Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2012

Asa incepe o prietenie frumoasa

Va povesteam cand am fost la vot ca am cunoscut-o pe Raluca Nagy, ce este pe un program de schimb pe experienta, la post-doc, la Waseda.
Din cauza programelor incarcate si pentru ca nu reuseam sa gasim un moment in care amandoi sa fim liberi, ne-am vazut abia marti. Sincer nu stiu cand au trecut 4 ore jumatate... Rar mi-a fost sa intalnesc persoane cu care sa pot vorbi pentru 4 ore de la prima vedere. Am simtit un sentiment de deschidere si siguranta in ea si faptul ca e foarte desteapta si lucreaza intr-un domeniu ce pe mine ma fascineaza, antropologia, a facut ca timpul sa zboare.
Eu ma deschid rar unei persoane pe care abia o cunosc si de obicei pentru mine primele intalniri sunt ciudate. Niciodata nu stiu cum sa reactionez, ce sa zic sau cum sa ma conport insa marti a fost o zi castigata. Deseori invidiez oamenii ce au o cultura vasta si o experienta mare de viata pentru ca au avut curajul sa faca anumite lucruri mai repede decat mine. Ea e plecata la studii prin diferite tari de…

Avem imaginatie? sau Sexy la noi vs Sexy la ei

De curand un vidoclip romanesc face senzatie. E vorba de videoclipul melodiei Stinge lumina a lui Ruby. Eu o stiu pe fata asta de vreo doi ani jumate cand avea un cantec, Touch me, ce imi aminteste de perioada anului 4, cand traiam totul la o alta intensitate. Posibil ca majoritatea o cunosc dupa aparitita in Playboy, cand cariera ei a luat avant.
Si pentru ca a mizat pe o imagine plina de senzualitate, cel mai recent videoclip al ei e destul de sugestiv:

In fond si la urma urmei nu e singura care se vinde asa si nu e nici prima si nici ultima care o face. Inna are succes international si mizeaza pe imagine sexy. In ultimul ei videoclip, al piesei INNdIa, apare in scene lezbi iar videoclipul are un succes rasunator.
Sexul vinde si atata cat gadili un pic imaginea amortita a barbatului roman, e bine.

Si incepe scoala

Azi incepe scoala. Nu am fost niciodata atat de obosit ca anul acesta la inceperea anului scolar. De azi sunt student in anul 2! Si pentru ca mi-am terminat toate creditele de cursuri nu mi-am ales decat un curs, si asta ca imi place proful. Coastal Disaster Prevention - eu zic ca suna bine si ca am ce invata de la asa ceva.
Vreau semestrul asta sa termin cercetarea iar semestrul viitor sa am tip destul sa scriu teza.
De obicei asteptam inceputurile de an scolar. Cand eram la facultate la Iasi, apucam sa imi vad colegii dupa o vara. Acum, nu e nimic special, un curs in plus si cantina deschisa...
Si cu toate ca mai e un weekend pana incepe facultatea in Romania, as vrea sa le zic de pe acum bafta in noul an!:
Ilincai, ca are si ea de dat anul asta dizertatia ca si mine (uite ca terminam masterele odata :D )
Ioanei ce dupa un an de munca sisifica a reusit sa ia testul de limba cu un rezultat foarte bun si acum face masterul pe care il visa de mult!
Lui Andrei, verisorul meu ce e boboc…

Si eu ce fac de aici?

Trec printr-o perioada in care ma gandesc mult la viitorul meu. Peste un an de zile o sa fiu absolvent al unui master in Japonia si daca vreau sa merg mai departe pe drumul academic, trebuie sa imi gasesc de acum ceva. Ca vreau, ca nu vreau, asta mi-e cam singura sansa reala la un viitor acum. Domeniul constructiilor e mort si sincer nu vreau sa numar scaunele intr-un avion pentru 1 000 de lei, dupa ce am ajuns pana aici.
Iar situatia Romaniei nu o sa se schimbe prea curand. Am imprumutat bani grei de la Banca Mondiala pentru ca Udrea sa schimbe perdele la minister (sunt oameni cu scoala care nu isi permit sa cumpere o perdea la un apartament cu doua camere in care locuiesc 5 insi iar asta schimba perdelele, acum doi ani, in tot ministerul) sau ca MRU sa-si cumpere bauturi fine pentru protocol, geluri de dus, deodorante, parfumuri, seturi de manichiura, servetele si alte rahaturi pe banii statului...
Si noi, tinerii, ce facem? O sa muncim toata viata pe un salariu de cacat si o sa pl…

Cinci ani... Doamne, cand trece timpul?

