Ploaia care va cadea...

Ieri a inceput sa ploua in rafale pe la 5, 5 si ceva. Pana atunci a tunat si a fulgerat de numa-numa. Trebuia sa plec in oras pentru ca azi de dimineata am plecat spre Iasi sa ma lepad de facultate. Insa pana sa ajung acasa am avud de ghidat pe cineva prin oras.

In fata blocului parcarea e inchisa. Colegul meu inginer a decis sa inchida toate parcarile din zona, sa le scoata pavelele si apoi sa se apuce sa le inlocuiasca. Ca asa a invatat el la Iasi ca se face treaba... Fara sa iti pese ca zeci de oameni nu mai au unde sa parcheze. In loc sa faci o parcare de la A la Z si apoi sa te apuci de alta el face aceasi operatiune, in lant la 4 parcari, dupa care trece mai departe. Va zic toate astea ca sa intelegeti planul si spatiul in care mi se intamplau toate aseara.

Ploua cu bulbuci si aveam geanta de umar si bagajul pentru Iasi si Chisinau (da, plec sambata la Chisinau) in portbagajul masinii in care eram. Am iesit repede in ploaie si sofertul mi-a azvarlit repede gentile ca sa omoram din timpii morti. Oprise in strada, langa trotuar, pe unde se intra candva in parcare. Am luat repede lucrurile si am inceput sa fug, sarind pe langa balti, prin nisipul ce trona in parcarea din fata blocului. Am intrat in scara, m-am urcat in lift si mi-am dat seama ca in momentul in care am primit geanta, asta era deschisa. Hai sa verific geanta de pasaport. Nu-i. Nu era nici portofelul. Sigur au cazut in masina, ca geanta era pusa cu fundul in sus. Sun. Opreste omul in ploaie, se uita, nu-i! Da cu panica! Iau o umbrela, ies din casa, cobor din casa, trec prin nisipul din parcare si incep sa ma uit.

Portofelul meu plutea intr-o balta. Sar repede sa-l iau, ma uit in el, intact. Nu furase nimeni banii, cardurile, nimic. Dar cine sa le fure cand era rupere de nori afara. Dar pasaportul? Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, nimic. Deja ma imaginam sunand la Iasi, spunand ca nu mai vin. Apa de pe strada curgea involvurata, in spirala spre un canal cu capacul in forma de gratar. Ma uit spre canal si deschis, prins intre doua gauri din gratar se vedea ceva grena. Pasaportul meu. Intru in balta ce trecea de glezna, smulg pasaportul repede din valvoiul de apa si fug bucuros spre casa. Eram fleoasca de ud. M-am schimbat, am pus hainele la uscat si cu feonul am inceput sa usuc pasaportul. E a doua oara cand ia apa. Prima data s-a intamplat in septrembrie 2011 cand m-a prins prima data taifunul in Japonia. Acum e si mai cret decat era inainte. Am uscat si biletul de maxi, si banii coreieni pe care ii tin amintire in portofel. Sper sa imi mearga cardul...

Pe curand...