Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2012

Exista viata dupa Craciun

Vineri, in ultima zi de scoala, am avut o intalnire cu sensei: asa ca inainte de vacanta. Semestrul asta am ajuns intr-un impas cu cercetarea. Tot ce lucrasem intr-un an nu dadea rezultatele dorite, asa ca timp de 3 luni am tot incercat diferite modalitati, de a interpreta datele in alt fel, dar fara niciun rezultat. Vineri a avut sensei o revelatie. Si pentru ca nu avea timp sa ne explice ne-a chemat la scoala de Craciun. Dar ce sa vezi, eu eram singurul in Tokyo, Hakan si George au plecat acasa, respectiv la bunici. Elegant i-am zis profului, ca eu, mai devreme de 26, nu vin la scoala. Dupa ce a ras de motivarea mea: "E Craciun!" - pentru ca pentru el Craciunul inseaman o sarbatoare importanta in care impart cadouri si mananca pui de la KFC - a zis sa fiu la el in birou la 11, pe 27. Zis si facut, pe 27, la 11 eram acolo.
Explicatia se trasformase intr-o mica schema cu notificarea ca ami multe informatii sunt in cursul pe care l-a predat dumnealui anul trecut. Cursul pe c…

A doua seara de Craciun, cu oameni minunati

Planul initial era sa fiu acasa pe 26. Foarte putini dintre voi stiu asta, pentru ca trebuia sa fie o surpriza. Cu toate ca nu era nimic prea sigur, mi-am pus mari sperante in asta, iar cand totul s-a sfaramat ca un castel de nisip, mi-a picat si moralul.
Apoi am primit propunerea asta, de a petrece a doua seara de Craciun la acesti oameni minunati. Racit cobza m-am dus si m-am simtit atat de bine la un vin fiert, salata beouf si sarmale. Am mancat cele mai bune sarmale pe care le-am mancat inafara de acasa. Mama gateste dumnezeieste deci e mare lucru sa zic asta.  Si sa faci sarmale in Japonia e o munca sisifica, cel putin pentru mine... Cred ca asta e o calitate pentru un masterchef, sa reusesti sa faci ceva cu ingrediente limitate si improvizand sa iti iasa ceva atat de bun. Eu nu sunt fan mamaliga, insa atunci am mancat una din cele mai bune mamaligi din viata mea, poate pentru ca nu era facuta cu malai, ci cu faina de porumb, ce e mult mai fina decat malaiul. Sunt atat de impres…

Slujba de Craciun sau Un altfel de Craciun

Asta e unul din lucrurile care raman pentru mine. Nu vreau sa ajung ca George Moise si sa ma injure toti romanii de la Tokyo, asa ca o sa fiu cat se poate de scurt si de elegant in acest articol. Pot spune ca mi-am amintit de tiganca din aeroport din Moscova, care mi-a zis ca nu merge la biserica romaneasca din cauza lui Magdalena. Nu pot sa fie doua la fel in acelasi loc, de aceea, una din ele renunatase. Macar Magdalena are bun simt si nu s-a apucat sa imi spuna despre dimensiunile penisului sotului ei, ca cea din aeroport, insa amandoua erau certate cu gramatica si amandoua vorbeau o japoneza de haules-baule, cu accent romanes.
Comunitatea romaneasca din Tokyo e formata din studenti, oameni de afaceri, ingineri casatoriti cu localnice ce isi aduc mamicile sa le gateasca romaneste si animatoare, active sau pensionate, casatorite cu japonezi si ajunse casnice.
Eu am fost un intrus la slujba si la masa de dupa pentru ca nimeni nu ma stia si pentru ca sunt student, si am venit aici sa…