Timpul zboara fara sa ne dam seama. Imi aduc aminte ca fix acum un an realizam ca duc blogul asta la un alt nivel, ca il fac sa fie altceva dar in acelasi timp sa fie acelasi lucru. Cred ca anul ce tocmai l-am incheiat, anul 5, a fost cel mai bun an al blogului. 358 de articole intr-un an e un numar mare, e mai mare decat in primul an, cand duceam o lupta de schimbare a mentalitatii oamenilor fata de bloggeri si faca de acest fenomen, atunci cand din vointa si manant de prostia celor din jur ma chinuiam sa scriu cat mai des posibil. In primul an am scris 340 de articole.
Poate pentru alti blogari 358 e un numar mic. Insa eu nu am un blog de informare, eu nu scriu despre evenimente, nu scriu stiri si nu ma adresez publicului larg. Eu scriu ceea ce simt, eu scriu povesti, scriu despre ceea ce imi place si despre ceea ce ma supara. Imi astern aici sentimentele, uimirile si incerc sa devin mai bun, sa ma regasesc, sa ma transform, sa cresc. Eu scriu pentru mine. Deseori mi se pare ciudat…

Oboseala

Nu stiu de ce dar in Japonia sunt mereu obosit. Ma trezesc obosit si noaptea nu mai am somn. E un amestec de isomnie cu neadaptare la noul fus orar.
Adevarul e ca de 3 saptamani, de cand m-am intors in Japonia, nu am avut timp sa ma odihnesc. Am lucrat mai tot timpul. Saptamana trecuta am stat la scoala pana la 7 seara lucrand la calculator mai tot timpul. Vineri dupamasa am realizat ca tot ce lucrasem in ultimile doua ore era gresit. De la o mica neatentie totul se daduse peste cap. De aceea m-am hotarat sa plec mai repede acasa.
Sfarsitul de an scolar se pare ca e destul de aglomerat pentru un student masterand sau doctorand in Japonia. Sunt de facut n de raportul de la cel pentru facultate (sa vada unde stai cu cercetarea), la cel pentru cei ce iti ofera bursa, cel pentru profesor, cel pentru colegii tai (ca sa vada ce lucrezi tu) si cel pentru cei ce ne ofera datele. Cum datele sunt multe, rapoartele sunt diferite. Pentru unii e un formular tip, pentru altii e un power-point si to…

Expresul

In luna martie, dupa ce Ziarul de Bacau a scris un articol despre mine, am devenit membru in comunitatea Bacau.co.
Cu putin timp in urma Bacau.co a avut parte de o rebreanduire si a devenit Bacau Expres. Multi dintre voi ati primit invitatii sa dati like la pagina de facebook a comunitatii si va multumesc tuturor pentru sprijinul acordat.
Cine suntem noi? O  comunitate deschisa de bloggari ce ne implicam in viata civica instiintand bacaunaii despre ceea ce se inampla in oras. Nu ne implicam in politica si nu scriem despre asta. Oricine vrea sa devina membru al comunitatii nostre poate sa o faca si nu are decat de respectat niste reguli de bun simt.

Poate ca citind randurile de mai sus va intrebati ce e cu mine aici pentru ca eu nu sunt in Bacau si din cand in cand scriu despre politica. Ei bine, eu sunt piesa orientala a acestei comunitati si incerc sa scriu pe Bacau Expres numai cand consider ca exista o punte intre ceea ce scriu eu si Bacau. Posibil ca articolele mele vor fi rarute…

E naspa sa fii pe locul 2

Cei de la Samsung cred ca sunt satui sa fie pe locul doi. Telefoanele lor sunt mai bune decat iPhone insa nu reusesc sa ii doboare. Si au incercat in fel si chip...
Anul trecut cei de la Samsung au lansat o reclama in care ii arata pe hipsterii ce stateau la coada pentru iPhone 4s. In timp ce asteptau descopera Galaxy II.

Reclama era draguta, mi s-a parut amuzanta cu toate ca eu sunt in tabara celor cu iPhone.
Insa ideea de face aceasi reclama si acum, la lansarea iPhone5 mi se pare disperata... Posibil ca au ajuns si ei la limita si nu inteleg de ce nu sunt numarul 1 cand telefonul lor e mai bun...


