luni, 30 decembrie 2013

Anul asta in carti


Dupa cativa ani in care nu prea am mai cititit, anul asta, m-am reintors la citit. Cei de la Goodrreads iti lanseaza in fiecare an o provocare si te intreaba cate carti vrei sa citesti pe anul ce tocmamai incepe. Eu i-am zis 26, pentru ca n 2013 implineam 26 de ani.
In luna iunie am ajuns la 26 de carti si atunci va spuneam ca nu cred ca in cele 6 luni ce imi mai ramasesera din an, o sa ajungla 52, adica sa citesc inca pe atat. Si uite ca am citit 53 de carti.
Am gasit timp pentru lectura si dupa ce m-am intors acasa si la facultate, mai putin timp decat in Japonia, dar suficient cat sa-mi hranesc sufletul.
Pentru 2014 imi doresc multe carti cititie. Eu o sa spun 27 si sper sa le citesc pe toate. Nu stiu ce ma asteapta anul care vine si unde o sa ma duca, deci nu stiu exact de cat timp de lectura o sa dispun dar daca in 2013 am reusesc sa citesc 53 de carti, sper ca in 2014 sa pot citii 27.
Cartile pe care le-am citit anul asta le puteti vedea aici.
Pe curand...

duminică, 29 decembrie 2013

La revedere, Nikita

Acum trei ani si un pic incepeam sa ma uit la Nikita. Va povesteam atunci ca fusesem fan al serialului canadian cu acelasi nume si ca abia atunci aflasem ca serialul fusese un remake al unui film frantuzesc si al unuia american. Imediat dupa ce am inceput noul serial, am vazut filmele si am incerca sa revad serialul copilariei-adolescentine ale mele. N-am mai putut sa il vad. Pentru anii aia era bun, pentru anii astia- slab.
In schimb noua Nikita mi-a placut mult. Actiunea s-a consumat intr-un stil alert si de aceea, nu a putut sa existe mai mult de trei sezoane. Sezonul 4, format din 6 episioade a fost ca un fel de epilog, in care Nikita si echipa ei se lupta in Misiunea finala.
O sa-mi lipseasca mult serialul asta, ca toate celalalte seriale pe care le-am terminat de-a lungul anilor. Sper sa ma reintalnesc cu actorii acestui serial, in proiecte viitoare.
Oe curand...

sâmbătă, 28 decembrie 2013

The Blind Owl

In urma cu putin timp va spuneam ca am citit o carte pe care nu stiu de ce am citit-o. Uneori, noaptea, cand e luna plina, imi vin idei despre ce as putea citii in viitor. Intr-o noapte m-am gandit la romanele iranienene. Stiu ca iranienii sunt foarte buni filme si foarte buni poeti. Mama are un priten bun ce traduce poezii din persana si care e pasionat de literatura lor, deci m-am gandit ca e o idee buna sa incerc un roman de-al lor.
Si cum stiam ca filmele lor sunt bune, am zis sa caut un roman mai contemporan si nu ceva clasic.
Cu ajutorul Sfantului Google am pornit in cautarea romanului iranian contemporan perfect pentru mine. Din recenzie in recenzie si din top in top am ajuns la The Blind Owl scris de Sadegh Hadayal. Romanul, scris in persana in 1937, este considerat una din oprerele reprezentative ale literarurii iraniene a secolului XX.
E una din cele mai interesante carti pe care le-am citit in ultima vreme. In acelasi timp nu ma o pream oprii din citit dar nici nu vroiam sa ma opresc din citit.
Dupa ce a terminat cartea de citit, i-am povestit mamei despre ea si mi-a zis ca o are tradusa de domnul Iorga, prietenul ei bun. Chiar, cred ca in curand o s-o recites si in traducerea romaneasca.
Pe curand...

