miercuri, 31 decembrie 2014

Top 5 carti 2014

M-am gandit sa inchei anul cu un top al celor mai bune 5 carti pe care le-am citit anul acesta. Ca si anul trecut, in 2014, am acceptat provocarea de la Goodreads si mi-am numarat cartile citite. Imi propusesem sa citesc 27, pentru ca in 2014 am 27 de ani (pe modelul ca in 2013 mi-am propus sa citesc 26) de carti. Chestia asta nu o s-o mai fac la anul, pentru ca in 20013 am citit vreo 53 de carti iar anul asta 77, cu 50 mai multe decat mi-am propus. Deci, de prin mai, provocarea mea a fost sa am cele mai multe carti citit din lista mea de prieteni de pe facebook, lucru ce nu a fost posibil, pentru ca Nadia, m-a intrecut cu vreo 5, daca nu 6 carti. Dar despre provocarea de la anul, o sa scriu atunci cand o incep. 
Mi-a fost greu sa ma opresc la 5 carti ce mi-au placut mult. De vreo cateva zile tot intru pe goodreads, si ma tot uit peste copertele cartilod din challenge-ul de anul asta si mai sterg sau mai adaug din lista de top pe care o am. In lista au fost vreo 10-12 titluri si partea grea a fost sa le sortez intr-un top si astfel sa vin cu cele mai bune 5. Atentie, topul nu se refera la carti aparute anul asta, ci la carti pe care le-am citit eu in acest an.
Asa ca dupa ore bune de gandire si liste peste liste, am decis urmatorul top:


Puteti citi ce am scris despre carti, dupa ce le-am citit, dand un click pe numele ei in top.

Pe curand...


marți, 30 decembrie 2014

Filme bune dupa carti la fel de bune

In ultimul timp am citit doua carti japoneze, foarte bune: Rashomon si Balada de la Narayama. Ambele filme au avut parte de ecranizari senzationale pe care a trebuit sa le vad.
Rashomon, realizat in 1950, a castigat o sumedenie de premii interantionale, printre care Leul de Aur la Festivalul de la Venetia si Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain, in 1952. Astfel, pelicula este considerata primul film japonez modern si filmul care a introdus cinematografia japoneza in cea internationala.
Filmul are la baza doua povesti din volumul lui Akutagawa, Rashomon   si Intr-un lastaris (primele doua povesti din volum) ce se imbina intr-una singura - avand povestea uneia si personajele celeilalte.
Filmul ne prezinta 4 variante ale aceleiasi povesti: o crima si un viol. Fiecare: victimile, criminalul si salvatorul isi prezinta in fata noastra povestea sa. E un film foarte bun, ce trebuie neaparat vazut, mai ales de iubitorii de cultura japoneza dar si de cinefilii amatori.

The Ballad of Narayama a avut parte de doua ecranizari, una in 1958 (o puteti vedea pe youtube, AICI) si una in 1983. Eu am vazut-o pe cea din '83, pentru ca aceasta este considerata o capodopera, castigand numeroase premii, printre care marele premiu de la Cannes, Palme D'Or, in 1983. 
Filmule e la fel de taios ca si nuvela lui Fukazawa dar reuseste totusi sa faca povestea mult mai umana. Obiceiul satului ce e prezentat in carte si in film, imi parea barbar, insa in film pare normal, pentru ca intelegi mai bine faptul ca asta era credinta lor si ca nu faceau asta obligati, ci din proprie initiativa.
Ca cinematografie, mi-a placut foarte mult ca intre scene, apar cadre cu natura in miscare: de la broaste ce se imperecheaza, la lacuste ce mananca sau serpi ce misuna prin camp.
Peisajele sunt minunate, Japonia rurala e foarte frumoasa, iar actori foarte bine alesi. E un film ce merita vazut,

Pe curand...

luni, 29 decembrie 2014

Balada de la Narayama

Nu auzisem niciodata de Shichiro Fukazawa si nici nu cred ca o sa fi auzit, daca nu primeam cartea asta cadou de Craciun de la Vali. Editura Univers nu face parte din editurile pe care le urmaresc aparitiile editoriale pentru ca pana acum nu am vazut niciun titlu care sa ma atraga, iar mostenirea editoriala pe care o are de dinainte de '89 se afla deja in biblioteca familiei.
Cum nu stiam nimic de carte sau de autor, am inceput sa caut pe net si tot ce am gasit e textul ce apare si pe spatele cartii, in diferite limbi si mici variatii. Asa ca am facut ce fac de fiecare data cand nu stiu ceva legat de Japonia, mi-am intrebat prietenii de la Japonia Noastra. Si pentru ca mi-a placut ce mi-au spus despre autor si carte, am lasat toate cartile ce erau deja planificate in lista, si am luat-o pe asta, acasa cu mine, in vacanta.

