Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2014

28.02

Astazi a fost ziua unei prietene bune, a unei prietene pe care o stric Super Kos, pentru ca mereu a fost un super-prieten. Astazi puterile ei super au facut sa am una din cele mai bune zile din ultimul timp.
Din decembrie incerc sa dau de o prietena. I-am scris pe facebook, i-am scris mailuri, am intrebat prieteni cumini de ea, si nimeni nu stia nimic. Paranoia din mine incepuse sa infloreasca, si eram cat pe ce sa iau legatura cu familia ei, sa stiu ca e sigura. Pana astazi, cand mi-a trimis un mail si mi-a spus ca e bine, doar ca a avut o perioada mai aglomeata si proasta si s-a detasat (tipic) de social media.
Si tot azi am iesit la o cafea cu scriitorul meu preferat. Daca ma cunoasteti in persoana sau daca imi cititi blogul cu regularitate, stiti ca sunt fan Lucian Dan Teodorovici.

Cuibul hipsterilor simpatici din Iasi

Ieri, draga noastra Irinuca si-a sarbatoit ziua de nastere pe care nu o arata deloc... De cand m-a anuntat ca isi face ziua la Cuib, nu m-am intrebat unde e locul asta, ci cand a zburat timpul asa. Parca mai ieri eram intr-o izakaya din Ikebukuro si o sarbatoream pe Irinuca, dupa care am plecat cu totii in Fujiino iar a doua zi am fost la Muzeul Cailor Ferate. Cand a trecut timpul???
Cuib - e un centru urban de intiative bune, un loc ce promoveaza produsele locale, hrana fara carne (si in special veganul) si apa filtrata ce nu se imbuteliza in plastic si se ofera gratis la masa. Cu doua din cele trei concepte sunt si eu de acord, aia cu carnea nu e pentru mine.

E un mic local pentru hipsteri cu ceaiuri naturale si suc Ana are, cu bere nefiltrata si mancare cu produse bio. In local poti gasi obiecte hand made de vanzare, reviste hipsteresti si mesaje ecologice.  Mi-a placut foarte mult acolo. De la mesele cu scaune neasortate, pana la personal si berea Terapia. Fie ca mi-am bucurat h…

Fetita careia ii place

Ieri am avut o zi proasta, ca daca e marti, sunt trei ceasuri rele.
Dimineata am avut o intalnire ce a mers prost. Am tot avut impresia ca imi lipseste o informatie si de aceea eram in plop in timpul discutiei. Imi scapa ceva si nici pana la ora asta nu imi dau seama ce episod am ratat.
Pe la amiaza am primit o veste proasta si m-a daramat si mai mult. Am mers cahui pe strazi pana sa imi revin si sa pornesc cu o tinta spre ceea ce cautam.
Cautam un cadou si nu il gaseam. Am umblat mult si bine, din librarie in librarie, din anticariat in anticariat si nu am dat de cartea aia. Daca s-au vandut toate exemplarerle si nimeni nu a vandut-o la anticariat, e o carte buna, deci nu e numai parerea mea. Dar cum o fac eu cadou daca nu o gasesc. Bine ca am dat de cele doua traduceri din Ryu pe care nu le gaseam nicaieri.
Am taiat-o prin spate pe la Teatrul National ca sa ies la Moldova Mall. Ma uitam la o cladire veche din zidarie ce incepea sa fie reabilitata si cautam un panou care sa ofere in…

3 mini-povesti de intersectie

1. De cum am intrat in sensul giratoriu de la Pasarela Margineni si am intrat pe Mioritii, am simtit ca ceva nu e in regula. Se circula greu, foarte greu. Am stat undeva pe langa Billa blocat in trafic. Semafor nu era si nici atatia oamni la trecerea de pietoni nu puteau sa fie. In spatele meu era unu de NT, nervos tare. Incerca sa taie coloana de masini pe contrasens insa nu avea cum, era trafic, si isi varsa nervii oprind in fundul meu. In celalalt capat de Miorita, la semafosr la stanga, pe Stefan cel Mare, era puhoi de masini. De obicei sunt 2, 3 masini acolo, coada mare e inainte. Am stat la doua semafoare si cand am reusit sa trec si eu, am ramas blocat in mijlocul intersectiei. Clacxoane, nervi. Si nu era ora de varf. La trei jumate e prea tarziu pentru elevi sa iasa de la scoala si prea devreme pentru oameni sa iasa de la serviciu. Ajung in intersectia de la Rompetrol, masinile blocate. Ma strecor printre doua si fac drepta la benzinarie. Politia era pe mijlocul strazii. Ma u…

