruti sau fuste scute, cu picioarele goale, pe timpul iernii.
Pe curand...

joi, 14 iunie 2012

Experiment culinar


In 9 luni nu prea am gatit. Mi-a foat greu si peste mana sa fac asa, insa incetul cu incetul mi-am cumparat o cratita, o tigaie, o lingura si nu prea mai aveam motive sa nu gatesc.
Pentru ca sambata ploua tare si prognoza meteo spunea ca asa o sa fie si duminica, am hotarat sa nu mai ies si sa gatesc. M-am invartit prin magazin sa cumpar ceva si am vazut o punga pe carearata o poza cu pui. Am intors-o invers si am vazut cateva imagini cu instructiunile de folosire si am considerat ca nu e greu. Insa tot ce intelesesem e ca am nevoie de 350g de pui. Am cuparat apoi o caserola cu 350g de pulpa de pui, taiata bucatele, o sticluta de ulei de struguri si masline, rosii, castaveti, cartofi si oua.

miercuri, 13 iunie 2012

(500) Days of Summer

In timp ce urmaream filmul am realizat ca erau zeci de postari pe 9GAG despre acest film si de fiecare data ma intrebam despre ce e ste vorba. Are scene fenomelale, pline de umor si ironie ce au fost surprinse in gag-urile de pe site.
Am aflat de film de la Hakan care mi-a spus ca a vazut un film foarte bun. Cum avem cam aceleasi gusturi am zis ca e perfect pentru sambata dupamasa.
Am ajuns la concluzia ca filmele independente merita vazute. Hollywood-ul e o industrie. Baga bani in productie si scot din vanzari. Se vand si pe ei numai sa aiba profit, iar un film independent e un film de suflet pentru ca regizorul nu se prostituiaza pentru bani. Atunci cand strangi bani cu greu pentru un vis, incerci sa dai ce ai mai bun si asta face ca filmul tau sa fie arta, ceea ce ar si trebui sa fie si nu afacere.
Dezavantajul unui film indepenent e ca nu prea vine la noi in cinema. Nu are in spate o companie mama ce are ramuri in fiecare tara, care sa promoveze filmul, asa ca poti, deseori, sa aflii despre un film bun, dupa cativa ani.  Asa s-a aintamplat cu mine si cu filmul asta, care e din 2009. Posibil ca multi dintre voi l-ati vazut, iar celor ce nu stiau de el, il recomand cu drag.

marți, 12 iunie 2012

AKB48

Cred ca am aproape jumatate de an de cand am in plan sa scriu acest articol. Mi-a fost lene si greu sa scriu despre ceva ce nu ma atrage si nu prea stiu si despre care trebuia sa cercetez un pic insa joi fenomenul AKB48 m-a acaparat si am zis ca imi merita atentia.
AKB48 este cea mai populara trupa din Japonia, avand toate single-urile no 1 in top. Insa conceputul trupei este ceva interesant. Trupa este in cartea recordurilor pentru cel mai mare grup pop, in momentul de fata avand, nu 48 de membrii, cat a fost ideea initiala, ci 64 (sau 59).
Yasushi Akimodo, un celebru producator muzical japonez, a avut ideea unui grup ce poate fi vazut nu numai la televizor, sau in spectacole pe scena, ci zi de zi. Astfel a creat o cafenea in Akihabra si a inceput preselectiile pentru ceea ce urma sa fie un fenomen international. Ideea grupului e ca fetele canta in fiecare zi in acea cafenea. Numele grupului AKB, vine de la Akihabra, zona din Tokyo, unde se afla sala de spectacole, iar initial s-a dorit sa fie un grup de 48 de persoane. Insa la inceput nu a gasit fete pentru a forma grupul atat de mare, iar cand succesul i-a acaparat numarul membrilor a tot crescut.

duminică, 10 iunie 2012

S-a maritat mama!