Eu sunt fan apple si dupa 3 saptamani de tableta pe android, pot sa zic ca iOS-ul merge mai bine . De cateva ori mi s-a intamplat sa se blocheze aplicatiile dar si sistemul de operare sa nu mai raspunda. Acest lucru nu mi s-a intamplat niciodata pe iOS. Ce-i drept, dupa moartea lui Jobs cei de la apple o cam dau in bara si mizeaza foarte mult pe popularitatea brandului. Dar oare cat o sa-…

The Avengers

Pana de curand nu vazusem niciun film din seria The Avengers. Am ratat Iron Man I si cand aparuse 2 am zis ca nu are niciun sens sa il vad fara sa fi vazut primul. Am zis ca astpet pana apare varianta DVD si o sa le vad pe amandoua, insa am uitat.
Sincer, singurile filme din serie, ce mi-au placut au fost Iron Man.
The Incredile Hulk nu a fost genul meu. Nu imi plac filmele in care se distrug lucruri fara sens. Ma bucur insa ca l-au schimbatp e Edward Norton cu Mark Ruffalo, lui Norton nu i se potrivea mai deloc rolul, Ruffalo arata asa un pic a Hulk.
Thor a fost asa si asa. Interesant film. Pe asta nu am apucat sa il vad. L-am ratat la cinema. Nici nu stiam ca face parte din seria Avengers insa juca Natalie Portman si Anthony Hopkins si de aia vroiam sa il vad.
Sa fiu sincer nu cunosteam prea bine seria Razbunatorilor si de aceea nu mi-am imaginat ca din aceasi echipa fac parte toti acestia, de la super eroi, la monstrii si zei (in cazul de fata Thor e extraterestru, da tot un del de…

Unde sunt poetii nostri (2)?

La un moment dat am dat pe net peste un articol care vorbea despre trupele vocal-calculator-instrumentale de real succes in Romania si imprejurimi, ce au ales sa promoveze, in vara ce tocmai a trecut, melodii in romana.
Printre cele cateva cantece era si cel despre care am sa scriu acum. Trei curcani numiti Sunrise Inc au propus publicului youtube-ist slagarul de real succes la alienatii mintal numit: Toate femeile pleaca. Si pentru ca versurile sunt de tot cacatul, am dat si eu un comentariu negativ pe youtube. De parca nu m-as fi invatat... Au inceput vreo cativa adolescenti frustrati sa ma acuze ca sunt privitor si ascultator de Salam daca nu apreciez acest cantec. Noi, astia care nu inghitim toate rahatrule muzicale (si eu inghit multe) nu apreciem faptul ca artistul a scris un cantec in romana. Pai ce e de apreciat? E mai usor sa gasesti rime in limba ta insa tot asa de usor e sa iti dai seama ca versurile sunt de tot cacatul. Ca analfabetul are abia ia bac-ul si e fan Sunrise I…

Schimbarea de adresa

V-am spus in treacat, intr-un articol, acum doua saptamani ca mi s-a schimbat adresa. Haideti sa va spun cat de bine sunt organizati in toata povestea asta.
Si ar trebui sa incep prin a explica stilul Japonez de adrese. In Japonia se incepe invers, de la cea mai mare diviziune, la cea mai mica. In primul rand treci Prefectura (judetul) ce se numeste in general Ken. Exista cateva exceptii: Tokyo e cu to, Hokkaido e cu do si Osaka si Kyoto sunt cu fu.
 Dupa aceea se trece municipalitatea, ce se numeste shi. In cazul orasului Tokyo, ce este impartit in sectoare numite in engleza special wards si in japoneza ku. Pentru zone cu orase mai mici se trece districtul (in cazul nostru ar fi comuna) gun, urmat de numele oraselului sau a satului: cho sau machi respectiv mura sau son.
Apoi se trece zona (cartierul) ce de obicei este numit cho sau mura iar in cazul oraselelor mici se numesc aza sau in cazul in care sunt si mai mici koaza.
Apoi urmeaza un numar format din trei elemente. Primul este …

Fanii mei :))

