Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2013

Comunism sub acoperire?

La noi se face abuz de termenul comunism si de aceea am stat mult si m-am gandit daca sa scriu acest articol sau ce nume sa ii pun. Insa cred ca folosesc termenul bine. Nu e vorba nici de ceva de moda veche si nici de reguli stricte (ceea ce e numit comunism la noi) ci de o practica ce semana cu definitia ideologiei.
Comunismul suna bine pe hartie: toata lumea era egala, aveau cu totii de toate, insa nu era prea asa. Lumea nu avea decat pe hartie si totul era putrezit.
Asa e si Japonia dintr-un punct de vedere, si anume al locurilor de munca. Am mai scris despre regulile stricte ale interviului de angajare dar nu am scris despre sistemul asta ce pute tare. Sistemul suna bine: toti studentii de anul 1 de master incep sa isi caute serviciu, la finalul anului 1 de master firmele incep sa isi prezinte portofoliul. Studentii se duc, vad daca ii intereseaza si se inscriu la interviu. In medie, un student se inscrie la 10 interviuri. Urmeaza etapa interviurilor, in care se prezinta portofol…

WTF Japan! Facebook navi?

De cand cu reclamele pe facebook imi tot apare recomandare la facebook navi. Disperat de reclama asta am dat o cautare sa vad ce e facebook navi asta.
Navi e primul site oficial al facebook-ului creat pentru japonezi, in care explica cum sta treaba cu facebook. Ok, reteaua de socializare a devenit foarte populara in ultimul an, dar chiar era nevoie de un manual de utilizare?
Japonezii sunt reticenti la ceea ce e nou si o retea de socializare ca facebook ii sperie, pentru ca tin mult la intimitatea lor. Asa ca oficialii de la facebook au creat acest site in care sunt explicate politicile retelei, sunt create recenzii pentru aplicatii si exista un manual de utilizare pentru facebook.
Oare era necesar asa ceva? Ce urmeaza, un site pentru Romania in care se explica ca nu e frumos sa iti pui nume ca Seful banilor sau Sweet Ancutza?
Pe curand...

Mashup Stew

Duminica am gatit ceva ce am numit Mashup Stew. Am pornit de la ideea unei tocanite de cartofi si am folosit condimente indiene si sosuri japoneze. Deci e o imbinare de trei culturi si bucatarii. Putea sa iasa o varza, dar a iesit ceva interesant.
Totul a pronit de la ingredientele ce le mai aveam in casa si anume cartofi, morcovi si ceapa. Am zis ca iau niste pui si curry dar intre timp vazusem oferta la ciuperci si cand sa le iau am vazut intre legume un sos ce se vroia sos sarat pentru pui cu legume. De la raionul de mezeluri am luat o bucata de kaizer, pentru ca era prima data cand vedeam asa ceva si pana la urma m-am hotarat sa fac tocanita.
Am tocat ceapa si am dat pe razatoarea mica jumatate de morcov. In tigaie am adaugat apa si ule si le-am pus la inmuiat cu putina sare.

Side by Side

Sunt un fan al lui Keanu Reevs si asa am descoperit documentarul asta.
In 2009, Slumdog Milionare castiga premiul Oscar pentru Cinematografie (Director de Imagine), fiind primul film realizat in digital care castiga acest premiu. Incepand cu anii '70, cand Sony lanseaza prima camera digitala, lumea filmului a fost data peste cap. Eu credeam ca filmele inca se fac pe pelicula de 7 mm, pelicula ce e scanata si transformata apoi in digital pentru a fi montata, sau retusata sau pentru a se aplica efectele speciale, dar se pare ca pelicula e folosita din ce in ce mai rar.
Exista regizori si producatori ce fac asta, ce lucreaza inca pe pelicula spunand ca digitalul inca nu poate capta calitatea peliculei, si exista regizori care spun ca era peliculei a trecut, si ca de acum e era digitala. Insa daca nu se mai filmeaza pe pelicula ci digital, de ce mai numit procesul "filmat" iar produsul film?
Un documentar foarte interesant despre digitalizare, despre meserii ce au devenit m…

Sumo

Joi am bifat un alt lucru pe care trebuia sa il fac cat timp sunt in Japonia. Am fost la sumo. Nu am crezut ca o sa-mi placa atat de mult. Cand eram mic, imi aduc aminte ca bunicu' se uita la eurosport la sumo si nu intelegeam nimic din acel joc ciudat. Acum, pentru ca a fost o iesire organizata, am experimatat sumo, dupa ce am avut parte de o lectie, in care ni s-a explicat ce si cum.
Considerat sport national, Sumo, are origini in religia shinto, vechi de 2000 de ani. Jocul a fost oficializat si transofmat in competitie profesionala, abia in perioada Edo.
Activitatea la care am participat a constat intr-un pranz traditional pentru luptatorii de sumo, o pimbare de-a lungul raului Sumida (de la hostelul unde am servit pranzul, pana la stadionul de sumo) si competitia de sumo.
Pranzul a constat in supa traditionala mancata de luptatorii de sumo,chankonabe, supă cu tot felul de zarzavaturi și carne sau taitei. Cea pe care am servit-o noi avea ciuperci, varza, ridichi, tofu, perisoa…