Da' pe-mparat tot nu l-am vazut

pe 23 decembrie este ziua de nastere a Imparatului Japoniei. In acea zi iese la balcon si face cu mana la popor. Este una din cele doua zile din an cand se poate vizita curtea palatului, in rest se pot vizita doar gradinile exterioare, asa ca era un motiv bun sa ajung si eu la Palatul Imperial.
Cand se sapa o groapa in Japonia, sau cand se schmimba un bec de la iluminatul public, sunt cam 4 neni, imbracati cu haine reflecorizante ce iti fac semn sa ocolesti groapa/stalpul. Isi cer scuze pentru ca te-au deranjat din mersul tau si iti multumesc pentru intelegere. Daca pentru o groapa sunt 3, va dati seama ce era pe 23 la palat? Multi dar prosti. Am iesit din metrou fix la cea mai apropiata iesire de langa palat. In fata noastra era o poarta in jurul careai era aglomeratie mare. Ne-am apropiat de ea, cand un paznic s-a pus in fata noastra si ne-a zis ca e interzis. "Pe aici se iese numai". Bine, bine dar pe unde se intra? Ne-a facut semn spre dreapta, asa ca am pornit-o in dir…

Map of the Sounds of Tokyo

Noroc ca mi-au intrat serialele in vacanta ca asa am apucat si eu sa vad filmul asta ce zace in calculator de o luna si despre care prietenii mei de aici tot vorbesc.
Am pornit de la premiza ca e un film foarte bun. Altceva nu stiam despre el. Am vazut ca se vorbeste in japoneza, am presupus ca e japonez, insa repede mi-am dat seama ca nu e. Erau niste mici clisee pe care le observa gaijinii in Japonia, clisee ce in cinematorgrafia japoneza nu apar, pentru ca pentru ei sunt lucrui normale insa pentru noi e altceva si de aceea le evidentiem. Nu o sa spun care sunt acele clisee pentru ca daca ai locuit in Japonia iti dai singur seama de ele, iar daca nu ai avut contac cu Tara Soarelui Rasare, nu are rost sa stii acest mic detaliu ce ar putea sa strice filmul.
Filmul este o poveste de dragoste ce se naste deja moarta, fara viitor, intre o localnica cu viata dubla (Ryu) si un spaniol, David, aflat in suferinta. Povestea este spusa de un barbat in varsta, al carui nume nu se stie, si care…

Sarbatori fericite!

Pentru cateva zile o sa fiu si eu ocupat cu Craciunul asa ca de auzim dupa 27. Sa aveti parte de sarbatori fericite in familie, alaturi de cei dragi! Si cand bobinati toba, carnati, caltabosi si racituri sa va ganditi si la mine ca ei nu am parte de asa ceva.

Pe curand...

Melci, despre oameni si melci

Am tot citit stiri despre noul film al lui Tudor Giurgiu, cu Monica Barladeanu, Dorel Visan si Andi Vasluianu. La inceput nu am fost interesat de film, din cauza titlului. Faptul ca juca Dorel Visan in el si ca avea nume cu melci, m-am gandit ca are legatura cu Senatorul Melcilor, film ce nu mi-a placut deloc. Filmul a avut un succes rasunator in tara asa ca am zis ca merita o sansa. Un film romanesc e greu de gasit insa am avut noroc cu asta, ca mi-a aparut pe site-ul pe care il folosesc sa vad seriale online (site american, de altfel).
Cinematografia romaneasca incepe sa miste incet incet, din amorteala in care intrase dupa moartea clinica. E bine ca pe langa filme postmoderne, fara tema si fara inceput si sfarsit si pe langa filmele de duzina scoase de Media Pro, mai exista si filme ca acesta: o comedie neagra de zile mari.
Filmul este despre un grup de muncitori de la ARO care se hotarasc sa cumpere fabrica si datoriile ca sa nu fie cumparata si inchisa de francezi. Cum vor face …

