Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2012

Cred ca ma indrept spre pedagogie

Miercuri, la cursul de Costal Disaster Prevention, a trebuit sa predau. Stiam de momentul asta de mai bine de o luna, de cand l-am anuntat pe Miguel ca nu o sa vin la ora lui pentru ca mergem in vizita la Centrala Nucleara Hamaoka, si ne-a rugrat sa facem o prezentare despre centrala si sa prezentam colegilor.Totul parea uitat, pana in urma cu cateva sapamani cand ne-a zis ca o sa urmeze sa nu facem un curs pentru ca pleaca in Iran si apoi in Germania si ca se va intoarce exact in ziua cand avem curs, doua sapamani mai tarziu. Si ca in saptamana in care se intoarce o sa prezentam noi despre Hamaoka. Ideea era sa prezentam toti trei (eu, Hakan si Namyi) insa in mare parte am prezentat eu. Hakan a facut o introducere la inceput, iar Namyi a tras concluziile, iar eu am prezentat restul.
Siner am avut emotii mari, de cand a inceput saptamana. Am facut prezentarea cu ajutorul lui Hakan, in timp ce Namyi mima ca e ocupata. Miercuri dimineata, eram varza. Imi perdusem vocea (inca sunt racit…

Biserica catolica din Meguro

Duminica era in plan sa mergem la slujba romaneasca de la Biserica Catolica din Meguro. Vroiam sa merg acolo sa dau un pomelnic si sa vad biserica. Mi se pare fascinant sa vad crestinism in Japonia. Ne-am ratacit usor prin Meguro, pentru ca pe harta arata ca biserica e intre doua strazi si am decis sa o luam pe aia ce parea mai mare si mai principala. Insa biserica era pe cealata strada. Nu a fost bai pentru ca asa am vazut niste cladiri interesante ca una ce se numea New York si una ce se numea Paris. Acolo era o sedinta foto cu niste Doll Girls. De mult vroiam sa prind una intr-o poza.

Poveste

Intr-o seara de toamna patru straini, ce s-au gasit intr-un oras atat de mare si de diferit, se intalneau pentru prima data la baut, in Golden Gai. Bautura curgea odata cu discutiile cand:
Ra: Bai, eu nu am vazut niciodata muntele Fuji. Am fost pe el, dar niciodata nu l-am vazut in toata splendoarea lui.
Ro: Noi stam intr-un oras ce se numeste Fujimino, ceea ce insemna campul de pe care se vede Fuji, poate ne vedem odata la noi in statie sa vezi Fuji de acolo.

Cateva zile mai tarziu, o conversatie pe Facebook.
Ro: Am vorbit cu Ra si am stabilit sa ne vedem la noi, peste doua saptani, sambata, pe la 4. Si pentru ca lui H ii e pofta de Salata Boeuf, eu si A am stabiltit ca dupa ce vedem muntele, saveniti la noi la o bere si o salata boeuf.

O saptaman mai tarziu, intr-un restaurant pe langa o statie de metrou, dupa o zi plina cu vizite pe Muntele Nokogiri.
H: Nu stiu de ce mama nu face supa Minestrone. Seamana destul de bine cu supa de rosii ce e foarte populara la noi acasa.
A: Si lui …

Haine noi

De vreo doua saptamani ma tot chinui sa imi schimb imaginea de fundal dela blog. Pentru ca sunt paralel cu photoshop-ul, de fiecare data cand fac asta, il rog pe bunul meu prieten, Alex, sa imi editeze fotografia. Pentru cei ce ma cunosc insa nu il cunosc pe Alex, el e tipul de care va tot zic: "Daca ar vedea Q ca inca fac poze pe auto, s-ar lua de mine" sau "Of, de era Q aici imi facea o poza misto de pitiponc". Pana cand o sa aiba site cu portofoliul sau, atat o sa stiti despre el.
Astazi, am zis sa incerc inca odata sa pun poza de fundal si a mers, asa ca de acum schimbarile sun gata. Da, e aproape decembrie, si cu toate ca si aici e foarte frig, frunzele de abia si-au shimbat culorile. Asa ca o sa stea ceva ca imagine de fond (pana il mai deranjez pe Alex cu o noua poza, pe care trebuie sa o fac candva).
Pe langa noile culori si noua imagine, mai sunt cateva mici schimbari, schimbari ce erau necesare si au fost semnalate si de cititori:
1. Am simplificat blogro…