Festivalul Japonez – Hinamatsuri (Festivalul Păpușilor)

Asociația Româno - Japoneză Himawari, în parteneriat cu Universitatea Alexandru Ioan Cuza, organizează pe data de 1 martie 2014a VI-a ediție a festivaluluiHinamatsuri.
Evenimentul se va desfășura în Sala Pașilor Pierduți a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, între orele 12:00 și 18:00, și va cuprinde :
Activități cu intrare liberă:
12:00 – 12:20 Dansuri tradiționale
12:30 – 13:30 Demonstrație aikido
13:30 – 15:00 Jocuri (Sudoku și haiku) - câștigătorii vor primi ca premiu un model origami
15:00 – 17:00 Workshop Origami
17:00 – 18:00 Ceremonia ceaiului
12:00 – 18:00 Expoziție de obiecte japoneze
Activități cu rezervare făcută în prealabil:
Workshop Sumi-e/Shodou – Înscrierile pentru această activitate se fac cu cel puţin2 zile înainte de festival. Pentru mai mult informatii, vă rugăm contactați-l pe Sorin Mazilu (0742027153).
Hinamatsuri (雛祭り – în limba japoneză), numit de asemenea Ziua Păpușilor sau Ziua fetelor, este un eveniment special în Japonia, sărbătorit în fiecare an pe 3 martie. Platf…

Nora Iuga

Cu ani buni in urma, pe vremea cand imi tratam insomniile cu reluari ale Jurnalului Cultural de pe regretatul TVR Cultural, am vazut un reportaj despre Nora Iuga. Nu imi amintesc despre ce se vorbea, fie despre o aparitie publicistica, fie despre un premiu castigat sau o re-editare a unei carti, ideea era ca pe ecran rulau niste imagini cu domnia sa, de la o activitate culturala, poze, iar pe fundal se auzeainterviul telefonic realizat. Atunci m-a socat vocea. Cu toate ca in stire spunea ca domnia sa avea o varsta respectabila, iar in pozele ce rulau pe ecran vedeam o doamna de varsta a treia, cu parul alb, ondulat, pana deasupra umerilor, nu ma asteptam ca vocea sa sa fie vocea unei batrane disorsionata de boxele proaste ale unui radio vechi.
Imaginea aceea m-a bantuit o vreme, insa, la fel ca si cu alte imagini ce mi-au zguduit firea, s-a stins si a palit din memoria mea.

La multi ani, Ancuta!

In primul an de existenta al blogului, scriam articole de "La multi ani!" pritetenilor mei. Dupa un an, cand am terminat de felicitat toti prietenii, m-am lasat de acest sport si rubrica asta a disparut aproape de tot. Prieteni noi nu prea mi-am facut. Sunt genul de om ce are priteni putini si buni. Experienta din Japonia nu a insemnat numai lapte si miere. Distanta mare si lipsa oamenilor dragi si-a spus cuvantul la um moment dat, si am devenit melancolico-depresiv. Imi era dor de casa, de familie si de prieteni si eram frustrat ca multi dintre ei nu ma cautau, ca daca nu ii abrdam eu, ei nu aveau de gand sa se intereseze de mine. In acea perioada m-am apropiat de Ancuta. Noi ne cunosteam de ani buni, de prin camin si de la scoala. Dar mai mult ne certasem decat ne imprietenisem. Amandoi eram caposi si tineam la ideile noastre si nu faceam compromisuri in gandire. Insa pe skype si in online am inceput sa ne intelegem bine. Si ea trecea printr-o perioada mai proasta, si eu …