Nu va panicati! Nu s-a maritat domna Sibisteanu, ci mama mea de la Iasi, Rona. Imi pare rau ca nu am fost la nunta, sunt sigur ca a fost o nunta minunata pentru ca tinerii insutatei sunt niste oameni deosebiti.
Pe Rona am cunoscut-o in anul 1 de facultate. Era vecina mea de palier. Prima data am observat-o stand lipita de usa ei de la camera, fumand o tigara, cu o greata spectifica. Imi era frica de ea, asa ca prima data cand am intrat in contact cu ea, cred ca m-am comportat ca un copil retard.
T7 era proaspat renovat si reteaua de internet nu era instalata. Asa ca existau niste routere ce erau puse pe glaful geamului. Eu eram conectat la Dani, vecinul meu dela 216 cand am fost deconectat pe motiv ca trebuia sa fiu conectat la 218. Camera mea, 217, era intre cele doua routere. Cand am realizat ca trebuie sa bat la usa la ea si sa ii spun sa ma conecteze mi s-au inmuiat picioarele. Cu frica, am batut la usa si cand am auzit "Da" si am intrat inauntru, am inlemnit. Rona era la calculator si i-am observat imaginea de fundal: era cu Vin Disel. Am zis ca asta ma ia la bataie, iar apoi am incercat sa caut cu privirea, ceva in camera, ce sa imi spuna ca e umana. Si am vazut o floare intr-un ol. Asa mi-am adunat puterile si am murmurat ca trebuie sa fiu conectat la ea la router. Mi-a tras o privire tipica pentru ea si mi-a zis sa imping cablul pe glaf, pana la router. I-am zis ca e la geamul de la baie si ca mai departe nu ajung si mi-a zis sa intru in baie si sa il imping spre geamul de la camera. A observat ca tremuram ca o racitura si i-am observat zambetul ascuns.
Intre noi s-a legat o relatie frumoasa de prietenie. A ajuns sa imi fie "mama" pentru ca m-a scolit. Mi-a spus despre fiecare profersor si despre fiecare examen si cu ajutorul ei am trecut mai usor peste primul an de facultate. Ieseam in fiecare zi in oras (seara pe terasa la Pizza Family) si ne distram in camin, zi de zi. Datorita ei, primul an de facultate a fost cel mai misto an din toti cei care au urmat. Duminica ne adunam la cafea pe palier si stateam acolo, la palavre ore bune. Cu toate ca anul urmator a stat in T8, iar in anul 5 a stat cu cineva in apartament, ne-am vazut ori de cate ori am avut ocazia. Ne-am facut vizite si apoi ori de cate ori venea in Iasi ma suna.
Tin mult la ea si imi e dor de ea. Abia astept sa o vad la vara. I-am luat un cadou simbolic din Japonia, pentru noua etapa ce o incepe, ce-a de sotie, si abia astept sa i-l dau.
Pentru ca nu am reusit sa fiu la nunta, vreau sa ii doresc Casa de Piatra si sa fie fericita. Stiu ca a pupat multe broaste pana sa isi gaseasca printul si ea si Raducu sunt atat de simpatici impreuna.
Pe curand...

sâmbătă, 9 iunie 2012

Voteaza!

A mai ramas o zi pana la alegerile locale si teoretic azi e ultima zi de camapanie. Anul acesta nu votez. Nu am bulentin dar nici nu sunt acasa. Am trimis un e-mail la Ambasada Romaniei la Tokyo sa intreb daca se poate vota si mi s-a zis ca poate la parlamentare, nu acum.
Si pentru ca anul asta am stat departe de tot circul electoral si am aflat stiri si picanterii doar de la colegii mei de la Bacau.co, si in special de la Razvan Bibire, ce are un stil publicistic genial, am zis sa trag si eu niste concluzii asa ca ale unui observator.
Precampania a inceput cu posibil candidati desprinsi parca din operele lui Caragiale (doamne ce putea sa scrie omul asta daca traia in zilele noastre): Zorro, Tarnacop. au tulburat apele, s-au facut de ras la TV si au disparut repede la fel ca si Botomei (care acum un an si ceva era pe la Diaconescu la partid - prin februarie 2011 am vazut ca pe geretele lui construite ilegal si daramate de primarie scria ca acolo e sediul PPDD) care de cand eram mic il stiam agitator sef.