Gradina Rikugien

In cautarea de peisaje de toamna, am ales, pe langa munti sa vad si gradini publice celebre din Tokyo. Una din aceste gradini este Rikugien. Rikugien inseamna in japoneza sase poezii si asta pentru ca reproduce in miniatura 88 de scene din poezi celebre japoneze.
Gradina a fost construita in 1702 de al cincelea Shogun Tokugawa, gradina este considerata una din cele mai frumoase parcuri din Tokyo. Rikugien este un model de gradina tipica din perioda Edo. In perioada Meiji, gradina a devenit a doua rezedenta a fondatorului Mitsubishi, iar mai tarziu, in 1938, familia a donat-o orasului. 15 ani mai tarziu a fost reamanajata pentru public astfel incat sa pastreze conceputul initial de gradina traditionala.

Cu mosnegii la baut

Mai tineti minte momentul ala cand m-am imbatat atat de tare, de plictiseala, de am vomat in tren si nu imi aduc mainte cum am ajuns acasa? Daca nu va aduceti aminte, e ok, nu eram eu. Daca va amintiti, shhh. Dar de conferinta de la Nagoya si de mosnegii aia enervanti va amintiti? Ce treaba au astea doua povesti cu ce va povestesc azi? Mosii de la Nagoya si izakaya din prima poveste.
Am fost racit si am hotarat sa stau doua zile acasa. Prost moment mi-am gasit pentru ca trebuia sa terminam un raport. Insa aveam febra si imi era greata asa ca nu dadeam randament la scoala. Dar joi m-am intors. Si am intrat in paine, ca sclavul. La sedinta cu proful am aflat ca trebuie sa ne prezentam, din nou, la el in birou, la 5. Venea un prof din Turcia si vroia sa ni-l prezinte. OK. Dar ce treaba am eu in toata povestea asta? Hakan da, ca e turc. Eu o sa fiu pe dinafara. Si asa a si fost... La 5 am constatat cu stupoare, ca la prof in birou era prietenul lui Omer (un prof turc ce e in Japonia de 2…

Stiri despre Japonia?

Exista deja o cutuma la noi in presa sa se inventeze stiri din Japonia. Japonia e o tara departe de Romania, departe ca locatie, cultura si civilizatie si dezvoltare. Romanii au fost mereu fascinati de Japonia asa ca de ce sa nu se fabrice si stri despre. E prea departe ca sa le verifice cineva. Dar ce te faci cand sunt romani in Japonia si citesc aberatiile celor din presa romaneasca? Oamni buni, nu mai suntem in '90. Acum toata lumea va citeste stirile pe net si vedem si noi cum bateti campii cu gratie.
De obicei stirile astea nu sunt inventate de noi. Nu avem noi asa o imaginatie bogata. Noi doar le copiem de la americani. Ei au o mare problema/pasiune cu Japonia. Japonia proiectul esuat al americanilor. Dupa ce i-au bombardat de i-au nenorocit, dupa ce i-au scos din dictatura militara si le-au intrudus democratia, i-au ajutat sa ajunga in pas cu lumea la cam toate capitolele posibile, Japonezii nu au ajuns roboteii americii, asa cum au sperat. Ei inca ii urasc pe americani pe…

Fashion Victim (4)

Cu toate ca zic ca sigur o sa gasec mai rar lucruri care sa ma uimeasca in materie de haine, se pare ca adun foarte repede materiale si am scriu un articol din categoria asta.
Prima captura de azi e o tipa ce incerca sa fie sexy. Din pacate pentru mine si fericire pentru voi, nu se pot vedea cosurile de pe bulane, in poza, insa puteti observa ca fata avea pe ea o camasa si ciorapi. Pe dedesupt avea o pereche de boxeri din licra ce nu se observa in poza. Nu o judeca nimeni ca nu e trasa prin inel si ca vrea sa fie sexoasa, insa avea niste cosuri ce mi-au diminuat pofta de mancare
Pe domnul din imagine avea o prece ingrozitoare de Crocs. Si asa tarlicii aia sunt ingrozitori, si japonezii ii poarta peste tot (au si modele de iarna cu blanita inauntru), ce mai trebuie sa iti cumperi unii ce seamana cu labe de animal? Iti plac? Poarta-i in casa nu in public...

