Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2014

Sa nu ne fie frica de cutremur (cursul)

A venit si ziua cand am tinut cursul pe care am incercat sa il promovez intens. Joi ma intorceam de la Iasi cand am aflat ca nu prea s-a inscris lumea. Nu-i problema, il fac cu cati sunt.
Eu zic ca a iesit bine. Feedback-ul  fost bun, am avut multe intrebari si s-a lungit la mai mult de o ora jumatate, cat ma asteptam eu sa tina.

O viata linistita, sau O viata discreta...

Nu stiu sa va spun cum se chema cartea pe care am citit-o pentru ca RAO a publicat-o sub doua nume: O viata linistita si O viata discreta. Nu stiu de ce, poate ca doamna traducator s-a razgandit cu numele sau poate ca cei de la editura au vrut sa schimbe ceva. E a treia carte de Oe pe care o citesc, dupa Strigatul Inabusit si O experienta personala, insa e primul Oe ce nu e tradus de Roman Pasca si in acelasi timp, primul Oe plictisitor si greoi.  Am o o bibilica pe creier ce spune ca conteaza mult traducartorul, la un roman strain. Cartea asta e tradusa atat de plastic, incat am avut impresia ca am citit un raport si nu un roman. Nu exista expresii care sa infrumuteseze frazele, acestea fiind atat de seci si reci, incat am vrut de vreo doua ori sa ma las de carte. Si nu sunt singurul. Soarele mi-a spus ca a incercat sa citeasca Oe si nu a putut. Cand am intreabt-o ce carte, mi-a zis de asta, i-am zis sa citeasca O experienta persoanala si mi-a spus ca e altceva, parca e un alt autor…

Uita de zodii, afla compatibilitatea cu partenerul tau dupa grupa de sange

Cam asa ar suna un titlu de stire pe un site ce vrea rating mare... Eu unul as fi intrat pe el si asta nu din cauza faptului ca sunt supersititos ci pentru ca eram curios ce inseamana reactie pe care o avea fiecare tipa din Japonia ce afla ce grupa de sange am.
Japonezii nu cred in horoscop ci in grupele de sange. Pentru un strain e ciudat cand o tipa te intreaba de grupa de sange, eu unul ma intrebam daca vrea sa imi faca o transfuzie sau cine stie ce ganduri diabolice are cu mine.
In 1916, un profesor japonez de psihologie a scris un articol intitutlalt "Studiul temperamentului dupa grupa de sange". Cu toate ca articolul nu avea un back-up stiintific puternic, a avut mare succes, incusiv guvernul a inceput sa recruteze tineri pentru armata dupa grupa de sange. Conform teoriei, cei cu grupa 0 sunt mult mai pasionati si agresivi, astfel devenind soldati mult mai buni.
Am gasit informatiile astea in cartea pe care o citeam pe drumul de la Iasi la Bacau, A geek in Japan, si c…

Draga SRI, sau SMS

Duminica trecuta, in timp ce eram in autocar, in drum spre Bucuresti, m-am gandit sa ii trimit un mesaj Vanesei, mesaj in care sa ii spun ca m-am urcat in autocar si sunt pe drum si in care sa o pun la cunostiinta cu atmosfera din masina. Doar ca mesajul de la ea m-a surprins. Am recitit sa vad daca autocorectarea a facut ravagii dar nu era asa si nu se pupa cu ce imi zicea ea ca a primit.

In imaginea de mai sus se poate vedea mesajul trimis de mine si reactia ei iar in imaginea de mai jos se vede ce a primit ea de la mine.
Nota: Shogun e cainele familiei Vanesei.

Draga SRI, te rog eu frumos ori angajezi studenti de top, ori iti pui la punct aparatura ca da erori si amesteca aiurea mesejale dupa ce trec pe la voi sa fie citite si interpretate. Aveti un virus ceva in sistem ca am mai patit povestea asta odata si cu sora mea.
Pe curand...

Finally !