vineri, 8 iunie 2012

Sistemul nervos

Nu as fi stiut de acest film daca u citeam un post al lui Mihai Bendeac ce spunea "In State, nivelul de actorie pe care il atinge Rodica Tapalaga in acest ultim rol al ei, se premiaza cu Oscar. Uluitor modul in care se transforma, uluitoare surprindere a degradarii mentale. De la jumatatea filmului, interpretarea este geniala.". Curios de fire am apassat pe linkul de pe youtube si am asteptat sa se incarce filmul (pe care il puteti vedea mai jos). Ce-i drept Mircea Daneliuc (Senatorul Melcilor) a facut un film memorabil ce nu cred ca ar fi existat insa fara Rodica Tapalaga. Sistemul Nervoso are protagonista pe Nica, o batrana ce si-a transformat casa in pensiune insa ce traieste de la o zi la alta doar pentru a-l vedea pe Paul, Cerbisorul ei, la televizor. Paul (Mircea Radu) prezinta stirile pe 1, insa din ce in ce mai rar, pentru ca cei ce sunt la putere l-au schimbat cu oamenii lor. Asa ca in dementa ei, ce incepe sa creasca logaritmic, Nica, pleaca la Bucuresti sa isi salveze Cerbisorul. Fiica acesteia este asistenta medicala la spital si sta prost cu memoria, ce locuieste cu fiica din flori (facuta cu un cubanez) si cu concubinul (bolnav de hernie), in apartamentul acestuia.

joi, 7 iunie 2012

Panica a la Horea

Cei care ma cunosc personal stiu ca sunt paranoic si ca intru in panica fara rost. Ei, am intrat iarasi in panica pentru ca nu am cumparat cadouri. Da, stiu mai sunt 2 luni insa am de cumparat in jur de 50 de cadouri si bugetul e oarecum limitat. Asa ca am impartit lista in 3 categorii pentru ca  mai am trei burse pana plec (cea pe care tocmai am primit-o, cea de la sfarsitul lunii acesteia si cea de la sfarsitul lunii iulie). Asa ca weekendul trecut am cumprat cadouri pentru prima categorie: familie. Aici am cheltuit o droaie de bani pentru cativa mebrii  iar la categoria prieteni: am vreo 20 si ceva, deci cadourile o sa fie simbolice (fara suparare). Vineri si sambata am umblat prin mall-uri dar cam fara succes. Ingroztor de plictisitoare sunt mall-urile din suburbii. Haine, haine haine (naspa), carti, vesela si un singur amarat magazin de chiclazuri.

marți, 5 iunie 2012

9 luni

Sau doua luni pana vin acasa.
Va spuneam acum doua luni ca am confirmarea ca vin acasa, insa abia luna asta am vazut biletul in fata ochilor. Sunt si cateva mici schimbari de plan: plec pe 2 august, si nu pe 1 cum era la inceput pentru a putea semna pentru bursa pe 1 (fara sa fiu stresat ca nu ajung apoi la timp la aeroport) si pentru ca e posibil ca pe 1 sa am un examen.
De cand a inceput scoala si de cand am confiermarea ca vin acasa timpul zboara repede. Am intrat oraecum in monotonie cu cercetarea si am cam tras chiulul. Am intampinat ceva probleme cu datele ce le aveam si m-am lasat blata. Hakan a facut cam tot, eu am facut doar ce mi-a cerut.
Nici nu m-am mai plimbat mult: am fost intr-o zi sa vad templul Kameido Tenjin, am fost intr-un weekend in Kamakura (unde o sa mai merg odata pe 18 cu comitetul din camin) si am avut o excursie de studii in Golful Tokyo. In schimb am experimentat doua evenimente rare: super luna si Eclipsa inelara de soare.
Am avut cursul intensiv ce m-a stors de toate energiile pe care le mai aveam. Am primit rezultatul final acum doua zile si am luat A. Ceea ce e ciudat, pentru ca semestrul trecut ne-a trimis rezultatele dupa cateva zile.
Am vazut o expozitie impresionanta de pictura, realizata de peroane cu handicap locomotor, ce picteaza cu picioarele sau gura ce m-a impresionat foarte mult.
In luna ce s-a terminat serialele au intrat in vacanta de vara si totodata s-a terminat Neveste Disperate si House.  De aceea am avut timp sa vad mai multe filme dar si sa vad serialele pe care nu le-am vazut inca.
Am avut gripa cateva zile si din cauza vremii (innoourat, zapuseala, umezeala) sunt obosit mai tot timpul.
Pe curand...