Mortii Ma-tii

de un cristian
Simt nevoia sa incep acest articol motivandu-ma. Scriu din perspectiva unui blogger cu pretentii de fost scriitor ratat (am cochetat cu literatura in liceu, cand volumul meu de debut a fost premiat, insa cariera mea scriitoriceasca s-a terminat acolo si a renascut, mediocru pe acest blog) si cititor impatimit. Deci, e parerea mea si nu imi pasa de toti frustrati ce nu o sa fie de acord cu mine.

Simteam nevoia sa citesc ceva bun postmodern ce sa nu fie Cartarescu. Imi place Cartarescu ca scriitor maxim insa mi-e sila de el ca om. Stiu ca a mai scos ceva ce nu am citit, Frumoasele Straine (dar am impresia ca e gen De ce iubim femeile, adica un roman pe care sa-l citeasca pitzipoancele si vedetele de carton ca sa zica ca il plac pe Cartarescu), si cu toate ca nu am terminat Orbitorul, aparitiile lui publice m-au facut sa imi fie greata de el. Si cautam ceva bun postmodern, ceva ce sa fie pe sufletul meu chinuit si negru.
N-as fi dat niciodata peste acest roman daca nu imi …

Nokogiri

la aproape 8 luni de la esecul cu Muntele Nokogiri, am ajuns din nou acolo si am reusit sa il si vad. Ideea era sa vedem padurea toamna, dar se pare ca in Chiba inca nu a venit toamna peste padure. E frig, dar padurea tot verde e. Si e trecut de mijlocul lunii noiembrie, iar acasa a dat bruma de doua ori.
Nu stiu de ce dar muntele asta nu prea este cunoscut. Nu se gaseste in niciu ghid turistic in engleza, dar nici japonezii nu stiu de el. Sensei e un pasionat de natura si munte si cand i-am zis ca merg pe muntele Nokogiri nu avea idee unde e. A trebuit sa ii arat pe harta cu Tokyo Bay si sa ii zic ca iau vaporul pana acolo, ca sa se prinda. Cu toate ca trecuse acum o luna pe acolo, nu stia ca e un munte ce se viziteaza, ce are o statuie de-a lui Budha, destul de importanta si temple. Stia ca au fost mine candva, dar nu stia de partea turistica. Eu cred ca zona e destul de saraca. O mare parte din locuitorii orasului au lucrat in minerit, iar acum singura afacere ce merge e portul si…

Ted, Sparkle & Hope Springs

Sambata trecuta am stat in casa. Vremea se anunta ploioasa asa ca imi facusem planuri doar pe duminica. Dupa ce am facut curatenie, am gatit ceva si am si dormit un pic am zis ca e timpul sa vad niste filme pe care le aveam in calculator de ceva timp, in asteptarea momentului in care voi avea timp si nu voi fi obosit.
Posibil ca toata lumea a vazut Ted pana la ora asta. Ei bine, eu nu il vazusem pana in weekend. Filmul aparuse la noi cand eram in Japonia si in Japonia cand am fost acasa. Am incercat sa il vad acasa, dar mai rula odata pe saptamana, la o ora dubioasa si nimeni nu vroia sa-l vada, pentru ca toti il vazusera.
Si am asteptat sa apara odata in calitate buna sa il vad si eu. Si s-a meritat...
Daca esti fan Seth MacFarlane si iti place Family Gay, Americand Dead, The Cleveland Show si ai copilarit cu Dexter Laboratory, nu are cum sa nu iti placa Ted, pentru ca e scris si regizat de acelasi tip. Si abia astept sa vad Oscarurile ca sunt prezentate tot de el.
Initial am fost un…

Oden

Trebuie sa recunosc ca sunt un gurmand. Nu mamanc mult dar mananc cam orice si cu pofta. Nu sunt multe lucrui ce nu imi place insa bucataria japoneza nu ma da pe spate. Poate sa sara orice fan al culturii japoneze in sus, dar dupa parerea mea, japonezii nu exceleaza la gastronomie.
Insa de cand sunt in Japonia se intampla ceva cu mine si mi se schimba gusturile. Imi aduc aminte ca atunci cand am ajuns aici pentru prima data, mi s-a parut ca Japonia miroase a curry. Nu stiu sa explic mirosul acela de prafuri condimentate, insa cand il simteam mi se facea greata. Asta timp de jumatate de an, ca acum imi place curry si deseori ii simt lipsa. Opus fata de curry, mi s-a schimbat gustul fata de ghimbir. Acasa imi placea mult, insa acum nu pot sa il mai suport si mai ales Beni shoga, acel ghimbir murat al lor.
Saptamana trecuta am descoperit ca mi-am schimbat total parerea despre Oden. Daca pana acum nu puteam sa il suport si ori de cate ori incercam sa mananc (de foame) mi se facea rau, ul…