Acum o saptamana am primit un mesaj pe pagina de facebook a blogului de la un tip pe care o sa-l numim Mr.G. Mr.G. ma anunta ca mi-a gasit blogul pe google cand cauta informatii despre Japonia. L-a citit, i-a placut si ar vrea sa ne vedem la o bere, daca am extrem de mult timp liber, intr-o zi. El a ajuns in Tokyo ieri (pe 19) si sta o saptamana.
Reactia mea a fost si este una de scepticis. Mr. G. spunea ca si-a luat biletul de avion intr-o gluma. Cine pana mea isi ia bilet de avion pana in Japonia intr-o gluma? Iti iei pana la Paris sau  pana la Londra, acolo unde biletul e ieftin si nu e vreo 2000 de euro. Nu m-am putut abtine si l-am intrebat asta si mi-a zis ca 75% din bilet e cadou de la prieteni, restul sunt economii.
Acum apare dilema mea, si as avea nevoie de ajutorul vostru. Sa ma intalnesc cu el sau nu? Mr. G., nu o lua personal, insa nu ai nicio poza cu tine pe facebook si doar poze din Casablanca. La informatii nu pot sa aflu nimic despre tine, ca sunt private: doar ca luc…

Gangnam Style

Uitati de lambada, de macarena sau de meniaito. Nu mai dansati brasoveanca sau dansul pinguinului pentru ca un nou fenomen a apararut.
In doua luni videoclipul oficial are aproape 200 de milioane de vizualizari si a deventi popular in toata Asia-Pacific. Din Coreea de Sud, acolo unde a aparut, s-a raspandit ca un taifun pana in state, unde face ravagii.
Mai e putin pana sa ajunga si la noi; maine poimaine o sa se auda muzica la radio.
E Gangnam style!

Pe curand...

Oana

Uneori imi dau seama ca nu realizez cat de importanta e experienta pe care o traiesc aici. Asta si pentru ca pentru mine Japonia nu a fost un vis, o tinta ci a fost o dragoste la prima vedere. Inse exista multi oameni ce se afla aici si isi traiesc visul pe care l-au construit de ani buni. Asa este si Oana care a venit acum o saptaman la Waseda, pentru un an, sa studieze limba.
Oana si-a dorit din liceu sa ajunga aici si din clasa a X-a a inceput sa studieze limba. Insa visul i s-a implint in anul 2 de facultate, cand a fost acceptata la schimb de experienta aici.
Petrecand cateva ore bune cu ea duminica, am descoperit un copil ce se ascunde in infatisarea unei domnisoare. Oana observa si absoarbe fiecare pixel japonez si vrea sa isi faca din experienta asta, experienta vietii ei.
De aceea, dupa ore bune la sushi si la cafea am ramas cu un gust oarecum amar. A trecut un an si nu am facut mai nimic aici. Nu am vizitat cat m vrut si de multe ori am pierdut zile in fata calculatorului, …

Pranzul pakistanez

Nu imi aduc aminte candam oprit alarma. Eram prea obosit si m-am trezit panicat. Nu era decat 9. Timp berechet pentru micul dejun si net pana la 11 cand trebuia sa plec. Drumul pana la Saima e lung tare. Ajungem acolo la 1:30.  Insa vorba mamei: daca nu ai o aventua pe drum, nu o sa-ti aminesti despre acel drum.  Pentru cei ce nu stiu prea multe despre Pakistan o sa continui cu o scurta istorie a tarii. Pana in 1947 Pakistan a fost parte a Indiei insa un urma unei revolutii se separa de India. Timp de 10 ani au loc tot felul de razboaie si conflicte intre cele doua tari de la diferite regiuni sau de la religie. India ramanand la budism in timp ce Pakistanul e musulman. Deci cultura, limba si obicieiurile sunt similare. Si acum sa o luam de la inceput cu aventura de sambata.

Petrecere de ramas bun si de bun venit

Deseori treceam pe langa un restaurant chinezesc cu usi mari de sticla ce se inchideau cu un dragon mare auriu. Inauntru, pe un perete era un mozaic cu un dragon, mesele erau din lemn masiv iar scaunele cu spatar inalt erau tapitate cu perne imbracate in piele rosie. Inauntru chelneritele purtau costum de menajera. E un restaurant de lux, imi ziceam...
Vineri a fost o zi lunga... Am ajuns la scoala la 10 jumatate si am plecat pe la 6 jumatate. Si am plecat mai repede sa ii cumparam cadou Saimei (pachistanezei) ce ne invitase sambata la ea la masa (despre asta am sa va povestesc maine). Am decis (eu, Hakan si Namyi) sa-i luam ceva de ornament si nu un bax de hartie igienica dupa cum e traditia in Coreea. Ne-am plimbat prin Big Box pana am gasit un suport de lumanari din bucati de sticla la care am asezonat un set de lumanarele parfumate cu aroma de lavanda.
Pe parcursul cumparaturilor am avut o discutie cu Namyi si prietenul ei (imaginar). La Saima urma sa ii cunoastem iubitul insa chi…

