Celelalte povesti de dragoste

Am primit in dar cartea lui Lucian Dan Teodorovici. A fost un cadou reusit pentru ca LDT e unul din scriitorii mei preferati si cartea asta nu apucasem sa o citesc. Aveam o mare curiozitate legata de volum si asta pentru ca e un volum de proze scurte. Stiu (din experienta proprie si de la cunoscuti) ca e mult mai greu sa publici un volum de proze scurte decat un roman. Si nu stiu de ce... Mie mi se pare mai interesant.
Am luat cartea cu mine in Coreea si am citit cele 11 povestiri seara sau diminineata, cand ma relaxam pe terasa de pe acoperisului hotelului in care am stat.
V-am mai spus cat de mult imi place cum scrie LDT. Abia astept sa-l cunosc in persoana. Daca imi fac curaj, o sa-l abordez la FILIT, in octombrie.
Are o lejeritate in scris si povestile mi se par fie usor inspirate din universul sau (stiu ca a lucrat ca scenarist la Animat Planet Show si intr-o poveste un persoanj e scenarist la un sitcom, in alta se aminteste de un actor de sitcom- ce cred ca e acelasi personaj) sau schite, idei ale unor opere viitoare. Am recunoscut tema din Matei Brunul in povestea cu jurnalistul ce vrea sa afle mai multe lucruei despre un fost securist retras la tara.
Insa sunt putin confuz. Eu am vazut cartea ca o insiruire de povesti ce au legatura mai mult sau mai putin una cu alta, insa in prezentarea oficiala o vad prezentata ca un roman. Imi place ideea de roman, e intrigant, insa eu am simtit-o o culegere de povestiri cu o tema comuna: viata barbatului contemporan.
Ca de fiecare data, o recomand cu drag.
Pe curand...