Asa o sa ramana niste madame fara serviciu

Nu v-am povestit asta vara de aventura de la Rectorat. Posibil ca orice absolvent de facultate stie chinurile prin care trebuie sa treaca ca sa isi ia diploma. Dupa ce ca muncesti 4 ani, mai astepti inca un an jumatate pentru a primii dovada studiilor tale. Si de ce sa-ti dea diploma asa usor si sa uiti de ei pe viata? Mai intai trebuie sa se ia de tine, sa te jigneasca pentru ca la ele e dovada viitorului tau.
Eu am crezut ca o sa scap usor. Am facut o inputernicire Ilincai  (sora mea) si ea urma sa imi ia diploma. Ma gandeam ca nu o sa se ia de ea pentru ca ea e doar mesagerul. Dar au facut ele cumva sa ma vada pe mine la fata. Nu i-am dat diploma pentru modului psiho-pedagocic. Nu scria pe inputernicire...
Si in august m-am dus la Rectorat. De la intrare femeia de serviciu mi-a zis ca nu am sanse, nu se dau diplome in august "cum, nu stiati?".
Inarmat cu zambetul meu ce da pe spate orice mama de fata si pregatindu-mi datul din genele lungi, am intrat sfios, ca la biseric…

Androidu'

Cine zice ca Androidul e mai bun ca iOS-ul, e fie ignorant, fie frustrat. Da, Samsung Galaxy e mai bun ca iPhone ca telefon, ca performante dar nu ca sistem de operare. Am tableta de doua luni si pot spune ca Androi sucks. Se blocheza des, e instabil si asta conteaza. Da, interfata e mai oau decat a lui iOS, acum cu noul update poti sa intorci dispozitivul in home, si ti se muta ecranul din protret in landscape, poti sa faci ce vrei cu iconitele dar ce rost are daca se blocheza?
iPhone-ul nu mi s-a blocat niciodata de un an si 2 luni de cand il am, niciodata.
Dar 150 de euro pentru o tableta, se merita si nu e totusi tableta de la kindle ce nu are aplicatii, e android, ce e pe locul doi la aplicatii.
Da, sunt fan Google, am tot spus-o: blogger, gmail,  Chrome, dar nu google+ si nu android.
Sunt lucruri ce o sa fie mereu cele mai bune ca iOS-ul sau Mac-ul, ce sunt atat de stabile si nu am virusi si kindle-ul pentru ebooks.
Si aici incep a doua probema. Ce te faci cand esti departe de …

Fashion Victim: Mount Takao Special Edition

Revin la rubrica asta mai repede decat de obicei, cu o editie speciala. Anul trecut am observsat o tendinta in moda, in randul tinerilor de sex masculin din Japonia. De ce numai fetele sa poate pantaloni scurti si cu colanti pe dedesupt? Hai si baietii cu pantalini scurti si izmene. Si daca anul trecut am vsazut izmanute negre si lucioase, din alea de poarta barbatii la alergat sau la ciclism, pe muntele Takao am observat o noua moda: pantaloni scurti cu izmene cu model de iarna.
Eu nu prea port izomanute, dar o pereche din aia tot imi cumpar, dar doar pentru mine si nu ca sa le observe toata lumea la pantaloni scurti.
Subliniez din nou ca pozele sunt facute pe neve, si ca de aceea sunt unerori nefocalizate.
In primele doua poze e acelasi tip- am incercat sa il surprind de oua ori, de doua ori nu prea mi-a iesit. Erau mai multe exponate, dar doar la trei am reusit sa le fac poze.