joi, 26 decembrie 2013

Povestea unui ceas

Cei care mai aveti sau ati avut batrani ce au luptat in Al Doilea Razboi Mondial, e posibil sa fi vazut un ceas Atlantic. Ceasurile astea erau ceasurile oficiale ale armatei si toti solatii ceau terminat razboiul, au primit cadou un astfel de ceas: generalii pe alb, solandrii pe bleomarine. Apoi, cand NATO a fost infiintat, si pana in anii ,70, Atlaticul a fost marca oficiala de ceasuri a generalilor din NATO.
Si bunicul meu a avut un astfel de ceas, un ceas ce i-a fost la incheietura mainii, timp de 68 de ani, peste tot pe unde a lucrat si a umblat in viata asta.  Asta mai putin de 2 ani, timp in care a crezut ca l-a pierdut. Odata, prin anii '70, s-a trezit acasa ca ceasul ii lipsea de la mana, cureaua se rupsese si ceasul ii cazuse undeva in drumul lui. L-a dat pierdut, insa dupa doi ani, cand a imprumutat ganta lui de voiaj unui unchi, acesta l-a gasit in buzunarul extern al gentii. Papornita aia mersese prin ploaie, fusese aruncata in camioane si a carat tot felul de lucruri, dar nimieni, in cei doi ani, nu se uitase in buzunarul ala extern. Acolo cazuse ceasul cand se rupsese bratara. L-a intors si inca mergea.
De ieri ceasul e la incheietura mainii mele. Nu e un ceas foarte bun, insa are valoare sentimentala si o poveste lunga. O sa-i schimb cureaua si o sa il curat un pic si astfel o sa scrie o noua poveste.
Pe curand...

marți, 24 decembrie 2013

Un alt fel de dorinta de Craciun

Imi  spunea o prietena intr-o seara ca iti dai seama ca ai imbatranit cand nu mai primesti cupoane de calatorie de la CFR. In Romania pot sa fii sutdent insa daca ai impilinit 26 de ani nu mai ai niciun drept aproape. Adio reduceri la CFR si adio reduceri de student la transportul in comun. De bine, de rau ma mai bucuram de Orange young si de optiunile lor foarte bune la cartela. Dar si astea-s pana cand implinesti 27 de ani.
Aseara, dupa ce lasasem cartea din mana (citesc una din cele mai bune carti pe care le-am citit in viata mea) am atipit. M-am trezit buimac, m-am schimbat in pijamale si m-am uitat sa vad daca am vreo notificare pe telefon. Avema, de la orange, care m-a instinta ca acus fac 27 si ca nu mai am dreptul la optiunile Orange Young.
Deci draga Mos Craciun,

Te rog ca anul asta sa imi aduci tinerete in buletin ca cei de la guvern nu ma mai considera tanar de un an iar cei de la Orange mi-au mai dat 12 zile de tinerete! Degeaba ma consider tanar, daca autoritatile nu imi recunosc tineretea.
Pe curand...

duminică, 22 decembrie 2013

Biblidioteca

In cei sase ani in care ma invart prin blogostefa, am cunoscut o mana, doua de bloggari. Pe unii dintre ei i-am cunoscut si dincolo de monitor, pe altii i-am descoperit in postura de bloggari, cunoscandu-i in viata reala, iar cu unii nu am apucat sa ma intlnesc. Cu multi dintre ei am ramas in relatii bune, iar cativa au trecut prin viata mea trecator.
De mai bine de un an o cunosc pe Madalina si al ei rivers's atelier. Erau dupa-amiezi cand asteptam in pauza de masa articolul ei din categodia "De dimineata". Ea era matinala, eu era in Japonia si asa incepea o discutie pe grupul blogarilor din care amandoi facem parte. Imi tot doresc sa ne intalnim odata, intr-un blogmeet, insa nu apucam.
Acum aproape un an, Madalina scria despre Biblidioteca si despre Casa de pariuri literare. Eu inca eram sub infuenta Mortii Ma-tii si mi-am trcut cartea la "to read". 11 luni mai tarziu, Alex mi-a facut cadou cartea si am inceput s-o citesc imediat.
Mi-a placut cartea, e interesanta. Mi-a amintit de Un cristian si al lui Mortii Ma-tii, si in acelasi timp de Pentru tine - Kim Thuy si Pascal Janovjac. Postmodernismul in forma lui pura - inamplari banale din viata unui persoanj banal, m-au facut sa devorez carea, insa in acelasi timp mi s-a parut ca se puteam sterge doua zile banale din toata povestea asta. Partea cu articoelel din presa si mailurile a fost interesanta la inceput, cand mi-am dat seama ce se intampla in acea perioada: Demisia lui Tariceanu si Exoricizarea de la Tanacu, insa apoi toate articolele din ziarele alea Basiste m-au cam plicitisit. Abia asteptam un mail sa vad ce-i mai fac prietenii, si citeam pe diagonala articolele din revista 22, evenimentul zilei sau gandul.
Din toata lectura asta, pe langa un roman bun, m-am mai ales si cu descoperirea unei reviste culurale pe care n-o stiam(da, sa-mi fie rusine) - Tiuk! si cu blogul lui Vasilovski in care are multe lururi interesante.
Cred ca a fost alegerea perfecta pentru un roman de sfarsit de an. Stilul mi-a amindit de doua romane citite in ultimul an si ceva, iar o parte din actiune mi-a amintit de un alt roman citit in urma cu mai putin de un an.
Pe curand...