Honey Boo Boo

Prin decembrie am dat subscribe la pagina de youtube a emisiunii Jimmy Kimmel Live. Gasisem un material amuzant din emisiunea lui si am zis sa il am sub lupa ca sigur vor mai fi si altele. Luni am gasit filmuletul de mai jos, filmulet in care isi bat joc de reality-show-ul Here Comes Honey Boo Boo.

Emisiunea de fata este produsa de TLC ce se vrea sa fie un canal educativ, din familia Discovery. Serialul este un spin-off al show-ului Toddles & Tiaras ce este un realit-show despre concursurile de miss pentru copii din America. Boo Boo a noastra e mezina unei famili hidoase din Georgia. Mama are 30de ani si vreo 200 de kilograme si are 4 fete cu vreo 4 barbati, cea mai noua achizite este Honey Bear, un libidinos ce pare mereu beat si merge teleghidat de distrus de alcool si droguri ce e, ce scuipa int-un borcan ori de cate ori vorbeste. Fata dea mare are 17 ani si este gravida, urmatoarea are 14 si vrea sa slabeasca, cea de 12 mananca non-stop iar cea mica este vedeta familiei, si ca…

Iertati-l ca nu-i japonez

In perioada cat am fost acasa nu am fost departe de Japonia si asta pentru ca am citit pe Kindle: Iertati-ma ca nu sunt Japonez de George Moise.
In articolul de azi nu numai ca o sa vorbesc despre aceasta carte, pe care o recomand cu caldura tuturor ci o sa spun si povestea despre cum am descoperit-o.

Cu ceva timp in urma, Roman, unul din autorii blogului Japonia noastra, posta un link de pe un blog ce se numea: Iertati-ma ca nu sunt japonez. Am intrat pe blogul respectiv si mi-a placut stilul de scris al autorului. Atunci am observat ca in lateral isi promova cartea. Am dat o cautare pe sfantul Google si am gasit cateva recenzii despre carte. Mi se pusese pata si vroiam sa o citesc. Insa mai aveam o luna pana cand ajungeam acasa si puteam sa o cumpar din librarii sau direct de pe site-ul celor de la Curtea veche.
Intr-o zi, vorbind cu foarte buna mea prietena, Ioana, am aflat ca ea isi face cumparaturi online. Eu in Japonia am un cash-card pe care il pot folosi doar ca sa scot bani l…

Cicada

A'nceput de ieri sa cada
Cate-un gandac, la oameni in cap...

Imi aduc aminte ca anul trecut, cand am ajung in Japonia, am vazut pe balcon o ganganie mare si urata. M-am speriat de ea si am impins-o cu papucul intr-un colt. Insa nu imi aduc aminte sunetul pe care il fac, sunet pe care il aud zi de zi...
Daca ascultati fisierul audio de mai sus o sa intelegegi despre ce vorbesc. Fisierul audio a fost inregistrat acum o luna si ceva, inainte sa plec acasa, in timp ce traversam parcul de la facultate spre statie. Oriunde sunt copaci se aude acest sunet si pana acum cateva zile, cand m-am apropiat de un copac sa vad cum arata insectele astea, si sa-mi aduc aminte ca le vazusem anul trecut, nu aveam idee ce sunt. Credeam ca sunt niste lacuste, in schimb sunt Cicada (asta e denumirea in engleza, pentru ca pe wiki nu exista un articol in romana). Cicada arata ca niste muste insa sunt cam de 7 cm de mari.
Ele traiesc pe timpul verii, infipte in copaci, de unde se hranesc cu seva. In septem…