Golden Gai

Undeva in Shinjuku, in spatele Templului Hanazono se ascunde una din cele mai fascinante stradute/cartier din Tokyo: Golden Gai (Orasul de aur).
Cartierul formad din 6 stradute paralele, strabatute de alte cateva perpediculare cu acestea, inguste cat sa incapa un om, adaposteste peste 200 de baruri tematice, mici cam de maxim 8 metri patrati. Zona a devenit cunoscuta inainte de 1958 cand prostitutia era ilegala in Japonia si deasupra fiecarui bar exista o camera unde o prostituata satisfacea clietii barului. Acesta este si motivul pentru care barurile sunt atat de mici, ele aveau clienti fideli, ce se cunosteau cu proprietarul, erau de incredere si puteau sa apeleze la serviciile extra pe care acesta le oferea. In anii '80, perioada incendiilor din Tokyo, zona a fost pazita de proprietari ca sa nu fie incendiata si astfel a ramas intacta.

Pe muntele Takao

Anul trecut eram prea pierdut in spatiu ca sa stiu ce inseamna o toamna japoneza. Am vazut fruzulitele rosii insa nu am stiut ca e "ceva" sa le vezi, asa cum vezi florile de cires primavara sau artificiile in august. Insa anul asta nu am vrut sa ratez asta. Se pare ca am ajuns cam devreme, cica saptamana viitoare era maximul pentru Muntele Takao, insa daca sambata trecuta a fost nebunia de pe lume acolo, nu vreau sa stiu ce o sa fie saptamana viitoare.
Muntele Takao este situat la 50 de minute din Shinjuku si este una din cele mai populare zone de recreere din Tokyo. Altitudinea muntelui este de 599m de la nivelul marii si de 1000 de ani este considerat munte sacru si este venerat de catre japonez.

Opinii (5): Manifest impotriva eului pierdut

Cosmina Coseraru:
Am primit ca tema, o rugaminte. Un manifest impotriva a orice. Asa ca am stat stramb, ca sa gandesc drept. In plus, sa incep cu un cliseu bine pus la punct, asa cum se cade de cuviinta. Ce nu suport eu in privinta lumii din jur. De unde sa incep ? Si chiar intereseaza pe altcineva, decat pe mine, mai mult decat in masura in care s-ar identifica cu aceleasi nemultumiri? Nu ma suport pe mine si fac un manifest impotriva eului pierdut. Acum putem inchide pagina si cauta ceva mai suculent. Cu pulpa. Nu ma suport pe mine cand sunt jicnita si tac. Din politete, din jena scenelor in public, din autocontrol de a arunca oamenii prin geamul de la metrou, din lipsa rabdarii de a lupta cu cineva care, ai sau nu ai palarie, te invata el cum sta treaba, prin urmare zambesc, in loc sa desenez decibeli pe tavan.

O seara oau la BolBol

Dupa aproape un an, am ajuns din nou la BolBol. Se pare ca merita sa astepti 11 luni ca sa te simtit bine intr-un loc minunat.
Vineri a fost ziua lui Hakan, zi ce mi-a dat dureri de cap. Toata saptamana trecuta m-am luaptat sa nu racesc si pe langa asta am fost extrem de somnoros. Si pentru ca era ziua lui, trebuia sa ma gandesc la un cadou si sa ies in oras. Nu prea eram in dispozitie pentru asa ceva pentru ca aveam planuri mari pentru sambata. Sambata urma sa merg (si am mers si o sa va povestesc in curand) pe Muntele Takao, dupa care urma sa ies la baut in GoldenGai. Sa nu mai zic ca Hakan era ca o fata mare si de la o zi la alta tot schimba planurile de ziua lui. Initial trebuia sa ne adunam la el acasa, sa facem o cina internationala. Eu gateam ciorba de cartofi (pentru prima data), el facea nu stiu ce turcesc, mai venea Namyi ce gatea corean, Ikki aducea un desert japonez si Saima ceva pakistanez. Insa nici Saima si nici Namyi nu putau venii. Asa ca pana la urma s-a hotarat: na…

4 comedii

M-am gandit sa impartasesc cu voi (din lipsa de subiecte) ce seriale de comedie am inceput sa urmaresc asta vara.
Serialele au inceput in sezonul trecut, deci sunt la al doilea sezon acum.
Primul de pe lista e The Exses.Am inceput sa il urmaresc pentru ca era produs de TVLand, ce are seriale simpatice (Hot in Cleveland, Happily Divorced) dar si pentru ca in serial joaca Kristen Jonson (A treia planeta de la Soare) si Donals Faison (Scrubs). Serialul are 22 de episoade, impartite in 2 sezoane. A inceput initial in iarna lui 2011 cu 10 episoade si a continuat cu sezonul 2 asta vara. Serialul prezinta pe 3 tipi divortati ce sunt pusi in acelasi apartament de avocata lor, ce se simte responsabila pentru divorturile proaste prin care au trecut. Ea e proprietara apartamenului si locuieste in apartamentul de vis-a-vis. Reteta clasica pentru o comedie. 3 barbati ce cauta sa isi refaca viata in timp ce sunt mancati de bani de pensia alimentara si o vecina femeie, singura careia ii e frica sa …