Oscar 2013

Mi-am facut un obicei sa vad in fiecare an filmele nominalizate la Oscar, la categoriile Cel mai bun film, Cea mai buna regie, Cel mai bun actor in rol principal, Cea mai buna actrita in rol principal, Cel mai bun actor in rol secundar, Cea mai buna actrita in rol secundar, Cel mai bun scenariu adaptat, Cel mai bun scenariu original si Cea mai buna animatie. La fel ca in fiecare an, dupa nominalizari, incep sa vad filmele propuse pentru permiul Acedemiei si sa scriu un articol despre cele pe care nu le vazusem pana acum si nu mai scrisesem despre ele.
In articol voi impartii filmele in 2 categorii: filme si animatii, iar la categori filme voi vorbii despre ele in ordinea vizionarii.

1. Beasts of the Southern Wild. Pelicula este noninalizata la 4 categorii: Regie, Film,  Scenariu adaptat si Actrita in rol principal.
Pana sa vad filmul, am crezut ca Life of Pi este filmul ciudat al anului. Filmul e altceva decat suntem obisnuiti sa se produca la Hollywood si de aceea mi-a placut mult. …

Miros de duminica

De astazi dinamica grupului din care fac parte se va schimba. Raluca pleaca acasa... O sa fie ciudat, m-am obisnuit atat de mult cu ea si o sa-mi lipseasca mult. Sper, totusi, sa ne mai vedem candva, ca drumurile noastre sa se mai intesecteze nu numai virtual. Stiu, ca o sa colaborez cu ea la un proiect, insa as vrea sa ne mai si vedem intr-o buna zi.
Nu vreau ca articolul asta sa fie unul lacrimogen si de aceea o sa povestesc despre duminica trecuta, zi ce a fost o duminica perfecta. Cand eram mic, abia asteptam dumicile. aerul parca mirosea altfel duminca, si pasarele mereu canta, oricat de friguroasa era ziua. Pentru mine mirosul de duminica e misos de prospetime si de pui cu busurio la cupor cu mujdei. De cand sun in Japonia nu prea am simtit ca e duminica. Asta s-a intamplat doar de doua ori, si de fiecare data, in Saitama. Prima duminca, a fost una cu plimbari cu bicicleta si tartine de somon cu guacamole, a doua a fost cu sushi. O sa-mi fie dor de casa lor... si de oraselul di…

PP

Au fost aproape 6 ani (111 episoade) iar jumatate dintre ei au fost cu: "Te rog Doamne sa se termine!". Shonda Rhimes e dracul in persoana si si-a batut joc de personajele din acest serial, episod de episod: violuri,  crime, morti, divorturi, orice drama posibila a lovit personajele serialului asta, insa in final, a fost un serial bunut. Sezonul 6 a sters cu buretele toate frustrarile si nervii facut de sezoanele anterioare, si asa a ajuns sa imi para rau ca Private Practice s-a terminat...
Actorii au plecat, altii noi au venit, persoanjele s-au combinat intre ele si cam tot ce se putea spune, s-a spus. Private Practice a trecut de la o drama medicala la o drama. O sa-mi fie dor de personaje, nu stiu daca o sa mai apara prin Grey's, sper, dar nu cred...
Astept sa revad actorii in productii noi pentru ca am descoperit actori ce imi plac.

Ultimul episod, a fost un episod bun, un episod in care viata fiecarui personaj s-a asezat. Tot nisipul din marea vietii lor, s-a aseza…

Namaste, Sega

Am citit romanul "Namaste. Un roman de aventuri spirituale in India", scris de Sega, din douatrei moitive:
1. Era despre India iar din liceu, de la Eliade mi se trage fascinatia pentru aceasta tara. E visul meu adolescentin sa vizitez "Perla Angliei", dar viata m-a dus in Japonia, unde am un prieten indian si din cand in cand mananc mancare indiana;
2. Am crezut ca daca in titlu exista cuvantul aventuri, o sa am parte de un roman ca al lui George Moise, spumos, plin de momenente spumoase. Am avut parte de asta pentru cateva pagini... Apoi sex, origii si frustrari.
3. Citisem o recenzie scrisa de Ancuta, ce se fereste ca dracul de tamaie de romanele romanesti contemporane, si am zis ca daca l-a citit ea, pai atunci e bun.
Sincer sunt cam dezamagit. Poate pentru ca mi-am pus prea multe speratne in el, poate pentru ca ma asteptam la mai mult. Sa fiu sincer, inadara de cateva momente spumoase si cateva erectii, romanul nu mi-a provocat nimic. Poade doar mi-a trezit di…