joi, 19 decembrie 2013

Va multumesc pentru sustinere!


Saptamana trecuta am aflat ca fac parte dintre finalistii Galei Studentul Anului in Strainatate. Cei de la Liga Studentului Roman din Strainatate m-au informat de calificare print-un e-mail, in care ma rugau sa nu fac public acest lucru pana cad nu apare comunicatul lor. Asa am si facut, chiar am spus ca nu o sa spun la mineni de nominalizarea asta pana nu trece finala. Suntem 4 nominalizati la categoria mea deci am sanse de 25% sa castig. Ca sa nu se faca mare tamtam, am zis ca o tin secreta.
Dar au fost altii ce au scris asta si s-a aflat. O buna pritenea mi-a postat un link de la BZI. Ei erau cei ce au scris despre acest lucru, luand o poza de-a mea de pe facebook si facand o struto camila din ceea ce am studia in Japonia, cu ceea ce studiez aici. Articolul il puteti citii aici.
Nu a trecut mult timp de cand aparuse articolul ca am si fost cautat de un ziarist de la Ziarul de Iasi. Am discutat cu el despre studii si despre echivalari iar astazi au aparut doua articole in ziar, aici si aici.
Pe site-ul LSRS-ului apare ca sunt din Iasi, cu toate ca eu le-am spus ca sunt bacauan. Posibil ca ei au scris iesean, facand referire la orasul unde studiez.
Daca se tot dezlantuise povestea asta, am dat si eu un pont colegilor de la Bacau Expres si domnul profesor  Gavrila a fost primul care a scris despre asta pe blog la dumnealui. Mi-a facut o mare surpriza si bucuriesu articolulul dumnealui, pe care puteti sa il cititi aici.
Desteptarea a scris un articol despre nominalizarea mea si asta m-a bucurat mult. Cand le-am spus colegilor de la Bacau Expres de nominalizare nu ma asteptam sa se ajunga la ziar, ci la blogurile lor, deci articolul din Desteptarea m-a surprins putin.
Ieri am oferit un interviu celor de la 1TV Bacau pe aceasta tema. Se facea sa fiu la ei in redactie (cu o surpriza despre care o sa va povestesc la sfarsitul anului) si asa a aparut si prima stire despre mine pe tv, fie el si local.


Pe langa toate astea a mai fost si un val de atentie pe care am primit-o de la prieteni, mesaje, telefoane, comentarii pe facebook. De aceea as vrea sa le multumesc tuturor, si in special doamne profesor Brosteanu ce mi-a dat pontul asta. Si de acum, pumnii stransi ca poate castig premiul.
Pe curand...