Cu ceva timp in urma va anuntam bucuros ca am reusit sa trec peste bicocratie si mi-am echivalat studiile. Mai existau un singur pas, acela de a merge la CNRED de unde sa iau actul ce dovedeste ca studiile mele de la Waseda sunt recunoscute in Romania. S-a intamplat sa fac asta luni dimineata. Duminica cand am ajuns in Bucuresti am pornit impreuna cu V in recunoastere de zona. Ea lucra luni si trebuia sa ma duc singur. Cum nu stiam unde e, am zis ca mai bine mergem de duminica sa gasim cladirea ca duminica dimineata sa ma descurc singur. Drumul spre CNRED m-a dus pe langa locul care mi-a schimbat drumul, pub-ul de langa Raddison si nostalgia m-a cuprins usor. Apoi, am cotit la dreapta inainte de luxosul hotel si imediat dupa cladirea Ministerului Educatiei, am facut la stanga pe Spiru Haret. De ce nu sunt toate ministerele la strada mare sa le vada si sa le stie locatia toata lumea? Poate ca in alta parte nu ar fi o problema asta, in in Bucuresti, unde taximetristii cum prind un prov…

Pana la Bucuresti si inapoi

Exista un motiv pentru care am scris destul de tarziu despre spectacolul celor de la Idiot: saptamana asta cam sunt pe drumuri! Duminica la amiaza am plecat la Bucuresti ca sa fiu luni la 9:00 la usoa CNRED sa imi iau echivalarea diplimei de master in Japonia. Reusisem sa o echivalez, dar trebuia sa iau si dovada. O sa va povestesc maine intr-un articol micut cum a fost la CNRED, astazi va impartaesc cateva "highlite-uri" din timpul petrecut in capitala.
Pentru prima data in viata mea, am ales sa plec cu autocarul. De obicei plecam cu trenul pana la Bucuresti insa un dus-intors cu plata online cu autocarul e un pic mai mult decat un dus cu trenul. Si daca eu am de povestit lucruri dintr-un drum de doua ore pana la Iasi, va imaginati cate se pot intampla in unul de 5 ore.
Duminica a iesit cu scandal in maxi pentru ca s-au vandut mai multe bilete decat locuri. Se tipa, se bocea, se comenta si se injura. Intr-un final au reusit sa calmeze spiritele si sa ii puna pe cei ce nu a…

Cartea Judecatorilor

Imi place foarte mult cum scrie Tatiana Niculescu Bran. Am citit pe cand eram in Japonia Spovedanie la Tanacu - fix cand aparuse filmul, si apoi In Tara lui Dumnezeu si Noptile Patriarhului, carti scrise bine si documentate. Imediat dupa ce am citit cartea despre Cazul Tanacu mi-am trecut in Wishlist Cartea Judecatorilor. Pe atunci inca nu aparuse a doua editie la Polirom ci exista doar prima la Humanitas. Dupa ce Poliromul a re-editat-o si a scos-o in foarmat electronic, am cumparat-o si acum, pe drumul spre Bucuresti si inapoi, i-a venit randul la citit.
Eram adolescent cand povestea exorcizarii de la Tanacu facea senzatii si atunci nu prea i-am dat atentie. Citind acum cartea am aflat multe detalii despre proces, autopsie, martori, experti si avocati, detalii scrise atat de frumos in romanul asta nonfictiune, cum rar intalnesti. Citind cartea mi-am amintit ca preotul cu barba rosie a fost inchis in aceasi celula cu Sechelariu, detaliu ce il uitasem complet pana acum si despre care…

Idiot(zii) la Bacau

Sambata dupa-masa imi spune sora-mea ca cei de la Idiot vin in Bacau, invitati in cadrum IDFest. Ok, mergem. Paranoia din mine zicea ca sigur nu gasim locuri, o puneam pe ea sa sune pe cine stie din trupa si sa-i roage sa ne tina niste locuri, dar ne-am descurcat si fara. Spectacolul a fost unul chinuit dar reusit. Se vedea ca erau usor obositi si nici publicul nu ii ajuta. Sa ai o sala plina de liceeni egocentristi e o mare provocare pentru un spectacol de improvizatie ce e bazeaza pe reactiunea cu publicul. M-a amuzat teribil un lucru, o serie de evenimente ce au pornit de la amuzant la nesimtire. Petrila, actorul care are roul de moderator, are o fixatie sa isi ridice tricoul si sa-si arate pieptul ca lumea sa il aplaude. Posibil ca tipul e foarte plin de el (mie asa mi se pare si de aceea mi-e cel mai putin simpatic dintre toti), misogin si constient de felul in care arata si ii place atentia. Doar ca de cand l-am vazut eu ultima data si pana acum, a cam pus burtica. Asa ca au in…