Ziua Internatiolnala a Culturii Romanesti

In fiecare an, pe 15 ianuarie, de ziua lui Mihai Eminescu, se sarbatoreste Ziua Internationala a Culturii Romanesti. Pentru ca 15 a fost in timpul saptamanii, la Tokyo ziua s-a serbat sambata, 19 ianuarie.
Cu ocazia acestui eveniment, ambasada impreuna cu Romanian Business Association a organizat un concurs de limba romana pentru japonezi, dar si o proiectie de film romanesc.
Ziua a fost foarte intensa si placuta, si mi-a placut mult ideea. Ceea ce nu am inteles, e de ce s-a ales acel film. Nu stiu de unde a venit, de la ICR, de la Ministerul Culturii sau de la cel de Externe, dar alegerea a fost proasta. Filmul proiectat a fost Europolis, realizat in 2010 de Cornel Ghiorghita si se vrea un drum intiatic insirat din proza fantastica a lui Eliade. Se vrea, pentru ca a iesit o comedie mediocra, plina de clisee, din care noi romanii, abia am inceles cate ceva, si nici nu vreau sa ma gandesc la ce au inteles invitatii straini. Noroc de Adriana Trandafir, ca a dus tot filmul, daca nu era …

Japonia, tara in care dansatul e interzis

Am aflat in urma cu cateva saptamani ca in Japonia dansatul e interzis prin lege. Dupa razboi, locul de intalnire al mafiei japoneze (Yakuza) era in cluburi si discoteci, unde pe langa afacerile clasice de prostitutie, mafiotii se mai ocupau si de droguri. Atunci, legislativul nipon a dat o lege in care dansatul e interzis. Legea a fost introdusa in 1948 pentru ca nu aveau dovada a activitalior ilegale ale mafiei, ca motiv spentru razii in cluburi si sa aresteze pe toti de acolo. Legea japoneza spune ca daca esti arestat, stai in arest 19 zile, fara motivare. Legea asta a aparut tot pentru a captura Yakuza si porneste de la ideea ca in 19 zile cedezi si dai din casa tot ce stii. Daca intr-un club au fost gasiti de doua ori oameni ce dansau, clubul este inchis si proprietarul arestat.
Dupa ce am aflat despre acest lucru, au inceput sa se invarta niste rostite si am inteles niste lucruri ce imi erau in ceata.
La cateva luni de la sosirea mea in Japonia am avut o petrecere, de ziua prof…

Expozitie foto in campus

Vineri am fost placut surprins de o expozite foto ce era amenajata in holul de la parterul cladirii 55 din campusul Nishiwaseda (campusul tehnic al Universitatii Waseda, campus in care imi fac veacul zi de zi). Ma dusesem sa imi iau o cafea de la Tully's si la intoarcere am zis sa trec prin 55 ca sa mai scap un pic de vantul rece ce imi taia fata. Cand m-am uitat pe stalpii din hol am vazut fotografii. Mi-am petrecut cateva minute bune, uitandu-ma la fiecare fotografie in parte, sorbind din cafeluta tocmai cumparata.
Fotografiile par sa fie realizate de studentii din campus, posibil cei de la arhitectura, sau poate cei dintr-un cerc de fotografie.
Mi s-a parut foarte interesanta ideea. Stalpii gri din beton erau colorati si holul respecti arata mai prietenos.As vedea o astfel de expozitie si la Iasi, la Constructii, in holul de la corpul de instalatii. Stiu ca daca domnul decan ar vedea articolul meu sigur ar lua intitiativa, pentru ca am observat va are foarte multe idei interes…

Nodul la cravata

In Romania exista o cutuma cum ca femeia trebuie sa stie sa faca nod la cravata. Nu stiu cati dintre prietenii mei stiu sa faca unul, insa eu nu stiu. De fiecare data cand mi-am cumparat o cravata am gasit cate o fata in camin, sau o prietena, care sa imi faca nodul, nod ce nu a mai fost desfacut niciodata. Si mi se pare si sexy o fata care face un nod la cravata, stand in fata ta, la cativa centimetrii, atenta la cravata ta.
Ei, asta cred ca e doar la noi...
Asta vara, pe cand eram la Nagoya, l-am vazut pe Hakan cum isi desfacea nodul de la cravata, dupa ce ne-am intors in camera de hotel. Mirat l-am intrebat ce face, sau de ce face asta, si sec, mi-a spus ca sa nu se sifoneze. Era mirat de intrebarea mea, si s-a mirat si mai tare cand l-am intrebat daca stie sa faca un nod. "Dar ce, tu nu stii?". Dupa ce i-am zis ca in Romania, femeile fac nodul, s-a mirat. E ca si cum in Turcia femeile gatesc. Hakan nu avea idee cum se gateste, iar un an de zile a mancat numai pe la rest…

Am scapat!