duminică, 15 decembrie 2013

I Have the Right to Destroy Myself

In urma cu trei luni plecam intr-o miniexcursie in Seoul. Inainte de plecare m-am gandit ca as putea sa invat mai multe despre cultura coreana citind un roman de-al lor. A fost o lupta grea sa gasesc ceva insa l-am descoperit pe Young-ha Kim. Povesteam in articolul despre Your Republic is Calling You ca as fi vrut sa citesc romanul sau de debut, insa nu l-am gasit. Nu il gasisem atunci, dar asta nu a insemnat un sfarsit de drum, periodic am alocat timp googalitului si de curand l-am gasit, undeva in stafundul internetului, ascuns pe o pagina de internet destul de ciudata.
Kim Young-ha si-a facut debutul literar in 1996 cu o proza scurta iar la scurt timp dupa a publicat romanul de fata, roman ce a fost premiat pentru debutul in literatura de Munhak Dongne. E un roman puternic, usor socant, despre crima si siunicidere. Naratorul e un fel de Inger al Mortii, o persoana care ajuta alte persoane sa se sinucida, povestindu-le apoi povestile.
Am fost impresionat de citatul din Tristan Tzara ce salasuieste ca motto in partea a treia a romanului. Eliade, Ionesco, Visniec, sunt cunoscuti in lume; daca as fi citit un citat de-al lor intr-un roman sud-corean, nu as fi fost mirat. Dar Tzara? Putina lume stie de evreul roman din Moinesti ce a pus bazele dadaismului, in scoala se vorbeste putin despre el si in timp se uita de el.
Nu stiu de ce, pe parcursul romanului am avut impresia ca il citesc pe Lucian Dan Teodorovici si al lui Circul nostru prezinta... Mi-ar face placere sa aud ca romanele coreene au inceput sa fie traduse si la noi, cred ca cei ce vor face asta, vor avea de castigat, venind cu ceva nou, si cu o tara ce are o literatura contemporana interesanta: puternica, socanta ca mesaj si usor asemanatoare cu cea romaneasca contemporana.
Eu o sa-mi continui cautarea cu cel de-al treilea roman tradus in engleza al autorului si in acelasi timp va recomand acest scriitor cu drag.
Pe curand...

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Casa cu tunel, adresa aproximativa


Abia ajunsesem in Iasi de trei zile si stabilisem sa mergem in Gradina Botanica la expozitia de gladiole. Aveam inca elanul drumurilor lungi pe jos, il mai am si acum insa il omoara incetul cu incetul frigul. Am plecat din Tudor, am urcat Smardanul, am traversat prin pasaj pe la Hala Centrala, am privit noul peisaj de p Stefan si mi-am zis ca singurul lucru bun cu taiatul teilor e ca se vede Biserica Trei Ierarhi in splendoarea ei. Pe la Mitropolie m-a spurcat baba aia nebuna ce ii comenteaza pe toti iar cand am ajuns la Junimea am realizat ca Apple Store-ul nu mai e acolo. Am traversat Puata Unirii prin pasaj si mi-am adus aminte de gluma pe care i-ma faut-o lui Ral, cea cu metroul si am zambit tamp cat timp am traversat Lapusneanu, cel plin de amintiri. Cand am inceput sa urc Copoul mi-am dat seama ca nu mai facusem asta de vreo 5 ani. Tot fusesem prin Copou dar numai cu masina si la pas tot drumul parea atat de lung. Distanta dintre Uniersitate si Parcul Copou mi se parea atat de lunga, cand tot cautam cu privirea coltul gardului ce impresmuieste parcul. Iar de acolo mai era cale lunga pana in Parcul Expo.

vineri, 13 decembrie 2013

Ornamente de Craciun homemade - Fulgi de nea

Sper ca nu se supara Sorin Sensei ca postez asta fara aprobarea sa, dar trebuia sa se astepte la asta de la mine, cand a vazut ca fac poza etapa de etapa.
Azi, o sa va arat si voua cum se fac niste fulgi de nea, ornamente de craciun, simplu si frumos, pentru a decora in casa.
Se ia o hartie patrata