Straini

In urma cu 40 de zile, citeam N-am mai visat de mult ca zbor, un roman de Taichi Yamada, un roman ce mi-a placut foarte mult. Imediat dupa ce am scris despre carte, Biscuitele mi-a spus ca are si ea o carte de Yamada, cumparata pe vremea cand eram eu in Japonia (cred ca de dorul meu - dar nu recunoaste). Si cum avea drum prin partea asta de tara, am rugat-o sa ia cartea cu ea la Iasi si de acolo o sa o iau eu cand ajungeam. Eu am ajuns la Iasi insa cartea nu a ajuns la mine pentru ca pastratorul chipurile a uitat sa o ia de acasa (spun chipurile pentru ca sunt sigur ca o uitase ca sa o termine de citit). Si asa, doua saptamanai mai tarziu am ajuns in posesia ei. Am citit-o imediat, dupa ce i-am facut loc in sistemul meu OCD-ist de citire de carti (o carte straina, o carte romaneasa) iar in doua zile, printre alte lucruri pe care le-am avut de facut, am dat-o gata. Nu stiu care mi-a placut mai mult, daca Straini sau N-am mai visat [...] insa e clar ca imi place mult cum scrie Yamada s…

Sa nu ne fie frica de... cutremur

Frumoasele straine

Mi-am cumparat cartea asta de ziua mea, cand implinisem 24 de ani. Atunci eram intr-o perioada in care nu citeam si mi-am pus dorinta sa pot sa citesc din nou. Si cum puteam sa incep sa citesc decat cu scriitorul meu preferat din liceu, Mircea Cartarescu. Am inceput sa recistesc un an si jumate mai tarziu, iar trei ani jumate dupa asta am citit cartea pe care vroiam sa o citesc atunci. Poate ca ar fi ramas uitata si necitita in biblioteca daca nu era Radu Aldulescu si ale lui Cronici ale genocidului, ce mi-au adus aminte de Cartarescu ala misto, pentru hipsteri, nu de ala mainstream, de cel ce a vrut sa renunte la aripile de zeu si sa coboare pe pamant muritor... Nu stiu ce a fost in capul lui Cartarescu cand s-a decis sa scrie la ziar ode presedintelui iubit. Oare e mandru ca e autorul preferat al presedintelui Basescu? E clar ca linsajul mediatic din partea opozitiei l-a marcat si asta nu se vede numai in De ce iubim femeile si Frumoasele straine, carti pe care el le numeste carti …

Milostivenie?

Casa unde stau e gard in gard cu o manastire carmelitana ce are ca hram pe Sfantul Ilie. Si cum sarbatoarea sa se aproprie si cum nu sunt multe manastiri catolice, pelerinii au inceput sa vina de weekendul trecut.
Ieri dimineata era zgomot mare pe ulita. Oamenii forfoteau si traficul era mai intens ca niciodata. Am iesit pe balcon si am vauzut zeci de masini, autocare si o mare de oameni ce se indrepta spre manastire. Slujba a inceput pe la 10 si pana la 12 s-a terminat. De afara, la mine in camera, intrau acordurile cantecilor bisericesti cantate de un cor foarte bun. Era o atmosfera numai buna de munca. Racoare, liniste, pace. Pana la 12 si un sfert cand a inceput nebunia...
Oamenii aia ce venisera la biserica, ce chipurile se umplusera de milostivenie, se urcaseră in masini si claxonau de zor pe cei ce ii blocasera. Ce-i drept si eu am vrut sa ies din curte sa ma duc pana in sat si nu am reusit pentru ca un istet parcase masina in poarta noastra. Dar m-am conformat si am asteptat …