GG

122 de episoade, 5 ani si jumatate, am urmatit Gossip Girl. Si asta din doua motive:
1. Generatia mea nu a avut un serial despre adolescenti cum altii au avut Beverly Hills
si
2. Il incepusem si trebuia sa il; termin. E o nebunia de-a mea, sa nu pot sa las un serial pe care l-am inceput, sau o carte, sau un proiect. Si incepuse sa imi placa atat de mult de Serena si Dan (ea e jucat de cea mai frumoasa actriata tanara iar el semana cu mine oarecum - un om ce incearca sa se faca placut intr-o lume in care simte ca nu face parte, cu talent de scriitor).
De vreo doi ani, insa, ma tot rog sa se termine. Au lungit-o prea mult, nu au conturat persoanjele bine si au dat afara actori ce interpretau roluri bune pentru ca nu s-au inteles la contracte. Gossip Girl a fost un fenomen si ma bucur ca am facut parte din el. Ma bucur ca dincolo de toata telenovela, cu morti ce nu sunt morti si copii de bani gata ce nu sunt in stare sa termine o scoala dar sunt in stare sa aiba afaceri de succes, seria…

Fashion Victim (6)

Ceea ce e interesant la episodul de astazi, e ca toate pozele de azi, toate personajele de azi, au fost surprinse in 24 de ore. Primul persoanaj intr-o seara de sambata, ceilalti 3 a doua zi, duminica. Al doilea lucru interesant, e ca toate au fost surprinse in tren, mai putin prima poza, care e surprinsa in gara.
Sa inceapa spectacolul:
Domanisoara din imagine incearca sa fie un Arlechino feminin de exceptie. Geaca animal print, posetuta cu tinte aurii, fusta verde fosoforescent si ciorapi de senzatie. Un crac mov, unul verde, asortati la pantofi aurii.

Bufnitele

Totul a pornit de la Bufnitele Ralucai si de la Matei Brunul. Eram pe net, pe site-ul de la Polirom, cautand ce autori romani contemporani mai publica cei de la Iasi cand ma vazut o stire despre nou roman al lui Filip Florian, Toate bufnitele.
Raluca stia de Filip Florian (daaah, ea nu a uitat sa citeasca, si nu a gasit scuze pentur lipsa de timp) si asta m-a enervat rau de tot. De ce nu stim mai multe despre scriitorii nostri contemorani? De ce nu sunt mai promovati, cum de am ajuns asa un popor de inculti?
Pentru cei ce nu stiu, Filip Florian este un scriitor si jurnalist roman nasuct in 1868. Bunicul, bunicului lui este Ioan Slavici. Si-a facut debutul literar in 2005 cu romanul Degetele Mici, roman premiat de Uniunea Scriitorilor si de Romania literara. Romanul a fost tradus si publicat in Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Italia, Franta, Spania, Germania si SUA. In Germania este unul din cei mai in voga scriitori, romanele sale sunt traduse imediat in germana, si publicate a…

Permis de munca

Marti am ajuns la Serviciul de Emgirari (dupa vreo 12 zile in care imi tot ziceam ca o sa ajung acolo) sa aplic pentru o viza de munca. Am aplicat pentru un job la Waseda, sa supraveghez la examene si imi trebuie permis de munca pentru asa ceva.  Oricum nu cred ca iau job-ul pentru ca am primit de curand un mail in care zicea cavtrebuie sa fiu cel putin nivelul 1 la japoneza, asta dupa ce pe formularele pe care le-am complatat initial nu zicea nimic despre asa ceva. Acum sa sper ca nu sunt destul de multi candidati si ca ma accepta asa.
Mi s-a parut cea mai trista experienta din viata mea. Am mai fost la Emigrari, dar nu la permisul de munca, ci la permisul de reintrare in tara si nu din Shinagawa, ci din alta statie de unde am mers pe jos. In Shinagawa exista o statie de autobuz ce duce direct la Serviciul de Emigrari. Autobulul era plin de chinezi, filipinezi, coreieni, tailandezi, indieni si negrii ce pareau ca sunt aici pentru o viata mai buna. Haine ponosite, ieftine, in culori …

