Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2014

Precarious Japan

Toata lumea vorbeste despre acel "American Dream", o lume in care totul e posibil, orice vis devine realitate cu noroc si putina munca, in tara in care cainii umbla cu covrigii in coada si toata lumea are un zambet perfect. Dar se stie ca nu e asa si ca visul asta e o utopie, sau o strategie de marketing.  Dar mai exista un vis, un vis ce devine din ce in ce mai popular, un vis ce izvoraste din fascinatia pentru locuri indepartate si culturi atat de diferie: visul japonez; are din ce in ce maimulti adepti, habotnici ce vad in Japonia o tara perfecta. Nu cred ca in lumea asta mai exista o alta tara cu o imagine atat de buna, o tara ce fascineaza atata lume si despre care se vorbeste prea putin de rau, ca Japonia. Asta nu e un lucru rau, insa pentru un om ce ajunge sa cunoasca mai bine lumea aceea, pentru ca intra in contact cu ea, apare aceasta curiozitate: de ce nu prea se vorbeste despre partea intunecata a acestei tari?

Top 10+1 Influential Books

Circula prin blogosfera (mai mult prin vlogosfera) un top 10 al cartilor ce ne-au influentat viata. De o saptamana, de cand am vazut primul top m-am tot gandit la unul al meu. L-am scris pe nerasuflate, pe o bucata de hartie, fara sa numerotez cartile, iar cand am facut-o am vazut ca sunt 11. Nu pot sa scot niciuna din top asa ca o sa avem un 8 si un 8', cu un total de 11 carti in loc de 10. 1. Constantin Chirita- Ciresarii. Cred ca eram in clasa a 3-a, aveam maxim 10 ani cand am inceput sa citesc seria romanelor Ciresarii. Aveam una din primele colectii pentru ca prima carte era numita Teroarea Neagra, iar in editiile mai noi a fost modificata in Cavalerii florilor de cires. La fel si cu al 4-lea volum ce la mine se numea Teroarea Alba, cunoscut apoi sub numele de Aripi de Zapada. Din primele pagini Tic a devenit persoanjul meu preferat, iar dupa ce citeam ore bune, noaptea le visam aventurile iar eu eram printe ei, pe post de Tic.  Pana la Ciresarii mai citisem carti: de la Ami…

Ciresul romanesc

In dimineata asta m-am plimbat prin roua si am mirosit prospetimea verdetii din jurul meu. Asa am descoperit, ca pe dupa alti copaci si alte tufe, sta ascuns ciresul. Nu il observasem inflorit si dupa cum ii arata petalele cred ca e de ceva timp asa. Florile rahitice au petalele patate si sifonate. Din pacate florine noastre ce cires nu se aseamana nici pe departe cu florile ciresului japonez...

Am creat un album cu florile ciresului nostru din curte, pe pagina de facebook a blogului, aici.
Pe curand...

Flori de mar

Doua zile ploua, doua zile e soare... Ascuns in casa de vremea rea si de curent (am otita, din nou...) nici nu am vazut pana ieri ca trei meri din curte au inflorit. I-am zarit din casa, pe dupa perdea, sralucind rozaliu in luminile soarelui.
Mai multe poze, pe pagina de facebok a blogului, aici.
Pe curand...

Acel micro atac de cord...

Nu vi s-a intamplat niciodata sa reveniti brusc dintr-o activitate si pentru o fractiune de secunda sa nu stiti unde sunteti? Atunci, pentru o fractiune de secunda, te sperii atat de tare incat ai un micro atac de cord...
Eu o patesc des, dar de obicei dimineata cand ma trezesc. Trebuie sa ma misc usor in pat ca sa imi dau seama unde sunt. Sa fiu acasa? Sau in Iasi? Sau in Japonia...?
Insa aseara am patit-o fiind treaz. Era tarziu in noapte si citeam de ceva un articol despre reabilitarea peretilor din zidarie cu materiale compozite ceva pe laptop, cand pentru o secunda am ametit usor. Sunt putin bolnav si irascibil, nu dorm bine si nu am chef de nimic si cand imi vine cheful stau tintit pe material. Poate pentru ca era intuneric in camera si stateam prea aproape de lumina de la laptop, dar imediat cand m-am dezmeticit din ameteala, pentru o fractiune de secunda m-am intrebat unde sunt. Mi-am miscat fundul pe scaun si m-am uitat la laptop si asa mi-am dat seama: scaun rotativ inseamn…

De ce jucam Candy Crash (?)