Orasele fantoma ale Chinei

Ce faci cand esti cea mai bogata tara din lume, ai o gramada de bani si nu prea ai unde sa ii investesti? China are o mare probema de imagine fata de intreaga lume. Marile state ale lumii si marile companii nu se arunca sa deschida portile investitorilor chinezi, cu toate ca au bani si ii pot scoate din criza, pe motiv de frica de invadare. Si asa China e peste tot pe piata, cum ar fi sa mai fie si proprietara marilor companii din lumea asta?
Exista o politica liberala in China in care se perminte sa ai proprietate sau afaceri. Comunismul chinez incepe sa devina usor deschis miciloe intreorinzatori iar populatia cu bani investeste in apartemente si astfel, China isi arata puterea construit orase cu  zgarie-nori sau cel mai mare mall din lume. Dar degeaba exista orase de pentru zeci de mii de locuitori cu apartamente in propiretate personala, daca acei proprietari mai au locuite si in alta parte. Iar daca politica de tinere a numarul populatiei sub control inca exista, aceste orase aj…

Albastru nermarginit, aproape transparent

La inceputul vacantei (prelungite) pe care am avut-o (mi-am luat-o), am postat o poza pe pagina de facebook a blogului, cu cele trei carti pe care vroiam sa le citesc in aceasta perioada.

Am inceput de la dreapta la stanga, de la cea de de-asupra la cea de dedesupt, cu Haruki Murakami si romanul lui cel mai recent  (apropo de carte, s-au anuntat datele pentru aparitia traducerii in engleza si au aparut poze cu copertile editiilor din Anglia si SUA, aici si aici; coperta pentru SUA/Canada - mi se pare geniala si o intelegi doar daca  citesti cartea), am continuat cu Sarpe & Cercel si am terminat cu romanul de debut al lui Ryu Murakami. De acum, pentru o perioada, o sa fac o pauza de japonezi si ma intorc la literatura romaneasca contamporana si la e-book-uri.

Sarpe si Cercel - filmul

Imi place sa vad adaptarile cartilor pe care le citesc si, de obicei, sunt dezamagit de ele. Insa am observat ca nu e la fel si in cazul cartilor japoneze transformate in filme japoneze.
Abia terminasem de citit Sarpe & Cercel si incepusem sa citesc Albastru nemarginit. Ceva nu mergea, inca eram cu gandul la triunghiul din roman, gandul meu era inca acolo. Ma gandeam sa mai scriu un articol despre carte. Dar de data asta depre modul in care a fost editata. Pandora M publicase o carte ce arata ca o agenda: paginile erau numerotate undeva pe lateralul exterior al paginii, la o sesime de baza, iar numarul era transparent pe un fundal gri inchis. Exista un spatiu mult prea mare intre randuri si textul era aliniat doar la stanga si nu la stanga si dreapta, asa ca textul se termina alandala la final de rand.  Coperat ara mai colorata si funky in interior decat la exterior iar P.S.-ul cu interviul cu autoarea (un interviu luat de traducatoare - un interviu de rahat) si postfata lui Ryu e…

Cat de mic e vechiul mare

Imi aduc aminte de sufrageria din apartamentul bunicilor. Ne invarteam in jurul mesei si ne jucam de-a prinselea. Era atat de mare... Apoi matusa-mea si-a reneovat apartamentul si avea un living imens. Toate astea mi s-au parut mici cand s-a mutat mama in apartamentul cel nou si atunci am vazut ce inseamna un living mare si aerisit.
Sunt copil de centru iar pentru mine Bacaul se termina la Piata Sud. Am prieteni, tot ce centru ca si mine, ce considera ca orasul se termina la Tic-Tac. Ce e mai departe de acel punct, nu mai e oras pentru noi. Mi se parea atat de departe Piata Sud si nu imi imaginam niciodata ca pot sa merg pe jos pana acolo. Da, de la mine, din capatul celalalalt ce centru, am mers pe jos pana la parc, dar pana la Piata Sud mai era mult drum.
Pana azi. Se intampla sa am multe treburi de facut, in diferite parti ale orasului si sa am relativ mult timp pentru ele. De cand m-am intors din Japonia merg mult mai mult pe jos si nu mai suport traficul la volan. Inainte sa plec…