Joi am avut al doilea, si ultimul examen din sesiune. Examenul a constat intr-o prezentare power-point a unui proiect pe care trebuie sa il predam, pana pe 25. Fiecare trebuia sa isi aleaga un plan general al unui oras si sa-l prezinte. Frumos ar fi fost sa alegem un plan din tara noastra, avand in vedere ca la curs eram studenti din Turcia, Cambogia, Vietnam, Coreea, China, Japonia si eu din Romania. Numai ca eu nu am gasit niciun proiect satisfacator pentru Romania. Da, exista PUZ-uri, insa la noi aceste proiecte nu se discuta in comunitate. Nu vine cei de la Consiliu Local sa ne prezinte proiectul si sa ne ceara parerea. Poate marile companii, sunt consultate, dar oamenii de rand nu, de aceea nu puteam folosii date din Romania. Eu trebuia sa scriu despre un proiect in care participarea publica a avut un mare efect. Asa ca dupa saptamani de cautare, am gasit un proiect din Cleveland. Si pe asta l-am gasit prin ajutorul unui post de pe facebook. Urmaresc un serial a carui actiune e …

Primul examen

Miercuri am avut primul examen, din cele doua pe care le-am avut semestrul asta, la Costal Disaster Prevention. Examenul a fost in acelasi gen, ca examenul de la Costal Environament de semestrul trecut, predat tot de Miguel. Intamplarea a facut sa imi pice tot biletul numarul 2, asa ca am terminat repede, si am reusit sa scap de emotiile ce-mi macinau stomacul. A fost perfect, pentru ca la sfarsit proful a zis "Ca sa va dati seama ce note luati, daca ati raspuns perfect la intrebari, si nu ati primit intrebari suplimentare, ca Horea, o sa luati A+, altfel, nota mai scade". Am si avut noroc sa imi pice intrebari usoare, pentru ca au fost intrebari pe care nu le-am stiut. Oricum mi se pare un examen usor, asa ca nu stiu cum de chinezoaicele (cele de langa mine) au putut sa o dea asa in bara...
Dar pentru ca imi era frica de examen, pentru ca mai mult m-am uitat la filme decat sa invat (pe motiv ca materia era usoara), am urmat toate "ritualurile de examen":
1. Am pa…

Prima zapada in Tokyo

In a doua luni din ianuarie, in Japonia se sarbatoreste "seijin no hi", ceea ce mie imi place sa numesc, Majoratul National. In aceasta zi, tinerii ce au implint varsa majoratului, in anul trecut, se imbraca in costume traditionale si dupa ce participa la o ceremonie de la primarie, se duc la templu sa primeasca "o binecuvantare". Anul trecut nu stiam ce si cum sta treaba si am ratat evenimentul, insa anul asta am tinut din tot dinadinsul sa il vad. Si unde poti sa mergi, decat la Meiji Jingu - cel mai "de fitza" templu din Tokyo?
Duminica fusesera 11 grade iar luni se anuntau ploi, cu ninsori spre seara. Insa de la para 10 a inceput sa ninga. E ciudat cum cateva grade in minus pot sa imi schimbe starea de spirit. Cand ploua sunt ata de depresiv, insa ma simt atat de bine pe ninsoare...
La Tokyo ninge cam odata pe an, si bine. La cateva ore de la ineputul ninsorii, trenurile deja intarziau. Zapada era atat de apoasa incat pe jos era floscaiala de pe lume…

Zenseda

Da, vineri Waseda mi-a f**ut zenul rau de tot... Aplicasem acum vreo doua luni la un job de supreaveghetor la examene, in sesiune. Pentru asta am fost de oua ori la Serviciul de Emigrari. Odata sa imi depun actele si odata sa primesc viza de lucru. Eram foarte mandru de mine. Cu toate ca primisem un mail in care mi se recomanda sa stiu japoneza, nu imi faceam griji: m-or pune aia sa supraveghez examenele pentru programul interantional. Din banii castigati, calatoream: acum strang bani pentru excurisia din primavara de la Osaka-Kyoto-Nara-Kobe, insa la vara vreau sa ajung pana la Hiroshima.
Joi am fost la emigrari, unde mi-am pierdut 5 ore din viata (cu drum, cu statul la coada etc). Aici am avut din nou, o intreaga aventura. As fi putut face o rubrica intitulata Aventuri la Emigrari, daca as fi anticipat ca de fiecare data va fi asa. Intrati pe usa, am fost intampinati de un domn ce ne-a intrebat pentru ce problema suntem acolo. Hakan i-a aratat cartea postala pe care o primise iar n…

Ce filme am mai vazut in vacanta de iarna

Daca as fi scris un articol despre fiecare film in parte, as fi transformat blogul asta, intr-un blog de filme. Insa, pentru ca am fost racit, am stat mult in camin, si din lipsa de ocupatie, am vazut o caruta de filme.
Am impartit filmele pe care le-am vazut, in cateva categorii, si o sa incep cu ce e mai bun, si anume cu filmele nominalizate la Globurile de Aur.