9Gag vine cu o explicatie pentru dependenta de Candy Crush.
Apropo, la ce nivel sunteti?
Eu, 338/55

Club Gourmet

Hristos a Inviat!
A trecut si Pastele, am terminat si cozonacii si pastile de mancat, si ne-am intors la treburile noastre. Dupa atatea zile de sarbatoare mi-e greu sa ma intorc la programul monoton de cercetare. De azi iar citesc si scriu pentru dizertatie ca nu mai am nicio scuza: piciorul mi s-a vindecat iar timpul scurge si nu mai e mult timp pana la deadline.
In zilele astea aglomerate si nebune de sarbatoare, am reusit sa citesc Club Gourmet, un sextet de nuvele scrise de Tanizaki intre 1911 si 1955, traduse de Roman Pasca si publicate de Nemira in 2007 despre care am sa va vorbesc astazi, de Ziua Internationala a Cartii!
Eu sunt la a treia carte de Tanizaki, dupa Labirintul destinului, ce mi-a placut foarte mult si Some Prefer Nettles, ce m-a lasat rece pentru ca mi s-a parut variatii pe aceasi tema.
Ei, de data asta Tanizaki m-a surprins placut iar din cele 6 povestiri 4 mi-au placut foarte mult iar doua mai putin.
M-a amuzat mult in Club Gurmet faptul ca autorul dadea explic…

Escandalo

Mai e putin si serialele intra in vacanta de vara. Eu am un back-up plan pentru ca mi-am pastrat cateva seriale pentru aceasta perioada. Unul dintre acestea e Scandal, creat de Shonda Rymes, cunoscuta pentru Grey's Anatomy, aceasta vaduva neagra pesonajelor de drame.
Abia astept sa vad sezonul curent din Scandal, ce tocmai s-a terminat zilele trecute, insa pana atunci m-am delectat cu o parodie in 4 epsioade realizata de Jimmy Krimmel, prodie ce o recomand tuturo fanilor Scandal;

Pe curand...

Vise paralele - Luis Garcia Jambrina

In urma cu ceva vreme am cumparat de pe Elefant O experienta personala de Kezaburo Oe si pe langa ea am primit cadou cartea de fata si Singuratatea numerelor prime. Pentru ca nu stiam nimic despre autor si pentru ca pe coperta era Don Quijote, am citit pe spate sa vad prezentarea cartii. Asa am aflat ca e o colectie de proze scurte puse la un loc de Ileana Scipione, cea care a tradus, a scris prefata si i-a luat interviu lui Jambrina, si cea careia ii este dedicat volumul, parand ca intre cei doi sa fie o relatie de prietenie. M-a atras ideea de povestiri fantstice pentru ca asta obisnuiam si eu sa scriu candva insa am avut sezatia ca madame Scipione l-a tradus pe asta (intr-un volum facut special pentru Romania) pentru ca ei ii placea cum scrie si pentru ca erau prieteni. Probabil ca avea o pila la Rao si si-a facut un moft... Probabil... Nu de alta, ca e una din cele mai mari experte in spaniola de la noi, cu manuale si dictionare publicate zi zeci de traduceri la activ. Nu prea mi…

Da Da Da!

Acum 118 ani, la Moinesti se nastea Samuel Rosenstock cunoscut sub numele de Tristan Tzara, cofondatorul miscarii culturale dadaisme.
La noi nu prea se stie de curentul asta avangardism si probabil ca lumea il uita la scurt timp dupa ce il invata in scoala. Noi bacauanii il mai stim pentru ca Tzara e de-al nostru. Daca trecem prin Moinesti vedem monumentul inchinat miscarii, iar mai nou, primaria a pus tot felul de benere ce anunta ca esti in "Tzara Dada". ceea ce iti gadila un pic creierul si iti aminteste de miscare.
Am fost surprins sa descopar ca intr-un roman corean un motto era din Tzara, tocmai pentru ca la noi nu prea i se cunoaste opera, dar se pare ca peste mari si tari, munca ii este cunoscuta si apreciata.
Dar ce e este dadaismul? Generatia tanara din perioada de imediat dupa Primul Razboi Mondial era satula de opererele macabre ale autorilor ce scriau numai despre ororile razboiului si se intalnesc in in Elvetia, la Zurich, in jurul lui Tzara, unde pun bazele ace…

