Atunci i-am ars doua palme

Nu imi amintesc cand a fost ultima data cand mi-a luat atata timp sacitesc o carte. Adevarul e ca fac cercetare si tot citesc carti, normative, coduri si articole pentru a inchega planul tezei de disertatie. Noroc cu drumul Bacau-Bucuresti, ca am apucat sa termin cartea. Ma asteapta inca doua carti: un cod de proiectare si doua articole acasa. Tema: doua capitole de scris in doua saptamani. Proful zice ca in ritmul asta terminam in maxim doua luni si apoi am timp o luna de prezentare. Urmeaza o peruioada aglomerata, in care nu vad prea mult timp de citit.
 "Atunci i-am ars doua palme" e singura carte de Teodorovici ce inmi ramase necitita si e prima citita dupa momentuil in care am iesit la o cafea. Cartea e structurata pe trei parti si pare,la prina vedere, o carte din resturi sau din proiecte neterminata sau esuate. Zic asta pentru ca asa deduc din explicatiile autorului de la inceputul fiecarei parti. Cel mai mult mi-a placut partea a doua, "Sa ne ierte pistruiatul",o nuvela scrisa "la comanda" poetului Michael Astner, ce vroia sa alcatuiasca o antologie numita "Cartea roz a comunismului". Proiectul a cazut, LDT a postat nuvela in online dar l-a refacut si i-a oferit un loc in cartea de fata. Apoi mi-a placut prima parte, "Gandacii", o antogie de proze scurte afalte la prima publicare amestecate cu unele ce au mai aparut in alt volum, un volum de care autorul spune ca a circulat numai intre prieteni. Una din povestile de aici, am regasit-o ca fragment in "Circul nostru va prezinta" si mi-am amintit ca parca citisem ceva despre asta, atunci cand citisem acel roman. Cel mai putin mi-a placut a treia parte. Nu stiu de ce, dar primele doua parti mi-au placut mai mult. Nu e o motivatie rationala, ci bazata pe ceea ce am simtit eu cand am citit. Partea buna e ca am citit in biografie ca LDT a publicat ceva ceva in online, pe liternet. E bun pentru ca mai am ce sa citesc de el, pana ne mai bucura cu cevca nou.
 Pe curand...