Proectii 3D de Craciun, in Shiodome

Duminica am fost in Shiodome pentru ca citisem pe net, dupa ce vazusem ceva la TV, ca acolo e o proiectie 3D de Craciun. Shiodome este o zona nou dezvoltata din Tokyo. Deschisa in urma cu 10 ani, zona gazduieste in cativa zgarie-nori sediile centrale de la cateva mari companii japoneze (SoftBank, ANA, Fujitsu), Nipon TV, hoteluri, mall-uri si muzee (Cu siguranta o sa mai merg odata acolo, ziua, sa vad muzeul publicitatii si fosta gara Shimbashi- prima gara din Tokyo, ce astazi gazduieste muzeul trenurilor). Noi am fost acolo doar ca sa vedem luminitele de Craciun, pentru ca pe site-urile de specialitate spuneau ca e cel mai reusit proiect de luminite.
Am facut cateva poze, cu zona noaptea, poze ce le puteti vedea in albumul Tokyo @night, de pe pagina de facebook a blogului, alaturi de poze din Odaiba.
Insa am facut si un filmulet de 6 minute, cu specolul de proiectii de pe una din fatada mall-ului din zona. Mie mi-a placut foarte mult spectacolul:


Pe curand...

Studiu de caz: Alegerile in Japonia

Dupa cum probabil stiti sunt un devorator de politica si nu mi-am ascuns niciodata orientarea politica. Cred ca am varsta la care pot sa imi manifest apartenenta politica, avand destul de multa experienta in viata si dobandind destul de multe cunostiinte, fara sa am scoala de partid.
Urasc persoanele ce se plang de ceea ce se intampla pe plan politic dar nu ies la vot si ma amuza stirile platite gen: Germania isi face probleme pentru ca in Romania USL are majoritatea politica. Asa ceva se poate doar in comunism. Nu-i chiar asa, si asta o sa vedeti in articolul de azi.
In Romania stirile despre Japonia sunt de genul:  Un post de stiri japonez a anuntat ca un OZN s-a prabusit in ocean pe teritoriul statului nipon, sau In Japonia pentru ca nu mai sunt Gheise, barbatii le joaca rolul in teatru. Nu stiu cati dintre voi stiu ca parlamentul a fost dizolvat pentru ca partidul de la putere nu mai avea sustinere politica si ca Guvernatorul Metropolei Tokyo a demisionat pentru asi face propiul …

Nimic cu de toate (sau Cand timpul ti-e inamic)

Vineri trebuia sa mergem in gasculita la un un festival undeva prin Shinagawa. Era perfect pentru ca eu de o saptamana ma tot chinuiam sa ajung in zona, la Serviciul de Emigrari.  Ceea ce era interesant la festival, era perioada in care se tine, ca prin decembrie rar vezi asa ceva, si eram mentionat in Time-out Tokyo, deci se merita vazut.
Ferstivalul comemeoreaza un eveniment din secolul XVIII, cand 47 de voluntari, eroii unui samurai, si-au razbunta masestru omorat. Eu as fi vrut sa vad festivalul pentru ca in poza de pe Time-out arata un fel de reconstituire a scenii si ziceam ca asta e interesant. Festivalul incepe la 11, deci atunci o sa fie si ceremonia, nu?
Ei, daca la inceput eu nu stiam daca o sa merg la festival, pana vineri am ramas singurul care a fost. In plan era sa mai merg cu cineva, si sa ne vedem la 11:45 in Shinagawa. Era cam o ora mai tarziu decat stabilisem prima data si decat ora la care incepea festivalul dar avea ceva de reazolvat dimineata.
Dimineata, am luat…

In www

Am descoperit zilele trecute ca am un cont pe Goodreads. Am primit un mail in care ma anunta ce mai e nou pe acolo, ca vezi Doamne ca nu am mai dat pe la ei. Nici nu imi aduceam aminte cand mi-am facut contul, posibil ca atunci cand aparuse si isi facuse toata lumea. Si pentru ca ma plictiseam ingrozitor de tare si pentru ca stateam la laborator doar de prezenta, mi-am zis sa intru sa vad ce vor.
M-au apucat toate pandaliile cand am vazut ca exista un cont al meu ce nu are date de contact. In capul meu, un cont despre cat si ce citesti, in care eram trecut cu 0 carti citite la viata mea, era dezastruos.
Si cine isi aduce aminte toate cartile pe care le-am citit? Am luat la rand prietenii de pe site si am vazut ce au citit ei: daca citisem cartea, ii dadeam si eu ca am citit-o. Apoi am inceput sa adaug carti de care imi aminteam si tot asa.
Si uite asa, timp de trei ore am cautat si am audaugat carti. Vreo 80. Mi se parea asa un numar mic, cu toate ca imi perdusem atata timp. Ajuns in …