Ecstasy

Tocmai am terminat de citit a 5-a mea carte de Ryu Murakami. Am gasit-o in Casa Cartii pe cand cautam Campul Electric de  Kerri Sakamoto, cand ajuns la ultimile puteri psihice am zis sa intreb si de cele doua carti de Ryu traduse la noi, pe care nu le citisem sau nu le aveam in format electronic. Am avut norocul sa le gasesc pe ambele, ulimile exemplare chiar.
Ce ma fascineaza la Ryu e ca nici una din carti nu seamana cu alta. Bun, sunt toate intuncecate si sexul e la putere in ele, insa fiecare poveste e altceva si nu stii la ce sa te astepti pana la final. Pe parcursul celor 320 si ceva de pagini ale romanului, ma tot gandeam unde se v-a duce actiunea si ce se v-a intampla cu personajul. Am avut vreo trei scenarii si toate au murit pana la final. A fost un final atat de normal insa neasteptat pentru mine.
In cartea de fata, Ryu Murakami ne vorbeste despre dependenta; dependenta de femeie la modul S&M si dependenta de droguri: cocaina si ecstasy.
Am citit pe net ca romanul e pri…

Super!

Ma super enervează când lumea folosește super în loc de foarte!

Apar primele semne de îmbătrânire sau altfel nu îmi explic faptul că îmi vine să mă iau de:
- pițipoanca care vorbește la telefon în tramvai și se plânge că geanta ei e super grea și că are super mult de mers pe jos din stație până în cămin;
- de conferențiarul care spune că e super important să cunoaștem legislația
- prezentatorul de la tv ce spune că îi place super mult nu știu ce moment.

Ma enervează pentru că știu de unde a apărut asta însă nu îmi pot explica cum:
În Dexul din 1998 (e cel mai nou pe care îl am eu în casă) la super scrie:
SUPER- Element de compunere care înseamnă „peste”, „deasupra”, „foarte” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. super-, lat. super.
Iar pe Dexonline apare și o altă definiție din DEX 2009 ce spune:
SUPER2 adj. invar., adv. (Fam.) Extraordinar, formidabil, excelent. — Din fr. super.
Deci, dacă folosim cuvântul super ca un cuvânt d…

Domnisoara Christina si Cainele japonez

Noroc cu pauzele serialelelor ca am avut timp sa vad si eu niste filme pe care le aveam in lista de ceva vreme.
Primul film despre care o sa va vorbesc este Domnisoara Christina, pelicula pe care imi doream sa o vad fe foarte mult timp si pe care am ratat-o de doua ori in cinema. Trailerul arata foarte bine iar din distribuite faceau parte Maia Morgenstern si fiul ei Tudor Istudor iar microromanul lui Eliade e una din operele mele preferate, asa ca avea toate ingredientele pentru o reusita.
Dar n-a fost asa... Filmul e realizat exceptional: cadre misto, efecte speciale decente, montaj si imagine de calitate insa jocul actoricesc a fost varza de la A la Z. Nu stiu ce s-a inatamplat sau care a fost ideea pentru ca nu pot accepta ca Maia joaca atat de prost. Cred ca regizorul a vrut un joc teatral pentru a intra in atmosfera aceea din perioada interbelica cand toata lumea era destul de teatrala si nu lasa sa se vada adevarata simtire, insa ideea asta a fost proasta pentru ca am fost iri…

Saptamana altfel

Pe vremea mea nu exista saptamana altfel si de cand am auzit de aceasta initiativa a Ministerului Educatie, am laudat-o. E mai multa munca pentru profesori, ca trebuie sa scorneasca activitati interesante, dar macar asa ies si ei din rutina zilnica.  Anul asta am auzit ca e mai slabut. Ori au intrat in pana de idei, ori s-au puturosit. Si la nepota-miu la scoala nu fac mai nimic si am auzit ca si la licee de top se cam trage chiulul.  Eu, impreuna cu inca un voluntar de la Himawari, am fost ieri la Gradinita Lizuca pentru un minicurs de japoneza. Doamnele de acolo ne-au invitat sa le spunem copiilor cate ceva despre Japonia, sa ii invatam cateva cuvinte si sa facem niste origami cu ei. A fost cea mai obositoare ora din viata mea. As recomanda tuturor celor care comenteaza invatatorii si educatorii ca nu fac si nu dreg, sa le ia locul o ora sa vada cum e. Eu nu stiu cum rezista femeile alea zi de zi in zgomotul ala. Daca nu vorbeste unul, vorbeste altul iar daca e unul altent, se treze…