Black Flower

Am cautat cartea asta in toate coltisoarele internetului. Nici urma de ea... Citisem doua romane de Youn-Ha Kim ce imi placusera foarte mult asa ca atunci cand am descoperit bookdepository.com n-a mai contat ca 9 euro era peste bugetul meu normal, si mi-am cumparat cartea fara sa clipesc. Bookdepository are carti la preturi destul de bune si transportul din Anglia nu costa nimic. Cartea ajunge cam in 10 zile dupa ce iti trimit ei confirmarea ca a plecat, iar asta poate sa dureze pana la o saptamana. Eram atat de bucuros ca in sfarsit am cartea asta incat ma uitam la teancul de carti ce se aflau deasupra ei si asteptam constincios sa ii vin randul.  Si m-am desumflat ca un sufleu scos prea repede din cuptor. Romanul e un amalgam de istorie, politica, religie si o poveste despre care multa lume nu stie. Sunt foarte multe fragmente ce par articole rupte din ziar ce se impletesc cu fragmentele din povestea propiuzisa, poveste ce pare paralizata in dinamicitate din cauza dramatismului ada…

Intre timp in Chisinau (3)

Rom-engleza. Când ni se pare că sună mai bine să folosim un cuvânt în română și unul in engleză

Pe curand...

La Radio Iasi

Acum 10 zile, dupa ce imi facusem lichidarea la BCU si la Biblioteca Academiei, faceam o mica pauza de munca birocratica pentru a da un interviu lui Horia Daraban pentru emisiunea Orizont Deschis, emisiune pe care o co-realizeaza in fiecare duminica dupamasa la Radio Iasi.
Cu doua zile fata de acel moment, Horia ma cautase pe e-mail sa ma invite sa ii acord un interviu telefonic pentru emisiunea sa, cu privire la experienta mea in Japonia. Atunci i-am spus ca ajung in Iasi si la ora 11 eram acolo, emotionat si panicat, regretand ca am spus initial da. Asa fac de fiecare data, ma sperii de necunoscut... Dar a fost misto. Mi-a placut mult cum arata cladirea Radio Iasi, am ramas surprins de cat de moderna si dotata e, de cat de curat si liniste era intr-o institutie de stat. De impresionat ce am fost, am uitat sa-mi fac o poza acolo, drept dovada, insa va pot dovedii prezenta mea acolo, prin interviul pe care il puteti asculta, accesand linkul de mai jos.
Sper sa va placa!
Putei asculta…

Intre timp in Chisinau (2)

Vis-a- vis de un hotel de 4 stele, pe o strada cu multe vile luxoase, o casa saracacioasa, prin care creste un cais. Proprietarul, urcat pe acopersul casei, culegea fructe proasete, pentru o cina sanatoasa.

Pe curand...

Intre timp in Chisinau (1)

In plin centrul orasului, la o aruncatura de bat de primarie, langă Ministerul de Interne, pe o strada paralelă cu strada principala a Chisinaului, oamenii vand de-ale gurii pe trotuar. De la legume si fructe, la carne, oua si branza. Toate pe jos, fara acte de proviententa, in soare, pe o caldura de 30 de grade. Branza proaspata? Aha...
Pe curand...

5 zile fara telefon

Ziua 1: Vineri seara, ma relaxam la un suc (ca luam antibiotic) cu fetele cucuiete de la RCSC. Lumea se pregatea sa plece si  eu, care dormeam prin prieteni, m-am decis sa ii sun sa vad cum facem cu cheia, ca sa ajung si eu acasa. O sun pe ea, care era in oras si imi tot dadea eraoare de conexiune. Am zis ca nu are semnal si am insistat de vreo 10 ori. L-am sunat si pe el, acelasi lucru. Poate n-are semnal ca e in tren. Hai sa sun pe alcineva sa vad cum fac cu plecarea la Chisinau. Aceasi chestie! Bang! Nu imi mai merge telefonul! Semnal avea, organge scria, poate e de la gevey. Hai sa-i dau un restart sa vad. Dupa ce il restartez, dispare semnalul iar dupa cateva incercari: SIM invalid! Asa a inceput panica. Cum ma vad cu astia sa ajung la ei acasa, cum anunt pe ceilalti ca nu am telefon dar ajung la locul de intalnire penturu Chisinau. Am cerut cuiva din grup sa-mi dea voie sa sun, am stabilit niste locuri de reper, am ajuns la cuca macuii in Dacia, urc in casa scarii, sun la usa, n…