Roz pl@

Acum vreo cativa ani circula o gluma stupida. Ti se arata ceva de culoarea roz pal si erai intrebat ce culoare e aia. Raspunsul corect era Roz pula. Mi-am adus aminte de chestia asta cand am aflat ca filmele erotice artistice japoneze se numesc pink movies.
Da ca sa intelegeti cum de am ajuns la un astfel de film, am sa va povestesc despre Comaneci.
De fiecare data cand cunosc o noua persoana, si de obicei se intampla cu persoanele in varsta, si afla de unde sunt, fac o miscare relativ vulgara si striga Comaneci!

Miscarea, pe care puteti sa o vedeti in videoclipul de mai sus (e singurul pe care l-am gasit, miscarea e corecta, nu conteaza ca tipa ce face miscarea cade dupa aceea), face parte dintr-un moment de stand-up comedy japonez al celebrului comedian si regizor Shogoro Nishimura. Se pare ca acesta avea aceasta gluma in spectacolele sale si asa a devenit Romania celebra in Japonia. Shigoro Nishimura este actor, regizor, muzician, pictor si star de televiziune, fiind una din cele …

Opinii (7): The 7.3

Linda Liszt

I am a Transylvania girl, we don't have them earthquakes there, for me they have always been those horrible things that they get in Bucharest. One of them, a Richter 7 (less than the one last Friday), almost killed my Dad in 77 as he happened to be in Bucharest, half of the city went down with it. When I felt the first one in Bucharest I was 19, it was a 4.2, which here in Japan scares people less than their own farts. And this is a public farting culture.
Back then I was freaked out for a week.
Ever since I'm in Japan I started to manage the "little ones" (+-5) with brain tricking techniques such as X is jokingly moving my chair or oh, my bed is a bit dodgy. Didn't work for the 7.3. It lasted one full minute, as guess what, I got a Christmas promotion, 2 in 1!!! There were two, very close in epicenter and with almost identical intensity, at a 4 second distance. The luck!!
You will probably wonder, like the rest of the world, if I'm so scared of them …

Primul meu roman japonez

Vita Sexualis de Mori Ogai este primul meu roman japonez. Daca tot sunt in Japonia de un an si asa nu am invatat limba, macar sa citesc si eu ceva din literatura lor. Nu stiu daca romanul asta e unul din cele mai reprezentative, dar politica fata de Kindle e ciudata in Romania, si asta era singurul pe care l-am gasit... (intre timp mi-am dat seama ca pot sa citest si epub de pe tableta, dar nu prea imi place).
Adevarul e ca in ultimul timp mi-am cumparat e-book-uri scrise de autori romani. Doar Vita sexualis si inca un roman sunt straine in colectia mea, restul sunt autori romani contemporani. Daca ma gandesc bine, romanul lui Mori Ogai e singurul roman vechi, pentru ca si cealalt roman strain e tot contempran. Da, sunt intr-o etapa in care citesc contemporani, si asta pentru ca sunt dezamagit de noi ca popor, sunt dezamagit ca nu ne promovam scriitorii si ca exista prea putine mijloace media in care aflam de ei. E mult mai usor sa prostesti televizorul cu Zavoranca care a luat un pu…