1.Flight. Denzel Washington e nominalizat la Globurile de Aur pentru acest rol. Sper din tot sufletul sa castige pentru ca joaca ca la carte. Filmul m-a impresionat mult si mi-a dat insomnii. Povestea filmului este despre un accident aviatic, in care se cauta un tap ispasitor. Washington joaca rolul pilotului, ce cu toate ca a facut toate ce ii stateau in putiinta sa aterizeze cu avionul, este cercetat pentru ca era dependent de droguri si ca la momentul accidentului consumase alcool. E un film interesant despre lupta cu demonii interiori si despre gasirea pacii interioare, a unui erou ce este privit de autoritati ca vinova…

Ru - jurnal ghidat de suflet

Prima carte pe care am citit-o in 2013 a fost Ru, de Kim Thuy. Am gasit cartea pe Elefant, la oferta si m-am gandit sa o incerc. Eu nu prea am citit romane asiatice si era timpul sa incerc un roman scris de o vietamneza.
Kim Thuy s-a refugiat impreuna cu familia in Canada, la varta de 10 ani, cand Vietamul a fost ocupat de comunisti. Familia ei era o famile instarita, cu puternice legaturi cu politica, si pentru sigurata lor, au lasat viata pe care a aveau si au inceput o noua viata inttr-o tara total diferita. Autoarea spune ca romanul sau de debut nu este o autobiografie neaparat, ci ca e povestea tuturor vitamezilor ce au plecat cu vaporul sa descopere visul american. Ce-i drept, nu-i un jurnal cronologic, povestile scurte, ce se intind uneori pe cateva randuri, alteori pe cateva pagini, curg una dupa alta, legate de sentimente, cuvinte cheie, mirosuri sau culori. E un roman usurel, insa scris bine, cu suflet ce te impresioneaza.
Romanul a fost rasplatit cu multe premii letereare,…

Jurnalul unui tanar medic

Putini stiu ca Mikhail Bulgarov a fost doctor. Dupa ce termina facutltatea de Medicina de la Kiev, avunge medic pe front iar apoi medic intr-un micut sat. Din cauza ranilor de pe front devine dependent de morfina, si dupa ce reuseste sa scape de dependenta, se retrage din a practica medicina si se dedica scrisului. Despre perioada in care a fost doctor, scrie un roman despre perioada in care a fost dependent de morfina dar si o culegere de proza scurta, intitulalata: Insemnarile unuit tanar medic.
Postul de televiziune englezesc Sky a lansat in luna decembrie o miniserie inspirata din culegerea de povestiri a marelui scriitor. In rolul lui Bulgarov joaca Jon Hamm - pe Bulgarov naratorul, cel in varsta si Daniel Radcliffe, pe tanarul doctor ce este repartizat, dupa absolvire, intr-un sat uitat de lume, la capatul Rusiei.
Miniseria cuprinde 4 episoade cu durata de 23 de minute, plinde de umor si dramatism. Pentru mine a fost o mare bucurie sa il revad pe Radcliffe, pe care nu il mai va…

Fashion Victim (7)

Cam greu sa mai faci o rubrica de Fashion victim cand e frig afata. Cam toata lumea e imbracata gros si nu prea vezi ceva iesit din comun.
Doar daca ai un pardesiu-balon-geaca sport de la Adidas:
Sincer nici nu vreau sa stiu cat de scump e sacul asta cu gluga de la Adidas, si imi imaginez ca e ceva. Nu pot sa inteleg de ce si-a cumparat asa ceva. Zici ca e de la ajutoare...
Dar noroc ca am mai stat pe la cozi la amigrari, de am putut sa realizez o lista de victime:

Curry Japonez

Am tot vorbit aici pe blog despre relatia mea cu curry-ul japonez, insa pentru ca e un articol despre acest fel de mancare, o sa va povestesc din nou.
Cand am ajuns in Japonia, acum 16 luni, eram frant de oboseala. Imi era rau si vroiam sa dorm. Plecasem in celalalt capat al lunii, pentru doi ani, fara sa stiu ce o sa urmeze. In aeroport era un afis mare, pe care scria ca daca ti-e rau, sa te duci la medicii din aeroport sa te verifice. Am zis ca e sigur oboseala si ca nu ma duc acolo. Dupa o ora de strabatut aeroportul si serviciul de emigrari, am ajuns la tren. Trebuia sa ma vad cu cineva in Ueno, ce ma ducea in camin. Plecasem din Romania, cu doua valize, o geanta de laptop si una de mana, de la 12 grade si ploaie si ajunsesem in Japonia unde erau 25, umezeala si o caldura toropitoare.
Ma uitam speriat pe geamul din tren. Nu intelegeam unde e Ueno si cand o sa ajung acolo. Nu intelegeam ce spunea vocea din tren la fiecare statie. Intr-un final, mi-am dat seama de pe  harta ca sunt…

Dupa dealuri

Dupa cum va spuneam acum o saptamana, am citit romanul non-fictiune despre cazul Tanacu. Totul a fost intr-o conjuctura in care vroiam sa vad filmul, nu il gaseam (e greu sa gasesti un film romanesc, se vede ca suntem hackeri buni, ca ne noi nu ne fura nimeni - noroc de rusi), asa ca imi cumparasem cartea. Insa in aceasi perioada am gasit si filmul, l-am impartit cu prietenii mei de aici, toti il vazusera si il laudau iar eu eram cu cartea.
Sincer, imi pare bine ca am citit cartea inainte. Ceea ce ma deranjeza e ca am citit toate articolele acelea in care fie scriitoare il acuza pe Mungiu de plagiat, fie il lauda ca i-a urmarit indeaproape cartea, fie ca spune ca nu se uita la film, fie spune ca e bun. Cine stie unde e adevarul? La cum inventeaza presa la noi... Ideea e ca in film, cu toate ca numele personajelor sunt diferite fata de numele reale ale persoaneleor implicat, cu toate ca au schimbat numele manastirii, pasaje intregi de dialoguri sunt identice.
Fiind un film artistic Mu…

Pepsi in Japonia

In razboaiele de tip iPhone-Samsung, Nikon-Canon, Pepsi-Coca-Cola, eu sunt fan iPhone, Nikon, Pepsi. Se pare ca am ajuns in tara Pepsi, pentru ca in Japonia apar mereu noi sortimente in editie limitata. Am sa incerc sa va arat fiecare sortiment pe care l-am incercat de aproape un an jumatate de cand sunt aici:
Pepsi Twist disparuse la un moment dat, dar a reaparut iar Pepsi Max se numeste NEX aici si este una din cele mai populare bauturi.

Urmatoarele sortimente de pepsi au fost incercate personal. Pozele imi apartin.

Damages

La momentul in care am inceput Damages, ma gandeam ce a inca un serial cu avocati pe care trebuie sa il vad pentru ca:
1. E un serial produs de un post de televiziune de cablu, ceea ce inseamna ca nu sunt compromisuri, si ca scenariul e foate bun. De obicei serialele pe cablu, au sezoane scurte (10-12 episoade) cu episoade foarte bune.
2. Rolul principal e jucat de Glenn Close, care si luase deja doua premii Emmy si Glob de aur pentru rolul asta. Cand o actrita de nivelul ei joaca intr-un serial tv, iti dai seama ce calitate are.

Serialul o urmareste pe Patty Hewes, un avocat genial. Patty este instare sa calce pe orice mort si sainlature tot ce ii sta in cale, de la martori pana la familie pentru a castiga un proces. Orice actiune de-a ei are un scop bine definit, cu cu toate ca este unul din cei mai mari avocati in litigii din New York, si ca lucreaza in interesul oamenilor simpli ce au avut de suferit de pe urma marilor corpoarii, ea rezolva aceste cazuri pentru a isi pastra renum…

Cel mai simpatic mesaj de ziua mea

Multumesc tuturor pentru mesajele de ziua mea, ati fost nistre graguti cu totii. Insa, fara suparare, mesajul asta mi-a facut ziua. Pentru ca am promis, il postez anonim. Daca cineva se prinde de la cine e, poate sa imi spuna in privat, nu pe blog sau pe wall pe facebook, pentru ca vreau sa ii pastrez dorinta, sa ramana anonim:
Pe curand...