joi, 12 decembrie 2013

Curry japonez si vin romanesc

Luni am avut un altfel de curs la Himawari. In loc sa invatam vocabular nou si scriere, s-a gatit curry japonez si s-a vorbit despre Japonia cu Higuchi Sensei. Higuchi Sensei e absolvent de Waseda ca si mine si asta l-a facut sa vorbeasca mai mult ca mine. El a terminat economia, s-a aganjat la o firma ce producea piese de masini, nu s-a adaptat la stilul de viata impus de societate, a plecat in State si de acolo in Ucraina. In Ucraina preda japoneza intr-o scoala si ii place foarte mult balkanismul asta. A vizitat Republica Moldova si acum Romania pentru ca era liber, i-a placut mult la noi si are de gand sa se intoarca in primavara, cu parintii sai.
Dupa ce doua ore am discutat despre de ce iubim noi Japonia si de ce el o uraste, si ne-am ghiftuit bine cu curry, am plecat la Bolta Rece, sa servim un vinul casei.
Am stat 5 ani in Iasi si nu am fost niciodata la Bolta. Noroc de Hihuchi ca asa am ajuns si eu acolo, am vizitat si beciurile, am baut si un vin bun si ne-au cantat si muzicantii in cap.
A fost o seara japonezo-romaneasca: mancare japoneza, bautura romaneasca, atmosfera de Romania dar timp de petrecut ca in Japonia: de la 8 la 10 seara.
Sper sa il revad in primavara pe Hughichi Sensei, cand i-am promis un gratar romansec, cu mici si ceafa de porc, nu creveti si raci ca in Japonia.
Pe curand...

miercuri, 11 decembrie 2013

Naked

Mi-am facut curatenie prin Kindle si am dat de Naked scrisa de David Sedaris. Imi aminteam vag o noaspte cu luna plina, cand din motive de isomnie cautam cartea asta pe net. Dar nu m-am intrebat de ce. Daca o aveam in kindle inseamna ca am avut un motiv pentru care am vrut s-o citesc.
Am inceput sa o citesc cand am dat peste un fragment in care protagonistul se masturba in camera de camin, alaturi de colegul de camera. Am terminat povestioara, am lasat kindle-ul jos si m-am dus la sfantul Google ca caut informatii despre carte. Cartea cuprinde 17 eseuri scrise de comedianul David Sendiris. Povestile ii surpind viata, de la copilarie pana la viata studentiei si acceptarea faptului ca este homosexual.
Romanul nu e premiat, nu e atat de amuzant pe cat zic cei de pe goodreads si nu e ceva ce mi-as fi dorit neaparat sa citesc. Nu e o carte rea, e chiar simpatica asa in felul ei insa nu stiu de ce o am in kindle, de mi-am dorit sa o citesc.
Poate m-a rugat cineva sa i-o caut si  pentru ca am incredere in gusturile acelei persoane am zis s-o citesc. Sau poate ca am citit vreun top cu cele mai ceva romane de pe undeva (gen goodreads).
Mancat de curiozitatea asta ce s-a raspandit in mine ca un virus, nici nu am putut sa ma bucur de maniera amuzanta in care Sedaris isi povesteste copilaria, adolescenta si tineretea.
Pe curand...

marți, 10 decembrie 2013

Gift Cards

De ce nu exista si la noi gift carduri? Ele se numesc asa frumos pentru cei ce vor sa faca un cadou cuiva si nu stiu ce sa-i ia, insa in cazul gift cardurilor pentru e-shoppuri poate sa fie si un prepaid card. Eu stiu multa lume ce nu face shopping online pentru ca nu are incredere in paypall sau in oferirea dateleor de pe card unui site anume.
In Japonia xistau aceste Gift carduri pentru Amazon, iTunes, AppStore dar si alte magazine locale. Pentru stainii ce nu aveau card de credit, ci doar un cash card era mai usor sa cumpere un gift card si apoi sa il foloseasca cand cumpara ceva.
Ma uit ca la noi exista un singur site de unde se pot cumpara carti electronice. Mai toate editurile iti fac trimtiere catre elefant, mai putin Humaitasul care are propiul site (nu stiu de ce dar Humanistas e in capul meu ceva gen Trustul PRO - toate se fac in interior). Mie mi-ar fi mai usor sa ma duc intr-o librarie, sa aflu ca exist o carte anume si in format electronic si la casa sa platesc suma, iar dupa aceea sa primesc un card cu un cod pe care sa-l folosesc ca sa descarc cartea.
Pentru ca uneori cand sunt intr-o librarie si vad o carte, imi doresc sa o cumpar electronic, dar pana ajung in fata calculatorului uit de ea. Si asa i-am mai lasa mai liberi pe cei de la elefant care mai nou uita sa trimita comenzile, de cand au devenit site de haine cu carti.
Pe curnad...