Sarpe & Cercel

Va povesteam intr-un articol la inceputul anului despre epopeia cautarii unui roman, Sarpe & Cercel. Spuneam atunci ca mi-am facut mii de draci cautand in librarii cartea, fara niciun rezultat, iar dupa ce m-am plans prietenilor de la Japonia Noastra de cosmarul zilei, mi-a aparut pe facebook reclama de la elefant.ro cu titlul mult dorit. Asa mi-am cumparat o carte de 5 lei pe care am platit transportul 10 lei, carte ce a ajuns cu o saptamana mai tarziu decat trebuia si pe care abia am reusit sa o citesc in vacanta ce tocmai s-a terminat.
Si mi s-a intamplat din nou, sa imi placa nespus de mult un roman de la care aveam asteptari mari. De obicei raman dezamagit in cazul experientelor de gen, insa si la cartea asta am fost acaparat de un mare wow, ce a pus stapanire peste mine ca un drog pe un dependent.
Incep sa am din ce in ce mai multa incredere in recomandarile Alexandrei si mi-e frica ca o sa devin dependent de cartile ei si nu cred ca are atatea carti sa-mi recomande, ca e s…

Ca la Caracal

E o nebunie pe facebook cu "Esti din x loc daca...". Grupuri peste grupuri si postari peste postari cu infomratii amuzante despre un oras. Esti din Iasi daca aunci cand auzi: Maine mergem la purcica sa ne bronzam - intelegi sensunl. Esti din Bacau daca cand cineva iti spune ca va vedeti la Tic Tac, cunosti zona si nu te gandesti la un ceas. Esti din Campus Tudor Vladimirescu daca il stii pe nea Culita.
Exista o poveste cu minunile din Caracal. Se pare ca nu toate sunt adevarate. Nu stiu pe nimeni de acolo si nici nu am fost sa verfic ca sa am certitudinea ca in Caracal puscaria e pe Strada Libertatii, fabrica de paine pe Strada foamei sau cimitirul pe strada Invierii.
Insa stiu ca in Bacau, cel mai celebru restaurant chinezesc se numeste Latin!

Si pana de curand, un restaurant cu specigic italian se numea Monacco.
Deci, sa nu fim cu mot si sa ne vedem si orataniile din propria curte!
Pe curand...

Filmele asiatice (1)

Nu prea mai am timp de filme. Am inceput sa urmaresc prea multe seriale si intre scoala, citit, viata sociala si seriale, nu prea mai e timp si de filme. Si nici nu mai am radbare sa vad aceleasi clisee de Hollywood. Deci, in timpul liber, cand am timp de un film, am decis sa aleg altceva.
In Japonia am descoperit filemele coreene. Sud coreienii au o cinematografie foarte interesanta, ce se pliaza foarte mult pe gustul meu. De aceea am si incercat literatura lor si s-a descoperit ca sunt un fan.

3 Iron este un film regizat de Kim Ki-duk, unul din reprezentantii cinematografiei Sud Coreiene, cunoscut pentru filmele sale ce merg pe idiosincrasie.
Filmul de fata prezinta o poveste de dragoste intr-un spargator de apartamente si o casnica abuzata de sot. Este o poveste interesanta intre doi oameni ce nu sunt ceea ce par sau ce sunt mai mult decat ecicheta pusa de societate.
E un film in care nu se vorbeste mult, un film de stare ce te prinde si te vrajeste de la primele cadre.
Filmul a fo…

Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii lui de pelerinaj

Am asteptat aparitia cartii acesteia cu sufletul la gura. Nu sunt un fan al lui Haruki Murakami, pentru ca mi se pare ca merge pe aceasi reteta, la fel ca si Coelho insa ma leaga niste povesti si niste sentimente legate de volumul de fata asa ca dupa ce i l-am cumparat mamei cadou de Craciun, am astepta sa il termine si sa il citesc si eu.
Eram in Japonia, in perioada Saptamanii de Aur cand Alex mi-a zis ca vrea sa intre in libraria din statia de tren din Fujimino sa cumpere volumul. Era ora pranzului si cartea se lansate in noaptea aceea. Am ras si am zis ca nu a ajuns cartea pana la tara iar dupa ce a iesit din librarie, cu mana goala i-am spus: "Ti-am zis eu!". Atunci ea mi-a spus ca nu mai exista niciun volum, ca se vandusera toate si ca e posibil sa primeasca din nou, peste doua saptamani.
A doua zi am fost la cea mai mare librarie din Tokyo, in Ikebukuro iar acolo era deja o lista de asteptatre pentru reeditatare.
Volumul se vanduse intr-un milion de exemplare intr-o …

Bacaul e coolt

Acum aproape 2 luni m-am intalnit cu Georgiana Prisacaru, realizatoarea emisiunii Bacaul e coolt si am discutat despre emisiunea in care urma sa fiu invitat. I-am dat niste poze (pe care nu le-am vazut in emisiune), i-am povestit despre ceea ce am facut in Japonia, iar dupa o saptamana am filmat emisiunea. Editia a ajuns pe post pe 5 ianuarie, cand eu eram deja in Iasi, asa ca pana ieri, cand m-am intalnit cu Georgiana si am luat inregistrarea, nu am reusit sa o vad. Am av ut emotii si s-a vazut. M-am balbait putin, am spus cateva prostii si m-am pierdut in idei de cateva ori, insa in mare a iesit bine. Va invit si pe voi sa o vedeti si sa imi spuneti ce parere aveti. Pe curand...

Zapada!

Am ajuns acasa de cateva zile si tot ce imi doresc e sa ma duc cu sania pe deal si sa ma dau pe zapada. Inca nu am reusit sa fac asta pentru ca am avut treaza zilele astea, insa de acum e un must! Dupa ce am scapat de zapada ce era un inconvientent, o sa ma bucur de aceea ce nu deranjeaza pe nimeni.
Am avut cateva deceptii de curand, insa dupa cateva zile la aer curat, mi-am dat seama ca e mai bine asa. Orice sfarsit e un nou inceput iar orice persoana ce nu reuseste sa tina pasul cu mine, mai bine e lasata pe drum, decat sa-mi ingreuneze drumul. M-am maturizat mult in ultimii ani si trec mai usor peste toate rautatile celor din jur.
Acum ma bucur de iarna copilariei, aia fara de probleme si fata de cursur, iar de saptamana viitoare redevin matur si ma intreb ce si cum.
Dar pana atunci ma bucur de zapada rece, de lectura unei carti si de dulceata de nuci pe care am primit-o.
Pe curand...

Tenth of December

In urma cu ceva timp am ptimit un mail de la o persoana in a caror gusturi am incredere, cu cartea asta electronica. Sa fiu sincer, ea imi trimisese un mail pe care il primise de la cineva si in care scria ca e atasat cea mai noua carte a lui George Saunders, un scriito aclamat la New York. Prietena mea imi scrisese ca nu recomanda pentru ca nu a apucat s-o citeasca, insa o da mai departe. L-am cautat pe wiki si am aflat ca e un scriitor de succes ce publica in reviste celebre, ca New York Times sau GQ, ca e profesor universitar la Syracuse University, unde preda un curs de tehnica literara si ca e multi premiat. Deja ma vedeam in viata mea paralela, aia in care sunt filantrop in New York, citind o schita de George Saunders intr-un ziar de succes
Cu toate aceste coordonate am plecat la drumul lecturii. Din pacate nu mi-a placut. Povestile lui fie sunt pline de conversatii pe principiul "I said/ and then she said and after that I said and she said" si tot asa, fie sunt poves…