Las Fierbinti - o surpriza placuta

Sunt mare amator de seriale si in acelasi timp sunt mare iubitor de tara. Asa ca orice a miscat in materie de seriale sau filme romanesti, am incercat. Am fost dezamagit in mare parte si inafara de industria de telenovele romanesti nimic nu merita atentie. Comediile de tip sitcom sunt de prost gust, facute cu bani putini si reclame prea multe iar telenovelele romanesti, cu tate ca au parte de actori mari si scenarii bine scrise (destul de realsite si pline de umor) ma plictiseau repede pentru ca erau zilnice. Ma tot gandeam de ce nu se face si la noi un serial ce sa ruleze odata pe saptamana si sa aiba mai multe sezoane. Plus ca ma mai enerveza sumedenia de personaje intr-un serial romanesc. Se dezvolta pe prea multe laturi si apoi uita de anumite lucruri. Am putea face si noi un serial ce sa aiba o mana de personaje permanente si invitati speciali in fiecare episod, ca asa ar merge mai bine.

luni, 4 iunie 2012

15: Taxi

Continui seria de episoade din categoria "De ce la ei se poate si la noi nu" cu un articol despre Taxiuri.
Taxiurile reprezinta al treilea mod de deplasare public in Japonia, ca poularitate. Cele mai populare sunt trenurile si metrourile, apoi autobuzele si apoi taxiurile.
Primul lucru pe care l-am observat la taxiuri este ca majoritatea sunt vechi, cam de prin anii '90, dupa cum puteti vedea si in imaginea din articol. Toate taxiurile vechi sunt aceasi marca, de obicei nerge dar sunt si alte culori: verzi, mustar sau portocalii. Sunt foarte spatioase si lucrul ce mi se pare amuzant e ca au oglizile retrovizoare pe capota si nu pe portiera. Taxiurile noi sunt de obicei Prius, ce sunt masini mai micute si ingramadite. In interior, taximetetristii pun peste tapitarie un fel de mileuri albe (cred ca din motive de igiena).
Eu am mers cu taxiul de 4 ori de cand sunt in Japonia. De doua ori cand am fost la inmormantare la Mario si de doua ori cand am fost in excursie in Golful Tokyo. De trei ori am mers cu taxiuri vechi, odat cu un Prius.

duminică, 3 iunie 2012

Din nou despre cursul de mediu

Ma gandesc, mai in gluma, ca mi-am gresit cariera. Imi plece foarte mult drumul pe care mi l-am ales, dar nu imi place ceea ce fac acum. Dupa cum v-am mai spus, in Japonia, Facultatea de Costructii e altfel decat in Romania. Aici se numeste Facultatea de Inginerie Civila si Mediu. Partea de inginerie civila se refera la ceea ce la noi e la CFDP si de ceea ce la noi e la Hidro: baraje, amenajari de rauri si apoi e partea de mediu ce mi se pare geniala. Japonezii au hotarat ca sa se studieze mediu pentru ca de foarte multe ori activitatea umana a distrus habitate si e bine sa se construiasca in armonie cu natura. Ceea ce am studiat eu 4 ani de zile se studiaza la Arhitectura. Arhitectura la ei e de 4 ani si are doua sectii: una de desen - ceea ce e si la noi si a doua de proiectare (ceea ce am invatat eu). Sincer nu stiu unde se invata despre instalatii. Asa ca atunci cand am aplicat pentru laboratorul de Inginerie Seismica am crezut ca o sa ma ocup de amortizari seismice (exista un laborator foarte bun la Tokyo Tech in departamentul de Arhitectura - Hakan ar vrea sa faca doctoratul acolo) si nu despre lichefiere si fisuri la tuneluri, despre care nu am nici cea mai mica idee.
Asa am descoperit o noua pasiune profesionala si anume cursul de mediu. Am un curs (despre care am mai vorbit de nenumarate ori) intitulat Costal Environament ce imi place mult. Principalul motiv pentru care imi place e ca e lejer si nu calculam nimic, al doilea motiv e pentru ca proful e foarte tanar (35 de ani maxim) si e european (jumate englez, jumate spaniol) si in al treila rand pentru ca invat lucruri noi. Sincer mi s-a pus pata pe chestiile astea de mediu si imi place filozofia asta in care trebuie sa constuiesti in armonie cu natura.