La vot

Duminica, ca orice cetatean responsabil, am fost la vot. In Japonia se poate vota la sediul Ambasadei, ce se afla in Roppongi. Si pentru ca nu sunt un mare fan al cartierului cosmopolit, dar pentru ca tot mergeam in zona respectiva, am hotarat sa vizitez Tokyo Midtown.
Midtown este un oras in oras (ceea ce se vrea a fi si Palasul), construit in urma cu 5 ani. Complexul cuprinde doua mall-uri (Galeria si Plazza), un hotel, sedii de birouri, locuinte si o gradina publica. Profa de urbanistica a tot laudat proiectul pe la curs spunand ca e mai reusit decat Roppongi Hills, celalat proiet de tip oras in oras, ce se afla in aceasi zona.
Am vizitat pentru inceput gradina pentru ca profa spunea ca e o frumoasa gradina inspirata din perioada Edo. Pe mine nu m-a impresionat. E prea incarcata. Raulet, stanci, lac, podulete si boscheti ingramaditi prea mult pe un terem prea mic.


Playlist(pentru sfarsitul lumii)

M-a tot intrebat lumea daca cred in sfarsitul lumii prevestit de mayasi. Nu intelegeau de ce tot postez piese dintr-un playlist pentru sfarsitul lumii. Nu dragilor, nu cred in asa ceva, doar s-a intamplatsa citesc cartea lui Mihnea Blidariu, acum, cand lumea se panica cu sfasitul lumii.
De fiecare data cand imi fac planuri cu ceva si cand ma astept la ceva, raman dezamagit. ma desunflu ca un sufle ce nu a fost bine faut, iar cand nu am asteptari, am parte de experiente deosebite. Fie ca e vorba de excursie, o petrecere sau o carte, mereu mi se intampla asa.
Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul de fata. Mi-am pus prea mari sperante in cartea asta si am ramas dezamagit. In primul rand avea o idee interesanta, apoi era scrisa de Mihnea de la Luna Amara, care e din Bacau si pentru ca citisem o droaie de articole ce ovationau cartea. Luna Amara inseamna mult pentru mine si e definitia anului 1 de facultate. Atunci am mers la un cocert de-al lor, intr-o rockoteca din Iasi, undeva in spat…

Curry indian

Zilele trecute am mancat curry indian facut in casa si pentru ca am vrut sa invat cum se face am venit de dimineata sa asist la reteta. Reteta e o reteta cu poveste, ce a trecut din India in Anglia si pe care eu am aflat-o in Japonia de la un roman.
Abia astept sa ajung acasa si sa gatesc si eu asa ceva pentru ca stiu ca nepotului meu si verisoarei mele sigur o sa le placa.
Ingredientele necesare sunt: morcov taiat degetele (bastonase de grosimea unui deget mic), ardei de doua culori (verde si rosu sau galben si rosu) taiat fasii, ceapa tocata, cartof dulce taiat si el betisoare, gimbir dat pe razatoare si doi catei de usturoi zdrobiti.

Playlist: Pink Floyd - On the Turning Away

Playlist: Leonard Cohen - The Future

Playlist: Nirvana - Smells Like Teen Spirit

Playlist: Marylin Manson - The Nobodies

Playlist: Luna Amara - Folclor

Cinzan-so Garden toamna

Exista o gradina ascunsa de hoteluri de lux, in imima metropolei Tokyo. Nu stiam de acel loc minunat iar daca treci prin fata lui nici nu iti dai seama ce se ascunde dincolo de gardurile mari ce adapostesc restaurante.

Faishon Victim (5)

Am depasit si problemele tehnice cauzate de noile politici google si ma intorc cu un nou articol din categoria deja faimoasa.
L-am zarit pe tip intr-o dimineata de weekend, cand ma duceam la Muntele Nokogiri. Noro ca era ocupat jucanduse pe consola ca asa am reusit sa ii fac o poza din fata. A se remarca Panalonii foarte colorati asortati cu izmanutele verzi. Ce mai, un adevarat arlechin rock. Sa nu uitam de frizura destul de avangardista.