Re-blog:Gunkanjima, insula-nava-de-razboi, -1- 1887-1974

Nota: Acest articol este luat de pe hasnas.com, la permisiunea autorului.


Coasta cea mai vestica a Japoniei, in Marea Chinei, la 18 km SV de portul Nagasaki Vedere dinspre mare © Jürgen Specht In fata portului Nagasaki se inalta din mare o insula, ce purta initial numele de Hashima - insula de frontiera. Pentru o suta de ani insula a fost intensiv exploatatata. Aici s-a construit unul din primele blocuri de locuinte pe structura de beton armat din lume. Aici oamenii au trait bine, inainte de a fi inlocuiti in timpul razboiului cu ocnasi chinezi. Dupa razboi insula a mai avut o perioda de veritabila inflorire. In 1959 s-a inregistrat aici cea mai mare densitate a populatiei la nivel mondial, cinsprezece ani mai tarziu locuitorii isi parasira insula brusc. Pentru majoritatea celor care au aflat de aceasta insula, ea reprezinta un simbol rusinos al exploatarii nemiloase a naturii, dar fostii locuitori vorbesc cu dor de viata buna pe care o duceau aici, desi la prima vedere pare greu de int…

3in1

1. Acum cateva saptamani am fost mustrat ca am folosit masina de spalat dupa ora 12:00 AM. Cica regulamentul din camin spune ca nu se folosete dupa miezul noptii. Doar ca nu am folosit-o dupa 12, ci am inceput sa spal la 10 jumate, si cu tot cu uscare s-a terminat la 12 jumate. Jumatate de ora am depasit programul si mi s-a facut raport. Adica un copchil din camin i-a spus administratorului ca nu a putut dormii din cauza mea. Stia si ca sunt eu, pentru ca s-a uitat in uscator si a recunoscut hainele. Ca sa vezi... La o saptamana dupa, m-am trezit la 5 jumatate pentru ca trebuia sa fiu undeva devreme. Si ghici ce, uscatorul functiona. Si um ma spalam eu pe fata, l-am vazut pe turnator ca venise sa isi vada rufele. L-am intrebat atuni: 12 noaptea e tarziu dar 5 dimineata nu e devreme? S-a uitat lung la mine si a plecat. Sa ma duc si eu sa ii fac raport? Mai ales ca am motiv: are o problema cu veirifatul usii. Dupa ce o incuie o zgaltaie de vreo 3 ori sa vada daca e incuiata. Si face as…

Pui cu ciuperci

Totul a inceput de la un articol pe SoftCuisine despre o salata de ghebe cu maioneza. Mi se facuse o pofta ca niciodata. Dar nu am vazut niciodata maioneza, am decis sa cumpar, si cum nu au ghebe, am ales doua tipuri de ciuperci ce semanau cu ghebele. Rezultatul? Dezastru. Nu semana deloc cu ghebele de acasa, dar erau bunute. Noroc ca nu am folosit toate ciupercile si m-am gandit sa pastrez cateva.
Noroc, pentru ca vineri dimineata, dupa ce m-am trezit mahmur, dupa vinurile de la ambasada, am citit un afis, cum ca nu avem mancare in camin pentru ca e vacanta (festivalul Waseda). Dupa ce am mancat o banana si am baut o cafea, m-am dus la magazin sa imi cumpar cate ceva, de gatit tot weekendul. Uitandu-ma dupa punga pentru pui cu sparanghel, am gasit punga cu sos pentru pui cu ciuperci. Suna bine. Asa ca ma cumparat pulpe de pui dezosate si taiate bucati mici, si m-am apucat de gatit.