16 luni

A fost o luna linistita. Cu sarbatori petrecute racit si cu frustrari. Daca pe 23 nu am reusit sa il vad pe Imparat, l-am vazut pe 2. Cred ca a fost cam singura bucurie, pana ieri. In rest, din cauza racelii, am stat si am vazut filme. Pana in sarbatori nu facusem mai nimic: am fost la vot, am vazut niste luminite de Craciun, o gradina cu ultimile frunze de toamna si un festival ratat.
De sarbatori am racit, asa ca nu prea am iesit din casa. In prima zi am fost la biserica, iar a doua zi la niste prieteni dragi.
Nici nu aveam chef de nimic. Imi placea sa ma complac in emoneala mea. Greu m-am hotarat sa fac ceva de ziua mea, greu tare. Am invitat pe cei apropiati la un restaurant. Nu se vroia sa fie nimic deosebit. Doar o cina cu niste prieteni. Au venit jumatate din cati am invitat, si oarecum eram bucuros ca am scapat de unii, pe care ii invitasem doar de complezenta. Nici nu ma asteptam sa se intample ceva spectaculos, si poate de aceea, seara aceea s-a transformat intr-o seara leg…

Tanacu

Inainte de sarbatori am inceput sa citesc Spovedanie la Tanacu. Cartea a fost reeditata la Polirom si scoasa si in format electronic, dupa aparitia filmului lui Mungiu, Dupa Dealuri, film inspirat din cartile lui Tatiana Niculescu Bran.
Cred ca a fost momentul oportun sa citesc cartea asta. In viata mea se intampla multe schimbari si s-a potrivit acum sa o citesc. Cu ani in urma, atunci cand a fost scandalul de la Tanacu, as fi zis ca presa nu avea ce sa isi caute coada acolo, ca nu trebuia scrisa o carte jurnalistica despre asa ceva si ca oricum e vina popii, ca ei strica tot in religie si credinta.
Parera proasta despre preoti inca o am. Si asta pentru ca vin dintr-o familie in care strabunicul meu a facut puscarie pe timpul comunistilor pentru ca nu a renuntat la credinta. A ajuns preot sarac si a mutit tot sarac, lucrand in slujba lui Dumnezeu, fara sa faca o afacere din preotie, asa cum fac preotii de azi. La sate preotii isi deschid magazine unde vand prosoapele primite la pome…

Impostorul

Impstorul/ The Imposter, este un documentar realizat in 2012 ce  fost premiat la festivalele Sundance, SXSW si la Miami, unde a luat marele premiu.
Documentarul prezinta cazul lui Federic Bourdin, un hot de identitate, ce in 1997 se da drept Nichols Baclay, un baiat din Texas ce disparuse cu 3 ani si jumatate in urma. Acesta a fost momentul lui de glorie, reusind sa fuga din Europa, si sa aiba o noua viata in Texas, insa aici este prins.
Povestea este terifianta. O familie ce isi cauta ruda disparuta timp de aproape 4 ani primeste un telefon ca baiatul disparut a fost gasit in Spania. Baiatul e total schimbat, insa vine cu o poveste terifianta, in care spune ca a fost supus la chinuri groaznice si ca de aceea nu mai arata cu arata.
Filmul se bazeaza pe intrebarea: Cum de familia a crezit toata povestea cand multe lucruri nu se pupau?
E un vaz interesant despre suferinta si despre cum incearca creierul uman sa ne joace feste, pentru a ne proteja.
Va recomand documentarul acesta pentru…

Jurnal de raceala

Ziua 0: Undeva pe la prnaz am simtit ca ma ustura gatul. De la minut la minut, cu fiecare respiratie simteam cum se infunda caile respiratorii si ca ma odare din ce in ce mai tare. M-am uitat in dulapul de medicamente si am vazut ca mai am doua pastile de gat. Am luat una si mi-am vazut de treaba. Seara, am luat-o si pe a doua si mi-am pus spirt in cap. A doua zi aveam treaba si vroiam sa imi fie bine.
Ziua 1: M-am trezi cu o usturime in gat de nu puteam sa fac nimic. Simeteam ca ma strange din fiecare parte, un lant dormat din spini ce inteapa in gatul meu. Daca radeam sau daca stranutam, incepeam sa tusesc si simteam cum se rupe ceva din mine. Era o durere ce ma facea sa ma pis pe mine instant. Inca nu aveam febra dar spre seara a inceput sa ma doara capul.
Ziua 2: Ajunul Craciunului. Noroc ca am facut bradul si am inpodobit camera de la Mos Nicolae, ca sigur nu as fi sot in stare in acea zi. As fi vrut sa aspir, sa mai sterg praful, sa spal niste rufe, dar de unde. Usoara febra si o …