Personalitate vs persoana

A trecut o saptamana de cand imi bantuie prin minte o conversatie neasteptata pe care am avut-o dupa un examen. Dupa ce am fost intrebat cateva intrebari, profesorul m-a intrebat de ce sunt asa suparat. Eram obosit, nu dormisem bine, avusesem niste zile aglomerate si aveam multe pe cap si abia asteptam sa ies pe usa, cu nota in carnet. Ma gandeam ca la asta se refera. Am schitat un zambet si i-am raspuns ca sunt doar obosit. Apoi mi-a spus ca nu se refera la starea mea in momentul respectiv, ci in general. Poftim? Adica cum? Mi-a marturisit ca imi citeste blogul si a observat acolo ca sunt foarte suparat pe viata.
Am incercat sa dau un raspuns mecanic si sa imi motivez eul de pe blog si am plecat dupa ce am primit un sfat bun si o urare de bine, o urare de care aveam nevoie.
In drumul spre camin, si in zilele dupa am tot rumegat intamplarea asta. Da, sunt uimit ca un profesor ce are o functie de conducere in facultate are timp sa citeasca blogul meu si isi alege ca putinul timp liber…

La noi, cand vine iarna de Mircea Diaconu

L-am descoperit pe Mircea Diaconu cand eram copil si am constientizat ca vad Buletin de Bucuresti. Nu stiu daca era pentru prima oara cand vedeam filmul, insa atunci am privit cu atentie actorii si mi-a placut de el. Parea sa aiba o fata de pampalau (in conceptul meu, pamapalau e o persoana ce are o privire blanda, ce caine plouat, amestecata cu privirea unui copil posnas). Apoi l-am redescoperit in Filantropica, unde isi schimbase complet figura. Acum era trist si ingandurat, cu ochii blanzi dar plini de intelepciune. In ultimii ani Mircea Diaconu a fost mai activ in aria politica si mi-a placut sa il vad des la televizor. Pentru el as fi trecut si la liberali...
Undeva prin toamna, Lucian Dan Teodorovici anunta ca Poliromul re-editeaza primul roman al artistului, roman publicat anterior, in 1980, la editura Ion Creanga. Mi-am spus atunci ca e o carte de trecut in wishlist, iar acum, cand a intrat bursa pe ianuarie, cu toate ca erau alte carti la rand, am cumparat cartea lui Diaconu…

Tamagoyaki - omleta japoneza

Tamagoyaki este o rulada de omleta, traditional japoneza. In general este omleta dulce, ce se mananca la sushi, insa exista si varianta sarata, ce se mananca ca aperitiv sau la micul dejun. Rulada sarata se face cu legume taiate mici si se sareaza cu sos de soia.
Pentru tamagoyaki-ul meu am folosit ardei gras rosu taiat cubulete si legume deshidratate

Suna no Onna / The Woman in the Dunes

Celebrul roman al lui Kobo Abe, scris in 1962, premiat cu premiul Yomiuri, a fost  ecranizat doi ani mai tarziu, sub regia lui Hiroshi Teshighara - celebru regizor avangardist, cu Eiji Okada si Hyoko Kishida in rolurile principale.
Filmul a fost nominalizat la Oscar in 1964 pentru cel mai bun film strain si in 1965 pentru regie si a castigat Premiul Special al Jurului la festivalul de la Cannes.
Modul avangardist in care a fost filmat si realizat filmul a fost un mare atu pentru mine. Am stat lipit de monitor timp de doua ore jumatate si nu ma saturam de el, cu toate ca terminasem cartea de citit cu cateva ore in urma.
Atmosfera cartii este bine redata in film, cu ajutorul muzicii realizate de Toru Takemitsu. Muzica mi-a dat o stare de neliniste, strare pe care o mai aveam cand vedeam filmele lui Hitchcock.
Ii multumesc lui Roman pentru linkul pentru film, link pe cre o sa-l impartasesc si cu voi.


Pe curand...