Playlist: Pearl Jam - Indifference

Playlist: Alice in Chains - Bleed the Freak

sapte virgula trei

Dragi jurnalisti din Romania, nu stiu ce va invata pe voi acolo la scoala dar goana dupa senzational, audienta si trafic nu ne place. Suntem o mana de oameni ce sudiem in Japonia si titluri ca cel de la gandul: Cutremur violent in Japonia sau 0.1 in plus la un cutremur, pentru ca 7.4 suna mai bine decat 7.3 nu ne face bine. Avem si noi familii acasa de care nu putem da asa de usor in astfel de situatii si stirile voastre bombastice nu ajuta la nimic, ci chiar mai rau, ii sperie.
Da, 7.3 e mai mare decat cutremurul din '77 ce a bagat Romania si in special pe bucuresteni in sperieti. Insa cutremurul a fost la 400 de km in largul oceanului si de aceea a avut o intensitate mai mica. Si tocmai pentru ca a fost in ocean s-a emis si o avertizare de tsunami. Avertizarile astea au si ele rostul lor, si acela de a anunta lumea sa evacueze zonele de coasta. Se asteapta un tsunami de 1 metru, ce poate parea mic, dar nu e chiar asa (dar voi nici asta nu ati zic). Viteza unui val de tsunami in …

15 luni

Timpul zboara si zboara si a mai trecut o luna. A fost o luna intensa, ce parea sa fie perfecta insa a fost umbrita de un evenment neplacut. Nu vreau sa discut despre asta ci sa trec in revista lucurile placute pe care le-am facut luna asta.
Am ajuns in sfarsit pe muntele Nokogiri, dupa ce in primavara nu am avut noroc. A fost o plimbare minunata, ce s-a terminat cu o balaceala in ocean si cu o raceala. In ziua aia m-am distrat si m-am simtit ca acasa, in compania unor oameni dragi.
Am fost p munte pentru ca padurea incepea sa isi schimbe culoarea, insa era prea devreme, abia saptamanile urmatoare am ajuns sa vad niste frunze rosii in doua gradini celebre construite in Edo si pe o strada cu Ginkgo Biloba. Tot pentru frunze am fost si pe muntele Takao, unde chiar am prins cateva frunze rosii.
Am si petrecut: am fost la ziua lui Hakan la Bol-Bol unde aproape am danseat pe masa si am fost acasa la niste oamni minunati unde am mancat salata de beouf si supa de rosii. Tot atunci am mancat…

Playlist: Puscifer - The Mission

Playlist: Travika - Cum te simti?

Playlist:Peter Gabriel - I Grieve

4 filme

Saptamana trecuta am vazut 4 filme pe care as vrea sa vi le recomand, in caz ca nu le-ati vazut.

1. Lawless. Cu Shia LaBeouf si Tom Hardy in rolulile principale, filmul isi plaseaza actiunea in Virginia in perioada prohibitiei. Filmul prezinta o familie de trei frati ce conduc o afacere ilegala de alcool, si lupta acestora cu autoritatile. Cica povestea ar fi adevarata si asta explica de ce au ales-o ca tema de film. Pentru ca, ca sa fiu sincer, nu e o poveste extraordinara, ci doar interesanta pentru a intelege acei ani din istoria Statelor Unite ale Americii.
Filmul e destul de violent si de duce cu gandul la multe. Pe mine m-a impresionat degradarea umana in fata banilor si cat de multe sunt unii dispusi sa faca pentru a avea putere si bani.
Am auzit de film de la doua persoane total diferite in gusturi si de aceea l-am urmarit. Filmul nu e stralucit, cu toate ca are actori mari si joc actoricesc bun dar ceva il lipseste.