'cause I'm a Hipster

Toata lumea stie ca sunt un fan al produselor Apple. De cand a aparut iPhone-ul mi-am zis cspa intr-o zi o ss-l am. Si mi- am indeplinit dorinta, cu bursa pe un an. Apoi, acum 10 luni, mi-am luat unuk nou. Apoi a aparut iPad-ul si m-am intrebat la ce o asemenea fitza? Nu e nici telefon nici laptop... Da parca il vroiam... Dar era prea scump si mi-a trecut. Tot cam acum vreo 10 luni m-am uitat la SoftBank dupa un iPad. Imi trebuia carte de credit ca sa il cumpar cu un abonament de doi ani pentru care plateam rate, asta e, nu e de mine...
Microsoft si-a anuntat apoi tableta de care m-am indragostit, dar era prea scumpa. Insa speranta nu murea. Si intr-o zi google a anuntat Nexus 7. O tableta de 7 inch la pretul de 250 de dolari pentru 16Gb. Perfect... Trebuia sa o am... insa se lansase doar in US, UK si Australia. Lasa ca vine si in Japonia si intre timp imi strang bani.
Cum m-am intors de acasa am avut un gand. Am niste bani primiti cadou, mai am niste bani ramasi din bursa si pot sa …

Adam si Eva, a 7a viata

Mi-am ramas dator mie cu acest articol pe care vreau sa il scriu de vreo doua luni. Dupa ce mi-am cumparat Kindle-ul si am primit o droaie de carti de la  Cristina, am inceput sa citesc Adam si Eva. Da, am citit pentru prima daca aceasta carte, acum, la 25 de ani. De ce? Raspunsul este subiectul acestul articol. Dupa cum multi dintre cititorii mei stiu, in clasa a 10a am lansat un volum de proza scurta fantastica. Volumul se numeste "A 7a Viata" si cuprinde 20+2 de proze scurte scrise de mine in clasa a 9-a si a 10-a. Nu vreau sa par lipsit de modestie, insa volumul a fost apreciat pe la saloane de litere si s-au scris articole in reviste literare despre debutul meu scriitorisec. Insa m-am oprit din scris. Nu pot sa imi explic de ce, insa posibil sa a fost acelasi motiv pentru care am inceput sa scriu, frustrarea. Fiecare din noi se manifesta intr-un fel la adolescenta, eu am facut-o prin scris. Acolo mi-am aruncat si am transformat toate temerile si frustrarile cotidiene, …

Giogi

Va povesteam in urma cu aproape 4 luni ca din septembrie o sa am un nou coleg international in laborator. George (sau Giogi cum ii spun japonezii) a venit marti cand era cea mai nebuna zi cu putinta. Trebuia sa vina la 10 insa a ajuns la 2 jumatate. Si pentru ca e student international eu si cu Hakan a trebuit sa ii facem un tur de campus, sa ii povestim despre cum sta treaba cu cercetarea si despre laborator. I-am facut cunostiinta cu membrii laboraotului, l-am plimbat prin campus si l-am tras de limba. Eu nu stiu de ce, el student in anul 3, trebuie sa fie membru intr-un laborator, canc in Japonia devii membru in anul 4.
De astazi incepe sa vina zilnic la scoala.
George este pe jumatate japonez si o sa ne ajute, atat cat poate, la traducerea documentelor in japoneza pe care le primim de la Guvernul Metropolitan.
Pustiul pare de treaba si este destul de amuzant: are ochii de japonez dar nas european asa ca arata intererant. Vorbeste fluent japoneza, pentru ca isi viziteaza bunicii an…

Nagoya

Nagoya este al patrulea oras ca marime din Japonia. Cu o populatie de peste  doua milioane doua sute saizeci de mii de locuitori, Nagoya este numita centrul Japoniei pentru ca geografic este oarecum central fata de le frontierele Japoniei. Etimologia cuvantului Nagoya se crede ca vine de la adjectivul "nagoyaka" ce insemana pasnic. Nagoya este un del de Detroid al Americii, aici agaisndu-se cele majoritatea fabricilor din domeniul automobilismului: Toyota are aici sediul central dar si fabrica pentru divizia de lux, Lexus, dar si alte subdiviziuni de piese, Mitsubishi are aici o divizie, Shinkanesnurile si sediul cental al JR se afla tot in Nagoya da si alte fime de birotica si exipamente.
Dupa ghidul online pe care il folosesc cand vizitez regiuni din Japonia, in Nagoya nu trebuie ratat: Castelul Nagoya, Templul shinto Atsuta, Templul budist Osu Kannon, Gradina Noritake, Muzeul de Arta, Muzeul de Stiinte, Muzeele Toyota, zona turnurilor JR, zona Sakae si portul.
Pentru ca …