luni, 9 decembrie 2013

Pui cu sos de rosii si busuios si paste de orez cu legume

Duminica pe la ora 11 m-a lovit asa in moalele capului ca nu mai am nimic in frigider si ca trebuie sa fac ceva cumparaturi si eventual sa gatesc ceva. Aveam jumatate de borcan de sos de paste cu busuior, din ala cu rosii, ceapa, morcov, ardei si ce-o mai fi avand in el, de o saptamana - de cand am facut niste paste cu ton. Imi era frica sa nu se strice pana o sa mai fac eu paste asa ca m-am gandit la niste pulpite dezosate cu sosul ala. Usor de facut si fara bataie de cap. In camin, la bucatarie nu mai merge mai niciun ochi de la aragaz, e coada mare asa ca trebuie sa ma misc repede.
Ies din camin si cand vad ca e soare si bine decid sa nu ma mai duc la Lidl care e la doi pasi de camin ci pana la Auchan care e la Palas, la vreo 20 de minute de mers pe jos. Pe drum mi-a venit in cap sa-mi fac niste taitei de orez cu legume. Am mancat la chinezesc sambata si numai la urechi de lemn imi sta gandul. Doar ca nu am gasi urechile si nici ciuperci proaspete in ditamai hypermarketul asa ca am improvizat.
Mi-am luat doua tipuri de taiatei: subtiri si grosi. Am decis sa ii folosesc pe cei grosi ca aratau mai bine.
Am pus apa sa fiarba si cand a inceput sa fiarba, am adaugat taiteii pe care i-am fier 5 minute. Intre timp am taiat jumate de ardei portocaliu in cuburi, ceapa verde in bucatele de 1 cm (aveam ceapa verde de acasa), si impreuna cu niste legume dezhidratate, am innabusit legumele cu putin ulei si sos de soia. Cand legumele s-au inmuiat am adaugat ciupercutele din conserva (ca nu am gasit proaspete) tatate in doua. Apoi am dagautat taiteii pe care i-am spalat cu apa rece dupa ce au fiert.

duminică, 8 decembrie 2013

Lansarea sau Si acolo ce-am facut?

Va spuneam zilele trecute de lansarea ghidului practic "Si acolo ce-o sa faci?" ce urma sa se lanseze la Iasi sambata. Diana, aurtoarea ghidului m-a rugat sa promovez ghidul in online si m-am ocupat de asta. Am vorbit cu domana Lungu si mi-a dat voie sa vorbesc cu pr-ul univestitatii si sa punem afisul pe pagina de fb, am vorbit cu cel ce ce ocupa de pagina de fb a facultatii si l-am pus si acolo. L-am pus la mine pe blog, i-am da share la Himawari, la mine pe profil si apoi l-am mai distribuit pe cateva grupuri. M-au ajutat si prietnenii care l-au distribuit si ei pe unde au putut. Pentru ca stiam: studentii ieseni sunt puturosi. Daca au caldurica in camera si net, nu ies din casa pentru o lansare de carte. Si asa a si fost: putina lume. Nici macar colegii mei carora le-am spus persoanal sa vina si cativa prieteni care nu aveau alte planuri nu au venit. N-a venit nici tipul ce vrea sa plece in Japonia, caruia i-a spus o profa sa vina. Treaba lor. Ei au pierdut...
Am mai fost la lansari de carti (inclusiv la cartea scrisa de mine in liceu) si toate au fost plictisitoare. Diana, autoarea volumului a avut o idee interesanta pentru lansare. A invitat trei speakeri: Sorina Chiper - castigatoare a unei Burse Fulbright, conferentiar de engleza la FEAA, ce testeaza multi sutdenti ce vor sa plece la studii afara, Alina Cojocaru - consilier la Educativa si eu ca student ce a studiat undeva in strainatate. Au fost povesti interesante, despre experienta noastra si despre cat e de bine ca exista un ghid care pune la un loc toate informatiile de care ai nevoie cand aplici la o bursa sau la un job afara. Informatiile se gasesc peste tot pe internet, insa sunt dispersate si iti ia mult timp sa gasesti ce ai nevoie; asa sunt toate la un loc, scrise bine.
Ma bucur ca am facut parte din echipa ce a participat la lansarea volulmului la Iasi. Cu toate ca am avut mari emortii (cred ca atunci cand nu o sa mai am emotii, o sa fie o problema), am cunoscut niste oameni misto cu care mi-ar face placere sa mai intru in contact.
Pe curand...