Playlist: Pink Floyd - The Final Cut

Playlist:Nine Inch Nails - Right Where It Belongs

Playlist: Siouxsie and the Banshees - Forever

Playlist: The Knife - Marble House

Playlist: The Cat Empire - The Lost Song

Playlist: Range Against the machine - Killing in the Name

Playlist: Laibach - America

Un alt fel de 1 Decembrie

Sambata trecuta, de 1 Decembrie, mi-am facut curaj si am iesit din casa. Eram baricadat de doua zile, nu vorbisem cu nimeni, nu mai fusesem la receptia de la Ambasada, nu fusesem la aprindearea bradului de Craciun de la Waseda, ma salbaticisem. S-a luat mama de mine si mi-a zis sa ies din casa, sa e mai bine asa.
Planul era facut de o saptamana, si am zis ca nu il mai contramandez si pe asta.
Imi mai ramasese de vazut doua locuri din Tokyo ce trebuie vizitate cand copacii isi schimba culorile.
Ginkgo Avenue este o strada pe care de o parte si de alta se afla Ginkgo Biloba coafati in asa fel incat sa arate ca niste flacari. Strada se deschide in Cladirea Parlamentului. De o parte si de alta e plin de terase, de unde se poate observa frumusetea copacilor. Ginko Biloba ingalbenesc foarte frumos si frunzele lor ce au forma acea de plaman, e foarte specataculoasa. Era plin de lume acolo, de la femei imbracate draditional, la pictori, la mirese si noi, care ne pozam cu steagul Romaniei.

Playlist: Ulver - All the Love

Playlist: The Dresden Dolls - Sing

Astazi am inceput sa citesc o carte noua: Playlist (pentru sfarsitul lumii) de Mihnea Bildariu (da, cel de la Luna Amara). Cartea lui e formata din 20 de capitole; primele 19 sunt denumite dupa un cantec, ultimul este un epilog.
Pentru ca nu stiam multe din cantece, si pentru ca sunt destul de importante pentru Mihnea ca sa le puna nume de capitol, m-am hotarat sa postez cantecul si versurile pe blog si cantecul pe pagina de facebook a blogului, in fuctie de cum citesc capitolul. Nu stiu ce regularitate vor avea, pentru ca citesc in timpul castigat in fiecare zi, timp ce poate fi 40 de minute sau deloc. In fiecare zi pierd mai mult de 100 de minute pe drum, de la camin la facultate si inapoi. Din astea, 40 de minute sunt petrecute in tren, cand incerc sa citesc, daca nu e aglomerat, daca nu e prea mare galagie.
La final voi incarca sa fac o recenzie cartii, insa pana atunci va las cu muzica...
Deci, primul cantec e Sing de la The Dresden Dolls

Brunul

Am citit la viata mea carti bune si mai putin bune. De obicei sunt atent la ceea ce aleg sa citesc pentru ca daca incep ceva trebuie sa termin. Asa se explica faptul ca inca ma uit la Grey's Anatomy si ca am citit pana la capat un roman jegos ce se vroia a fi o interpretare moderna a Crailor de Curtea-veche (Doamne ce bine ca nu imi amintesc numele cartii).
Oricum sansa ca o editura romaneasca sa publice un roman prost e destul de mica. Suntem in criza financiara si traim intr-o tara de semi-analfabeti, ce are cel mai mic numar de cititori de litereatura din U.E.. Sincura problema e ca romanul sa nu fie pe gustul meu, sa fie descoperirea unui critic frustrat ce intelege arta altfel decat mine.
Pentru romanul pe care tocmai l-am terminat, trebuie sa ii multumesc site-lui ziarului Adevarul. Cand eram cat pe ce sa ii dau unlike a potat un lucru ce mi-a atras atentia.  Articolul spunea ca cel mai mare premiu literar e de 10 000 de euro. Acolo am aflat de Premiul literar Augustin Vizir…

Opinii (6): Manifest contra maniferstarii stereotipale

Ioana Viscrianu


Inainte de a „ma manifesta” pe o tema sau alta mi-am adresat, evident, o intrebare, mai exact una despre care ar fi cu adevarat intrebarea mea vis-a-vis de lume, ce ma apasa sau ma inalta cand ma raportez la realitate, orice ar intelege cineva sau altcineva prin asta. Apoi, asa cum se intampla adesea, m-am intrebat sincer daca noi, oamenii, ne mai punem intrebari, daca ne mai uitam in jurul nostru, dincolo de niste cioburi sparte dintr-o oglinda mai mult sau mai putin autentica a Realitatii, daca mai lasam sa creasca in noi interese, legaturi cu ceea ce e in jurul nostru.