()

Nu conteaza ca se numeste NYMPH()MANIAC si ca sexul din film nu e trucat atunci cand filmul poarta semnatura lui Lars Von Trier. Omul asta stie sa faca arta dintr-un subiect sensibil si de data asta chiar i-a reusit senzational.
Am cunoscut odata o tipa. De fapt nu am cunoscut-o. O prietena mi-a povestit de prietena ei, o tipa ce citeste mult, ce a absolvit medicina veterinara si acum studiaza istoria si care are un blog despre carti. Era wow! A fost una din putinele dati cand am acceptat o cerere de prietenie pe facebook de la o persoana pe care u o cunoscusem in persoana. In timp, imaginea de tanar intelectual al secolului 21 pe care o aveam impreganata in creier cand auzeam de ea, a inceput sa se stearga. Am inceput sa observ ce carti citeste si mare parte din ele erau carti pentru adolescenti sau tineri sau bestseller-uri internationale, ce in mare parte sunt carti slabute.  Incepuse nebunia cu cenzurarea Volumului II al filmuluilui Von Trier si lumea (buna) se cam sucarise. Atun…

Trimisul nostru special

"Meeh!"
 Cam asta a fost reactia mea duminica, dupa ce am terminat de citit romanul lui Florin Lazarescu si am inchis e-book reader-ul. A fost unul din acele momente cand ma asteptam la mai mult de la  o carte si am ramas dezamagit. Auzisem multe despre Lazarescu, am Lampa cu caciula in wishlist pe elefant si am citit Titanicul, povestirea sa din Best  of  Proza scurta anii 2000, povestire ce mi-a placut, dar Trimisul nostru special, m-a lasat rece. Romanul are momente amuzante, e conceput misto, ca un puzzle din care vezi piese razlete ce nu se leaga, dar apoi, incetul cu incetul, totul devine clar si e scri intr-un limaj usurel, dar mi s-a parut superficial. Exista personaje ce puteau fi dezvoltate mai mult si episoade din poveste ce puteau fi diminuate. Sau poate ca nu mi-a placut subtema, adica tema crestinismului romanesc, a locului unde sacrul se impleteste cu profanul de apar cancanurile eclesiastice de zi de zi. Toata partea asta mi s-a parut scrisa la misto, scrisa…

Chiftele de post

Saptamana trecuta va prezentam un scrob cu leurda. Reactile la articol au fost neasteptate, toata lumea intrebandu-ma de cum a gatit mama leurda de post. A trebuit sa o intreb, si sa ii explic de ce ma intereseaza, asa ca sambata, cand am inceput sa-mi bag nasul in oalele aburinde de pe aragaz, mi-a spus autoritar ca ar fi bine sa ii pun si reteta de chitele de post pe blog, ca sunt mai bune decat alea din comert si usor de facut.
Asa ca astazi o sa va prezint reteta ei (inventie proprie) de chiftele de post cu garnitura de mancarica de leurda si ciuperci.
Pentru chiftele aveti nevoie de doi cartofi mai maricei, un morcov mare, 250 de grame de ciuperci, 100 g soia granule, usturoi verde, 4 linguri de faina, ulei si condimente.

Once Upon a Time... in Wanderland

Once Upon a Time, serialul creat de aceleasi minti care au creat si Lost, inca e in topul serialelor mele preferate asa ca ideea unui spin-of mi s-a parut misto si de aceea m-am hotarat sa ma uit la el.
Initial stirile spuneau ca OUT in Wanderland o sa fie un serial de 12 episoade, difuzat in pauza de iarna in care OUT-ul mama nu o sa fie difuzat. Apoi, mai marii de la televiziunea alfabet au spus ca vor sa ii dea o sansa sa evolueze si l-au lansat in toamna, ca un serial ce ar avea sanse de continuare. Ideea de Alice in Tara Minunilor, indragostita de Duhul din Lampa Fermecata, urmarit de Jafal, antagonistul din Aladin si Regina de Inimima (alta decat Cora din OUT), nu prea a atras lumea, iar o poveste din asta in care cineva cauta sa elibereze pe altcineva nu are viata lunga. La un moment dat trebuie sa reuseasca ca daca lungesc prea mult cuatarea e plicitisor iar dupa ce se gasesc nu prea mai ai ce sa faci. Incepi o noua aventura care ii desparte sau dispare celalalt? Serios? Cuplu…

Primavara in Iasi

Tocmai ce m-am intors ieri dintr-o vizita scurta si intensa de la Iasi. Mi-am vazut o parte din prieten, am mancat bine la chinezesc, mi-am platit darile si am fost la prof sa ii arat ce am lucrat. Am stabilit viitoarea intalnire si ce e de facut pana atunci, iar intre timp am petrecut o dupa-masa placuta pe dâmbul din spatele palatului.

DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. — Din magh. domb. Sursa: DEX '09 (2009)

Vremea era atat de buna, soarele ma mangaia usor iar vantul facea sa nu ma incing prea tare. As fi stat toata ziua acolo, intins pe iarba insa numai timp de asta nu aveam.

Pozele pe care le-am facut joi la Palas le puteti vedea pe pagina de facebook a blogului, aici.

Vanille

O sa-mi sara iarasi in cap o bibliofila cand o sa zic ca nu prea mi-a placut cartea asta pentru ca o consider o carte de femei. Si daca nu era o carte pentru femei nu o puneau cei de la Nemira in colectia Damen tango...
Nu e o carte rea insa persoanajele principale din cele trei nuvele ce alcatuiesc Vanille, mi s-au parut prea femei. Adica framantarile lor si starile prin care treceau, impreuna cu actiunea intortochiata si gandirea feminina m-au obosit si am vazut numai niste femei ce fac sex pentru a-si satisface barbatul si nimic mai mult in personajele lui Asakasa.
Pai tu femeie nu reusesti ca creiezi niste persoanaje feminine puternice? Sau pana si tu, scriitoare de renume esti spalata pe creier si gandesti ca japoneza de rand...? Din cele trei nuvele ce alcatuiesc cartea, cel mai mult mi-a placut ultima, Voci.  Vanille a fost slabuta iar din Fructe albe de grasime nu am inteles nimic. Pe curand...

Inapoi la catedra

E a treia oara cand predau si imi place din ce in ce mai mult. Prima data am facut-o in practica petagocica, apoi am tinut un curs in Japonia, in cadrul cursului de mediu pe care il urmam, intr-o saptamana, am prezentat eu centrala nucleara pe care tocmai o vizitasem cu cateva saptamani inainte, iar acum am fost invitat de profa de religie din generala sa vorbesc despre sigurata in caz de cutremur, la ora de dirigentie.
A fost placut surprins sa vad ca soarecii stiau destul de multe despre asta. Stiau exact ce trebuie sa faca in timpul unui cutremur (si nu numai teoretic - unii dintre ei au pus in practica tacticile la cutremurul de sambata) si cum sa se pregateasca inainte de cutremur. Am avut mai mult de explicat la ce se face dupa si in special ce nu se face.
Pustii erau curiosi cum ma prezint pentru ca profa m-a prezentat ca baiatul domanei directoare si mai si fac istoria cu mama asa ca erau cu ochii pe mine sa vada cum ma descurc. I-am facut sa rada, i-am facut sa gandeasca dar…

Scrob cu branza si leurda

Daca tineti post si sunteti pofticiosi, puteti sa inchideti fereastra asta, daca nu sunteti pofticiosi, nu tineti post sau tineti post catolic cu produse lactate si oua puteti citii randurile urmatoare.
Eram in Japonia, acum aproximativ un an, cand am vazut primul post despre leura pe blogul lui Lucian Gavrila. Imi suna cunoscuta planta insa nu reuseam sa imi amintesc gustul asa ca am intrebat-o pe mama cum e leura si mi-a zis ca e planta aia ce creste salbatic la noi in curte si are gust de  spanac cu usturoi. Am intrebat-o cum de nu gateste cu ea si mi-a spus ca nu ii place mirosul dar e foarte buna la gust. Domnul profesor a tot postat retete cu leurda de atunci si a tot ridicat-o in slavi asa ca weekendul asta, cand nana-miu a zis ca a aparut leurda in curte i-am propus sa culeaga si sa gatem ceva cu ea. Mama a facut o mancarica de post cu ea, o mancarica ce a avut un succes nebun si chiar se intreba cum de uitase ca era atat de buna. Au mai ramas cateva frunze iar luni dimineata…

How I Met Your Mother - The End

A fost odata ca niciodata o sesiune de vara. Era undeva prin anul 3, cred si era imediat dupa un maraton Friends, maraton ce incepuse in sesiunea de iarna. Atunci, am inceput sa urmaresc How I Met Your Mother, The Mother of Comedy!