Imparatul si Muzeul de fotografie

Rezolutia pentru anul 2013 era sa il vedem pe Imparat, pentru ca de ziua lui, avusesem un mare ghinion. Dar tot raul spre bine, pentru ca ieri, pe 2 ianuarie, atunci cand Imparatul si familia sa ies la balcon pentru a tine un discurs de an nou, vremea a fost atat de placuta, ca de primavara.
Programul de vizita era pana la 2, asa ca am stabilit tot la 10:30 sa ne intalnim pe palat. Incetul cu incetul inaintam in coada. Am trecut usor de primul check-in, cel in care ti se verifica bagajul. Ma asteptam sa cotroboie prin toate buzunarele gentii, dar nu au insistat mult. Al doilea check-in a fost cel de pipaiala. Fete cu fete, baieti cu baieti (as fi vrut o politista sa ma pipaie). am fost gurati sa scoate tot din buzunare, iar apoi ne-au verificat la bulane, buci, si burtica.
Cand am ajuns in fata cladirii unde se tinea discursul, nu era atat de multa lume. Dar la scurt timp, s-a umplut curtea aceea. Pe langa japonezi, straini gura casca, paza, pe acolo mai era si presa ce statea cu apar…

Lost in Lost in Translation

Da, pana ieri nu vazusem filmul Lost in Translation. De ce? Pentru ca in 2003-2004 nu ma uitam la filme din astea. Iar apoi, cand am inceput sa ma uit la filme, asta mi-a scapat.  Si nici nu mi-a sarit la ochi pentru ca nu sunt un fan al lui Bill Murray, da eu actor mare, insa nu imi place moaca lui. Insa in filmul asta m-a impresionat. Nu as ri vazut filmul asta niciodata, probabil, daca nu m-ar fi batut foarte multa lume la cap cu el: de la Hakan, la Raluca N., la Alex, si acum doua zile Raluca D. Si daca nu eram fan Murray sau sa vad filmul in care Scarlett Johansson  s-a facut remarcata, macar sa il vad pentru Tokyo si pentru situatiile amuzante de japanese english.
Numele filmului nu e degeaba ales Lost in Translation pentru ca de aici porneste tot. De la faptul ca ramai afis cand te trezesti in cultura asta, ca te nauceste atat de tare incat nu mai stii ce sa faci.
Daca inca exista oameni ce nu au vazut acest film, va rog sa il vedeti:
1. E amuzant si o sa intelegeti prin ce tre…

Tartine de somon afumat cu guacamole

Reteta pe care v-o prezint acum am invatat-o de la Bucatarel. El a realizat-o mult mai bine decat mine. O sa spun ca motivul e ca aveam febra cand am gatit, dar adevarul e ca nu am rabdare.
Pentru Guacamole aveti nevoie de: un avocado, jumatate de rosie, ceapa, doi catei de usturoi, chilli si iaurt. Mai aveti nevoie de 4 chifle (eu am folosit briose englezesti) si 100 de grame de somon afumat.
Avocado ca sa fie bun, trebuie sa fie usor moale cand il strangeti in pumn. Moale cat sa intre degetul usor in el. Daca e prea tare, se coace repede, daca il lasati o zi, pe masa, langa o banana, daca e prea moale, e posibil sa fie innegrit. Se ia avocado, se taia in doua pe lung si se scoare samburele.

The Cove

Astazi va propun un documentar ce a luat Premiul Oscar in 2010. Documentarul vorbeste despre masacrul delfinilor in  Taiji, Japonia. Acolo, din septembrie pana in martie delifinii sunt prinsi si vanduti pentru delfinare dar si omorati brutal pentru carne. Autorii documentarului vorbesc despre modul brutal in care sunt omorati si despre faptul ca in carnea de delfin se gasesc cantitati mari de mercur, ceea ce o face toxica pentru om. Am postat linkul documantarului si pe facebook, atunci cand l-am vazut, in ajun de Anul Nou. Insa am zis sa il pun si aici pentru cei ce imi urmaresc blogul si nu sunt prieteni cu mine pe facebook. Pe curand...

13, 2013

Ca traditie pe blog, in prima zi din an imi spun dorintele pe noul an. Nu s-a adeverit nimic din aceea ce mi-am dorit anul trecut, pentru ca 2012 a fost cel mai ingrozitor an din viata mea. A inceput prost, cu o vizita la spital de ziua mea, iar pe parcursul anului am tot cazut si m-am ridicat ca guvernele din Romania. Cu sanatatea nu am stat deloc bine: ficat obosit. Ori de cate ori fac abuz de alcool sau ceva mai greu de digerat, am crize de ficat. M-am ingrasat 12 kg, avand in vedere ca merg cel putin 4 km pe jos in fiecare zi si ca mananc mult mai sanatos decat mancam acasa. Dramele s-au tinut in lant in familie, incepand din vara si terminandus-e acum, cand am pierdut una din persoanele pe care le-am iubit cel mai mult. Dorul de casa si neputinta de a fi acasa in momente cheie mi-au dat stari depresive.
Insa au existat si momente minunate. Anul acesta am cunoscut niste oameni minunati, niste oameni cu care imi petrec timpul si pe care ii respect mult. Am vizitat si am invatat mu…