Exemplu cu teoria si practica

Teoretic sunt in sesiune si mai am un examen, practic am scapat ieri. Ultimul examen, la fel ca si unul din colocvii, mi l-am echivalat cu ceva ce am facut in Japonia.
Sunt obosit si nu am chef de nimic, dar mai am niste treaba pana sa pot sa plec intr-o bine meritata vacanta. Stresul acumulat m-a consumat mult. Stiu ca nu am motive sa ma stresez, ca am trecut prin 14 sesiuni (ci asta 15) si niciodata nu am patit nimic, insa daca nu ma stresez nu sunt eu si nu stim ca traiesc. Cred ca in ziua in care nu o sa mai am emotii in drumul spre o provocare, cand nu o sa mai calc fiecare crapatura din drum cu piciorul drept, cand nu o sa mai port niste haine norocoase sau cand nu o sa mai ascult aceasi melodie dimineata, nu o sa mai fiu eu. Asta face parte din mine si daca nu simt ca am suferit pentru acea nota de 10 sau 9, consider ca nu o merit.
Sper sa fie ultima sesiune din viata mea de student. Stiu ca o sa mai dau examene in viata, stiu ca la scoala doctorala sa fac cursuri in anul inta…

Kobo Abe - Femeia nisipurilor

Zilele astea, in doua seri, am citit cel mai celebru roman al lui Koboa Abe. Romanul e tradus si in romana si publicat la Polirom in 2004 si de Editura Universtul, pentru colectia Cotidianul, in 2006. Si ma gandesc ca daca Universul a venit cu el in 2006 la colectia unui ziar, sigur au avtu ei drepturile de publicat si inainte de '89, cand editura publica romane straine.
Povestea romanului il prezinta pe un profesor ce in zilele lui libere vine sa studieze gandacii de nisip si pentru ca pierde autobuzul, niste sateni il ajuta sa ii gaseasca gazda peste noapte. Insa la scurt timp afla ca a devenit prizonierul lor, intr-un sat cu case de lemn, construite in gropi ce se surpa. Pentru ca daca una din gropi se surpa, tot satul era in pericol, primaria oferea apa, mancare si tigri locuitorilor, cu portia, in functie de cat nisip au cos din groapa. Iar in casele in care nu locuiau multi,  erau prizonieri, ca si protagonistul romanului, ce erau fortati sa munceasca.
Cu toate ca romanul a…

Duminica, dis de dimineata

In sesiune zilele se numara altfel. Nu mai exista luni, marti, miercuri, ci zile cu examene si zile pana la examen.
De aceea, in momentul in care am stabilti data examenului, nimeni nu s-a gandit ca e duminica, ci ca avem n zile de invatat pentru el.
Duminica dimineata e lasata pentru somn, sau pentru biserica - pentru cei ce fac asta. Azi a fost una din putinele dimineti de duminica pe care le-am trait. Duminica dimineata nu misca nimic. Inafara de cativa studenti ce aveau si ei examen, nici trafic nu prea era. Doua taxuri, trei masini si un tramvai, asta e tot ce am vazut in drumul meu spre scoala.
Examenul a fost floare la ureche. Am facut revolutie in sistem si dupa ani de zile in care examenul la acest profesr era buba, azi a fost cel mai simplu. Eu nu am mai facut ore cu dumnealui, insa colegii care l-au mai avut, imi spuneau ca la el nu se trece usor, ca subiectele lui sunt subcapitole din carte si daca nu faci copy-paste la virgula, nu iei nota maxima.
Din lene a pornit proie…

Omurice

Omurice este un preparat japonez ce se realizeaza, de obicei, cu resturi de mancare. Preparatul consta in prajirea unei carni, de obicei pui sau porc, cu legume si orez fiert. Compozitia astfel realizata se incorpozeaza ca umplutura unei omlete.
Deci, pentru omurice-ul meu am folosit niste carne de porc pe care o mai aveam in congelator si orez cu legume pe care il gatisem cu o zi inainte.
Dupa ce carnea s-a dezghetat am pus-o intr-un bait din sos de soia, vin (n-am mirin), concentrat de legume si ketchup si am lasat-o in frigider peste noapte.
Am inceput prin a taia bucatile de carne in fasii groase de 2-4mm
Apoi am tocat jumatate de ceapa (mai hanicapat un pic, ca nu ma pricep la tocat ceapa)