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Sint o baba comunista

Nu am fost un fan al romanului lui Dan Lungu. Mi s-a parut usor lipsit de profunzime, prea multe informatii ai povesti intr-un numar redus de pagini. Apoi s-a lansat filmul, film in care joaca una din actritele mele preferate. Nu am apucat sa-l vad, eram inca in Japonia iar acum astept sa apara pe romfilmpromotion.ro. In urma cu o luna am citit pe facebook ca Lucian Dan Teodorovici a adaptat romanul petru o piesa de teatru ce urma sa aiba premiera pe 6 decembrie. Cum sunt un fan al lui LDT am zis ca trebuie sa merg. Poate acolo as fi avut curajul sa ma duc la dumnealui si sa-l salut, sa-i spun in fata cat de mult ii apreciez munca. Dumnealui stie, mi-a citit blogul, ne-am imprietenit pe facebook, dar totusi as fi vrut sa-i spun asta si in fata. Ei, n-am avut curaj. L-am vazut in foaierul Ateneului Tatarasi, mi s-au inmuiat picioarele si am fugit spre iesire.

vineri, 6 decembrie 2013

Medalion Miyazaki la Clubul Cinefililor Iasi

Miercurea trecuta a inceput seria de proiectii ale animatiilor lui Hayio Miyazaki cu Vecinul meu, Totoro.
A fost pentru prima data cand am mers la Casa de Cultura Mihai Ursachi a municipiului Iasi. Stiam ca exista in spate la Muzeul Eminsescu, insa niciodata nu am fost acolo. La etaj, intr-o sala micuta de cinema, o mana de tineri, batrani si copii pasionati de Japonia au vizionat celebra animatie a marelui regizor.
Cand am vazut Totoro, l-am vazut dublat in engleza, acum a fost in japoneza cu subtitrare in engleza. Mi-a placut la fel de mult, poate mai mult pentru ca am auzit limba aia pe care n-am reusit s-o invat si de care mi-e e atat de dor. Dar mi-am dat seama ca a fost multa adaptare in traducere pentru ca de multe ori era tradus altceva decat ce ziceau persoanejele (deci totusi stiu si eu acolo o boaba).
Saptamana viitoare, tot miercuri si tot la aceasi ora: 18:00, ruleaza Howl's Moving Castle, un alt film animat de exceptie. Pentru cei pasionati de anime- ce nu au vazut filmul, sau pentru cinefili in general, recomand animatiile lui Miyazaki. Sper ca in cele patru saptamani sa fie si ultimul sau film (cu toate ca nu prea cred) pentru ca e singurul film de-al studioului pe care nu l-am vazut.
Pe curand...

joi, 5 decembrie 2013

Si acolo ce-o sa faci?

Astazi, joi 5 decembrie la ora 6 seara, la libraria Glisando din Bacau si sambata 7 decembrie la ora 4 dupamasa la libraria Carturesti din Palas Mall, in Iasi, are loc lansarea ghidului Si acolo ce-o sa faci?
 Daca nu aveti planuri pe astazi si sunteti in Bacau sau sambata in Iasi nu ezitati sa mergeti la lansare. Mai ales daca sunteti studenti si vreti sa plecati la studii afara. Ghidul asta e foarte practic si se adreseaza celor care vor sa plece la studii in strainatate, o categorie ce nu prea a fost bagata in seama pana acum de cei ce scriu ghiduri. Aseara am pus si eu mana pe el si l-am rasfoit cu mare atentie. M-am uitat la capitolul Japonia si m-a impresionat cat de bine e pus la punct. Ti se spune ce fel de burse sunt intr-o tara, cat costa chiria si mancarea de baza, cum se aplica pentru viza dar si alte informatii importante. Nu mai spun la la final sunt modele de CV-uri, scrisori de intentie, de motivatie si altele.
Cata nevoie as fi avut si eu de un astfel de ghid cand am plecat, ca mi-ar fi simplificat viata mult mai mult.
Si apropo, la lansarea din Iasi vin si eu si o sa va povestesc putin despre experienta mea in Japonia.
Pe curand...