Intalnirea anuala JSCI, Nagoya

Am hotarat sa impart articoul despre Nagoya in doua parti ca sa nu scriu un articol ingrozitor de lung, ca lung oricum o sa fie:
-Prima parte, cea de azi, se ghideaza dupa programul facut de laborator, pentru intalinirea JSCI (dupa cum se poate vedea in poza alaturata)iar,
-A doua parte o sa se refere la dupamasa libera pe care am avut-o joi, articol ce sper sa il scriu azi si sa il programez pentru maine.

Ne-am intalnit de dimineata in statia Tokyo de unde am luat Shinkansenul spre Nagoya. Shinkansenul pe care l-am luat este cel mai rapid si face legatura dintre Tokyo si Hiroshima. Intr-o ora si 40 trenul a strabatut 366 de km si a facut 4 opriri. Dupa aplicatia pe care am folosit-o, timp de 6 minute, viteza a veriat intre 215 si 260 km/h.
Nu e prima data cand am mers cu un Shinkansen, insa acesta era un model de tren mai modern, ce avea la capatul palierului, pe langa wc-uri, lavoaruri, automate de bauturi, automate de suveniruri si un fumuar.

12 luni

... sau un an...
Nu am sa vorbesc acum despre anul ce tocmai a trecut, despre prima cina din camin si despre primul contac cu Japonia, despre ce am facut intr-n an, ci despre ultima luna. Despre anul ce a trecut o sa vorbesc pe 26, cand o sa aniversez 6 ani de blog La fel ca in fiecare luna, pe 7, incers sa rezum luna ce a trecut.
Luna august a fost luna de vacanta, o luna in care am luat o pauza de la Japonia, o pauza de la blog si m-am odihnit in sanul familiei, alaturi de prietenii mei dragi.
Si pentru ca am fost in vacanta, nici nu am vrut sa aud de blog, si de aceea nu prea am scris. Am lasat sa le multumesc tuturor pentru luna pe care o astepam de un an, aici, in articolul asta. Nu vreau sa para un articol ca un discurs la Oscar dar chiar vreau sa va multumesc tuturor ca m-ati facut sa ma simt acasa, din nou.
Am o familie minunata: iubitoare si  calda si prieteni deosebiti ce au facut tot ce au putut sa se vada cu mine. Imi pare rau ca nu am avut mai mult timp la dispozitie pen…

Paranoicul din mine credea ca pica...

S-au afisat notele pe semestrul asta si oau! Nu numai ca nu am picat la Advanced Coastal Engineering dar am luat si A :))
Asa ca semestrul asta ma mandresc cu 4 de A+ si doi de A.
Apropos, randurile ingalbenite sunt cursurile de semestrul asta, celalalte sunt cele din semestrul trecut, la cercetare am P de la pass si inca nu am nota pe anul doi de cercetare, pentru ca acolo o sa primesc nota in primavara, cand se termina anul lor scolar!
Sunt atat de fericit, mi-au luminat ziua notele astea!
Pe curand...

Inapoi in Japonia

Revin pe blog cu un articol despre drumul spre Japonia dupa care o sa iau o mica pauza pentru ca de maine pana vineri sunt plecat la conferinta JSCI din Nagoya.
Sambata a fost o zi nebuna cu vizite de dimineata pana seara si cu bagaje si cereri scrise intre timp. Nu aveam nici un chef sa plec spre Japonia si totul a culminat cand bunica a inceput sa planga ca plec. Mi se rupea inima in mine si injuram sistemul si poporul asta de manelisti ce au votat cum au votat si am ajuns in starea asta...
Trebuia sa plecam pe la 5 dimineata ca sa ajungem la timp in Otopeni dar nu am putut dormii de loc. M-am tt foit in pat si imi aduceam aminte scena cu Machi (bunica) plangand. Am atipit la un moment dat dar am fost trezit de o conversatie din casa. Apoi am atipit din nou dar a sunat alarma.
Aveam o problema... plecam de acasa fara sa o vad pe Ral... Asa fusese sa fie, plecata sa isi ia viata in piept, kilometrii ne desparteau. Eu nu aveam bani sa ajung la Sibiu ea nu avea sa ajunga la Bacau. Asa…