Waseda Festival

Anul trecut am ratat festivalul Waseda, si mi-a parut tare rau. Noroc ca am fost anul asta si sunt impacat ca nu am ratat nimic anul trecut. Copilarii si ingramadeala, asta e festivalul univeristatii.
Initial am vrut sa vedem flashmob-ul de Gangam Style. Dar nu l-am gasit. Insa l-am gasit pe George, pe care l-am luat cu noi in descoperirea festivalului. Festivalul Waseda se tine in fiecare an, in primul weekend din Noiembrie in capusul mare si in campusul Toyama. In campusul Nishi-Waseda se tine un festival tehnic in aceasi perioada.
Am plecat din Toyama, in campusl mare, unde vroiam sa mangam ceva de la tarabele cu mancare, organizate de studenti. Initial am urmarit un spectacol de dans, organizat de grupul de dans al universitatii. Se vroia interesant, insa eraprea mecanic si in momentul in care dansau doi cate doi, se simtea tensiunea. Ne-am retras de acolo si am pornit spre tarabele de mancare. Se calca lumea in picioare si mi s-a facut rau de atata ingramadeala. Am batut 500 de m…

14 luni

A mai trecut o luna, si a fost cea mai buna luna pe care am petrecut-o de cand sunt in Japonia. Luna asta am iesit in fiecare weekend si am experimentat o droaie de lucruri noi. Ii multumesc Ralucai ca ma suporta si ca iese cu mine de fiecare data, descoperind noi locuri. Incep sa iubesc ideea de antropologie si mi-ar fi placut sa fi studiat asta in viata mea.
Am descoperit cartiere nu foarte cunoscute ca vechiul cartier de curve sau cartierul cu chiloetei rosi. M-am plimbat cu tramvaiul si am descoperit clasa muincitoare japoneza, ce e mult mai prietenoasa decat japonezii bogatasi ce invata la Waseda. Am vazut focuri de artificii, am iesit la beri si am ras, am ras mult si m-am simtit bine.
Am inceput o noua rubrica pe blog, Fashion Victim si am resurcitat rubrica Opinii.
Am fost la teatru. Am vazut o piesa No si una Kabuki. Mai vreau sa merg la o piesa de teatru No, adevarata si sa merg la teatru de papusi traditional. Tot luna asta am mers la film intr-un cinematograf japonez.
Sco…

Slujba la Biserica Ortodoxa din Tokyo

Cand a sunat alarma la 6:55 am realizat ca nu sunt obosit, prost-dispus si ca nu ma mai simt rau. Cu o zi inainte imi fusese rau, dupa ce petrecusem cateva ore in ingramadeala de la Waseda Festival. Nici nu credeam ca o sa fiu in stare sa ma tin pe picioare duminica, dapai sa ma trezesc si sa merg la biserica. Dar se pare ca Dumnezeu a vrut sa ma simt bine ca sa pot merge.
Cu toate ca m-am trezit atat de devreme, tot am plecat tarziu din casa si la si 58, cand trebuia sa fie trenul in gara, eu abia treceam de bariere. Am zis ca sigur l-am pierdut, cand am auzit vocea ce anunta ca trenul se apropie. Am tasnit de dupa bariere si am coborat repede scarile pe peron. Prima data cand ma bucuram ca trenul a intarziat si ca am putut sa ma urc in tren. Dar pentru ca trenul a avut inarziere, insemna ca ma mai putin timp sa schimb linia. Teoretic, asezat strategic in tren, trebuia sa fiu langa scarile ce fac transferul spre celalalt peron, insa eram mult mai departe. Am fost prins in roiul de o…

Liga veche

In urma cu aproape 20 de ani au inceput sa vina studenti romani in Japonia. Datorita unor oameni ca prof Paulet, prof Nistor sau dn Vulpe si mai nou dn Toma, astazi eu am un statut ok, aici. Pentru ca niste oameni ce si-au vazut de treaba, ce au muncit si au terminat studiile cu rezultate exceptionale, Romania e privita ca o tara de oameni muncitori, inteligenti si cu bun simt, in Japoinia. Aici inca suntem cunoscuti de romanii aia buni, aici nu au auzit de tigani, nu au auzit de hotii romani, nu au auzit de ciminalii sau viloatorii romani ce ne dicteaza imaginea in Europa.
Eu le sunt reconuscator pentru asta si le multumesc ca datoriata dumnealor, eu astazi am o sansa ca oricare altul, fara sa mi se dea o bulina neagra de la inceput, ci chiar ca poarnesc cu o bulina rosie.
Totodata stiu ca stacheta e sus si trebuie sa o mentin asa. Sunt asteptari de la mine, pentru ca sunt roman.
Zilele trecute l-am cunoscut pe dn Vulpe, ce se afla in Japonia din '96. M-am bucurat ca am avut oca…