Pișinău

Notă: Îmi amintesc o întamplare de la TV ce s-a întamplat în urmă  cu vreo 10 ani. Teo a fost amendată de CNA pentru că folosise în mod repetat cuvântul curcubeu într-o emisiune. Așa că emisiunea următoare a folosit cuvântul fundcubeu. Așa și eu: să nu zică cineva că vorbesc urăt, în articolul de azi o să vă povestesc despre excursia în Chișinău Pișinău.

Toată studenția mi-am dorit să merg la Moldoveni. Dar n-am avut pașaport... Ligile studențești organizau excursii acolo, colegii se întorceau cu vodka ieftină, țigări cu care făceau bișniță și bomboane Bucuria pe care nu le împarțeau cu nimeni.
Dar a venit și vremea mea, 8 ani mai tărziu, după ce am terminat-o de tot cu Iașiul, printr-o oportunitate dată de Himawari. Ei au avut școala de vară, a venit un sensei din Japonia și în weekenduri l-au plimbat. Eu am fost voluntar pentru excursia din  Chișinău Pișinău, tare greu mi-a mai fost :)).

Ploaia care va cadea...

Ieri a inceput sa ploua in rafale pe la 5, 5 si ceva. Pana atunci a tunat si a fulgerat de numa-numa. Trebuia sa plec in oras pentru ca azi de dimineata am plecat spre Iasi sa ma lepad de facultate. Insa pana sa ajung acasa am avud de ghidat pe cineva prin oras. In fata blocului parcarea e inchisa. Colegul meu inginer a decis sa inchida toate parcarile din zona, sa le scoata pavelele si apoi sa se apuce sa le inlocuiasca. Ca asa a invatat el la Iasi ca se face treaba... Fara sa iti pese ca zeci de oameni nu mai au unde sa parcheze. In loc sa faci o parcare de la A la Z si apoi sa te apuci de alta el face aceasi operatiune, in lant la 4 parcari, dupa care trece mai departe. Va zic toate astea ca sa intelegeti planul si spatiul in care mi se intamplau toate aseara. Ploua cu bulbuci si aveam geanta de umar si bagajul pentru Iasi si Chisinau (da, plec sambata la Chisinau) in portbagajul masinii in care eram. Am iesit repede in ploaie si sofertul mi-a azvarlit repede gentile ca sa omoram …

Californication

Totul a inceput in anul doi de facultate. Iubita colegului meu de camera de atunci se uita la serialul asta si asa am inceput si eu sa il urmaresc. A fost atractie la primul cadru pentru ca atunci inca credeam ca intr-un univers paralel sunt un Hank Moody. Pana anul trecut am urmarit sezonul tot odata, dupa ce se termina, in doua-trei zile, fara sa astept de la saptamana la saptamana. Insa de la sezonul 6 am simtit nevoia sa il vad in doze mici, sa ma obisnuiesc cu gandul ca o sa se termine. Si ieri s-a terminat. Odata cu luna iunie, odata cu studentia mea, odata cu capitolul Iasi. Acum stiu ca sunt din ce in ce mai departe de o cariera de scriitor si nici nu imi mai doresc asta. Insa inca mai cred in jumatatea mea blonda cu ochi albastri ce o sa ma iubeasca indiferet de cat de retardat sunt. Insa pana atunci o sa ma bucur de brunetele porcoase si spurcate ce iti fac zilele pe atat de amare pe cat de dulci. O sa-mi lipseasca serialul asta mult si nu cred ca prea curand o sa il inlocu…