sâmbătă, 2 iunie 2012

Alfa Articolul


Cand eram mic aveam o carte de povesti adusa de la moldoveni. Cartea avea niste povesti cu talc si niste desene frumoase. Una din povesti se numea Ce pasare mai e si asta, o poveste pe care nu am uitat-o nici pana azi. Povestea (pe care o puteti asculta daca apasati pe numele ei, mai sus) ne prezinta o gasca ce incearca sa fie altceva. De aceea ia de la lebada gatul luing, de la pelican ciocul mare, de la cocor picioarele, de la cioara aripile, de la paun coada, de la cocos creasta gusa si cucurigu. Mandru de noua infatisare gascanul se plimba si se infalneste cu cardul de gaste. Acestea minunate il intreaba ce pasare e si el mandru spune ca e gasca. Insa nu reuseste nici sa manance iarba, nici sa innoiate is nici sa zboare si este aproape omorat de vulpe. Salvat de gaste, realizeaza ca a gresit si innapoiaza partile imprumutate la loc.
Aceasta poveste cu talc ne spune ca nu e bine sa incercam sa fim ceea ce nu suntem pentru ca noi nu realizam cat de absurzi suntem si transformarea asta horror nu o ne ajuta la nimic.
Problema e ca nulti dintre noi nu realizam acest lucru. Eu cunosc o astfel de alfa-pasare ce incearca sa se dea o pasare rara in timp de e un spectacol grotesc de circ. Inconjurata de alfa-animale ea traieste alfa-experiente de care se alfa-plange non stop. Ceea ce nu realizeaza e ca toate aceste lucruri i se intampla pentru ca ea e ca pasarea din poveste. Pentru ca inceaca sa fie alfa nu reuseste nici sa manance, nici sa zboare, nici sa alerge. In alfa-oglinda ei se vede cea mai speciala pasare insa vede o imagine distorsionata.
Iar marea si crunta diferenta intre povestea din copilarie si povestea contemprana e ca gascanul nostru a realizat cat de penibil e insa alfa-pasarea e atat de proasta si fudula incat spune ca toti ceilalti au ceva cu ea si nu vede ca ea e problema.
Pe curand...

vineri, 1 iunie 2012

La multi ani copilului din tine!

Astazi 30 de state, printre care si Romania sarbatoresc Ziua Copilului. Sarbatoarea a fost declarata de catre UNICEF, la Geneva in 1925.
Japonia nu sarbatoreste insa la aceasta data, ei au sarbatorit-o acum aproape o luna, pe 5 mai cand noi sarbatorim neoficial Ziua Barbatului. Putini stiu ca Parlamentul Romaniei a stabilit in 2010 ca sarbatori legatel Ziua Tatalui (a doua duminica a lunii mai) si Ziua Mamei (in prima duminica a lunii mai).
Pentru mine Ziua Copilului se asociaza cu apropierea Vacantei Mari (15 iunie) - cea mai mare bucurie a copilariei.
Imi aduc aminte ca la scoala, in clasele primare, mergeam in parc si desenam cu creta pe asfalt. Acasa era prima zi din an cand mancam inghetata si desigur primeam cadouri.
Cu toate ca timpul a trecut, eu inca ma bucur de aceasta zi si in fiecare am urez "La multi ani" tuturor celor care inca poarta copilaria in suflet.
Pentru fiecare din noi copilaria a fost cea mai frumoasa periaoda, atunci cand nu stii de griji si scoala e usoara. Purtam cu totii aminiri de la bunici, de la tara sau ne amintim de gasca de la bloc, de cum jucam: De-a v-ati ascunselea, Tara-tara vrem ostasi, Ratele si Vanatorii, Baba oarba, Hotii si Vardistii, Lapte Gros, Incetu cu Incetu se fabrica otetul, Imparate-Imparate, Flori fete si Baieti, Telefonul fara fir, telefonul american si multe alte jocuri ce din pacate nu mai sunt atat de populare printe copii de astazi.
Mie mi-e dor de aceasta perioada si de aceea va urez tuturor La multi ani!
Si... care a fost jocul preferat din copilaria voastra? Astept raspunsurile voastre in comentarii la acest articol sau la linkul de pe pagina de facebook sau de pe profilul meu.
Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)