Vizita la Ambasada Romaniei la Tokyo

Joi seara a avut loc o intalnire a studentilor romani din Tokyo cu Ambasadorul Romaniei la Tokyo. A fost o seara foarte interesanta cu toate ca a fost cu totul altfel decat imi imaginam. Hakan fusese anul trecut la o astfel de intalnire si vorbise o luna despre mancarea buna pe care au servit-o acolo. Ca ambasada are un bucatar foarte bun si ca au mancat manare traditionala. Dar turcii au bani... Am vazut luxul din ambasada lor cand am fost odata acolo. La noi e criza din '90, de unde bani de ambasada.
Oricum apreciez foarte mult gestul domnului Ambasaor. Stiu ca domana consul o sa citeasca articolul si sper ca nu o sa se supere de stilul meu usor zeflemist. Trebuie sa impartasesc momentele amuzante cu toata lumea.
Joi a fost o zi proasta de dimineata pana cand ne-a zis domnu' secu  portar ca am intarziat. Stiam ca intarziasem, dar toate mersesera prost pana atunci. Am ratat trenuri, nu m-am gasit cu Raluca, si asta dupa o zi in care dadeam din lac in put. Pe drum am tot zis:…

Fashion victim (3)

Ma intorc cu noi poze din fauna fashion a orasului Tokyo. De data asta am adunat mai multe exponate pe care sunt mandru sa le impartasesc cu voi.
Primul exponat poate ca nu pare atat de iesit din comun. Pe mine m-a amuzat alaturarea hainelor de pe el. Camasa pare foarte mare si larga in timp ce pantalonii sunt foarte stramti. Pantofii de lac asortati cu pantalonii suflecati dar nu in ultimul rand frizura. Frizura asta de bol de orez maface sa busesc in ras de fiecare data. Aceasta frizura o avea si tipul din mijloc in prima poza din Fashion victim (1).

Cand iti faci planuri...

Articoul asta trebuia sa fie despre o competite de baseball, finala campionatului echipelor studentesti, finala la care mi-am dorit mult sa merg, si care mi-a scos fire de par albe. Vineri m-am trezit si eu sa ma interesez de bilete, de ora si de stadion. Si vineri am aflat ca nu se poate. Japanese style. De ce nu se poate? Pai biletele se cumparau din timp de la organizatiile studentesti. Oana a fost o draguta si s-a zbatut sa imi gaseasca bilete tot weekendul, insa cand credeamca totul s-a rezolvat, vremea mi-a strricat planurile.
Duminica a trebuit sa ma trezesc la 7 jumatate sa o sun pe Oana sa o intreb daca avem bilete sau nu. Toti cei care aveau bilete se intalneau la acea ora pentru a merge spre stadion. Meciul incepea la 1, asa ca nu stiu de ce se vedeau la 7:30. I-am zis ca o sa fiu acolo la 11. Si asa 2 ore de stat degeaba mi se parea mult, avand in vedere ca meciul tinea pana la 6. Insa ne-am ratacit si cand am sunat-o sa ii zic ca intarzii, mi-a zis ca s-a amanat. Ploua c…

Opinii (4): De ce nu scriu despre Japonia

Raluca Nagy
Sunt la Tokyo de mai bine de jumătate de an și nu pot să spun nimic despre Japonia, mă exprim cel mult prin poze; mulți amici m-au întrebat de ce nu scriu un blog; în afară faptului că ideea de blog în sine nu-mi surâde deloc, cred că pur și simplu n-aș putea, mi-e foarte greu să pun cuvinte pe toată povestea asta. Nu cred că Japonia poate fi explicată, și cu siguranță nu-mi asum responsabilitatea să o fac taman eu.

Mă întreb ce înțelege un turist care stă aici zece zile. N-o să uit niciodată senzația din taxi privind, în prima seară la Tokyo, bulevardele cu clădiri înalte și neoane fără număr, exact ca în Lost in Translation; la radio cânta Hotel Claifornia și parcă niciodată cuvintele „this could be haven, this could be hell” n-au avut atâta sens.