marți, 3 decembrie 2013

Extremely Loud and Incredibly Close

Cred ca am citit cea mai cudata carte din viata mea. Si cand spun ciudata, folosesc cuvantul cu un sens usor oximoronic, pentru ca e ciudata buna, cartea asta. Nu am vazut filmul, cu toate ca e cu niste actori ce imi plac. Era o perioada cu multe filme despre atentatele de la WTC si nu am avut chef de el. Apoi am uitat complet de film iar mai tarziu am dat de carte. Mi-a aparut ca sugestie pe goodreads, doua prietene i-au dat 5 stele. Asta m-a intigat. Pai daca cele doua Raluci au dat 54 stele, se merita citita. Daca as explica povestea cartii as spune ca nu e genul meu de cate. Da, povestea nu e genul de poveste care sa-mi placa. Genialitatea cartii a constat in modul in care a fost scrisa.
Nu as putea sa spun ca este vorba despre un baiat ce si-a pierdut tatal in atentatul din septembrie 2001 si ca acesta ii descopera niste insemnari si pleaca in descoperirea unei yale ce deschide o usa cu o cheie pe care a gasit-o el printre lucrurile tatului sau. Asta e secundar. Romanul e scris impecabil de un om ce incearca sa scrie ca un copil de 9 ani ce sufera mai mult sau mai putin de OCD si ADD.
Mie mi-a placut mult romanul pentru ca e format din povesti, scrisori, poze si ganduri ce par alandala, insa puse la un loc fac un altfel de roman. Am incercat si eu sa scriu asa, si am publicate in cartea mea doua povesti ce puse cap la cap dau o poveste scrisa prin alte mijloace. Exista si o a treia poveste scrisa apoi, poveste ce nu a fost publicata nicaieri. INsa ceea ce face Jonathan Safran Foer aici, e arta dusa la superlativ. Mi-a placut mult si acum chiar sunt curios cum arata filmul facut dupa Babilonul asta de carte.
Pe curand...

luni, 2 decembrie 2013

Povesti de transport in comun

Miercuri am plecat acasa. Era treaba multa de facut. Pe langa faptul ca imi era dor de casa, ca trebuia sa ma incarc cu energie, bani si mancare, mai trebuia sa dau un interviu la tv si sa ma vad cu Super Kos, pe care am lasat-o logodita si am gasit-o maritata. Cu interviul nu a mers, din nou. A treia incercare fara succes. Prima data nu am putut eu, a doua oara nu mi-a raspuns ea, acum am putut amandoi dar Crin si Pasarela Margineni au dat presa locala peste cap si nu s-a mai putut. Bine ca m-am vazut cu Cosminelul ca altfel o luam razna.
Ei, dar ca sa ajung acasa trebuia sa apelez la un transport in comun. Cu o saptamana inainte desocperisem trenul regio de la ora 7:30 seara, ce ajunge pe la 11 in Bacau. Sa traiasca la racoare doamna Boagiu ca a scumpit trenurile la greu, le-a schimbat numele si le-a anulat la greu. Iasi-Bacau si Bacau-Iasi nu mai are accelerat, doar personal. Trei ore jumate si 21.50 lei. Mai aveam posibilitatea de doua ore cu maxi, 30 de lei. Aici e discutabil. In maxi e ingramadit, in tren ai loc cat vrei dar face mult. Dar cu tableta incarcata de filme, merge drumul. Imi place mai mult asa.

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)