Volumul cuprinde 12 povestiri din care am fost impresionat de trei: 
Balada de la Narayama - o poveste socanta inspirata dintr-o legenda locala, ce spune ca batranii satului erau dusi sa moara de foame cand implineau 70 de ani, pentru a mai salva din putina hrana pe care o aveau si pentru a hrani zeii.
Povestea unui vis de gratie - povestirea depsre care se vorbeste in toate prezentarile autorului, povestea in care el viseaza ca o omoara pe imparateasa, poveste ce a starnit controverse si furie, ce s-au concretizat cu un atac asuprea editorului sau, atac ce l-a facut pe Fukazwa sa se retraga din viata publica.
Valea Fuekuki  - ultima povestire din volum, pare un micro-roman, cu actiunea ce se intinde pe parcurul a catorva ani buni, cu personaje ce evolueaza si o poveste complicata. 
Cu toate ca Fukazawa nu este un autor cunoscut la noi, volumul lui merita citit si sigur v-a fi indragit de cei ce sunt fani ai scriiturii mai intunecate.
Pe curand...

duminică, 28 decembrie 2014

Un sfert de veac

Acum 25 de ani a fost un decembrie cald, asa ca zilele trecute. Poate daca nu era cald, nu ieseam atat de multi oameni in strada, nu se construia democratia. 
Intr-o seara calduroasa, pe terasa acoperisului unui blog turn dintr-un oras de provincie, doi prieteni fac un pact. Erau la varsta adolescentei, cand nu credeau si urau regulile, cand vroiau sa iasa din tipar. Acel sfarsit de an aducea ceva unic, o viata noua, intr-o lume libera. Era sansa lor sa faca altceva dar totul trebuia sa inceapa cu un pact. Brusc, toate jocurile lor ce sfidau regulile, pareau nimicuri, acum puteau sa viseze mult mai departe. 
Se intalnisera pe acoperis la 17:22. Aveau ei o regula ce spunea ca intalnirile lor trebuie sa fie numai la ore neconventionale. Toata lumea se vedea la fix sau la si jumate. Rar cineva la si un sfert sau la fara un sfert. Ei nu erau asa. Ei se intalneau la si trei minute, la si 39 sau la si 22, ca in seara asta. Ceasurile electronice erau sincronizate unul dupa altul la secunda, asa ca nu aveau motive sa nu respecte cu exactitate ora intalnirii.
La ora aceea, soarele deja apunea, dar pe strada inca era galagie. De pe acoprisul blocului lor, vedeau in centru prefectura, unde lumea era adunata de aproape o saptamana. Cantau si fluturau steagul democratiei. Doar ai lor stateau inchisi in casa, cu televizorul deschis, framantandu-se si disperand de teama. Fusesera reprezentantii Partidului in fabrica, erau cei care raportau totul la Partid. Ce urma sa se intample cu ei? Se mai puteau intoarce oare la munca dupa anul nou?
Tinerii nu vroiau sa ajunga niciodata ca parintii lor. Visau sa vada lumea, sa aiba timp sa citeasca si sa se plimbe la sfarsit de saptamana, Nu vroiau sa ajunga ca ai lor, niste robotei ce raportau totul Partidului, iar acum, cand pentru toata lumea, incepea o noua viata, pentru ei se ruina.
Facusera rost de niste otrava. In nebunia zilelor astea, nimeni nu bagase de seama ca intrasera in scoala,  intrasera in laboratorul de chimie si acolo, el (olimpic la Chimie). facuse doua doze mici de otrava. Le pusesera apoi in niste pipete mici, niste mostre de parfum de-al ei, si in seara asta urma sa faca pactul. Daca ajungeau vreodata nefericiti, niste robotei ai societatii, urmau sa inghita otrava si sa puna capat nefericirii. Insa isi promisesera ca nu o sa ajunga niciodata in stadiul asta.

Au trecut 25 de ani de la acel pact. Ea locuieste in Bucuresti. Imediat dupa ce a terminat Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, sectia Ebraica - Engleza, a fost racolata de SRI sa lucreze pentru ei. A zis da. Isi imagina o viata de spion, cu misiuni in Israel. N-a fost decat odata acolo, si asta intr-o vacanta. Lucra intr-un birou, traducea acte ce pareau lipsite de importanta. Se maritase cu un coleg de serviciu, inginer electronist - ajuns sef pe Bucuresti si aveau impreuna doua fete: una de 10 ani si una de 7. Aveau o viata foarte banala si nu ieseam cu nimic in evidenta.
El a terminat Chimia si a ajuns profesor la liceul unde invatase. Fusese insurat de doua ori pana acum si avea 2 copii pe care ii vedea prea rar. Viata lui se impartea intre scoala - meditatii - karate si un pic de internet dating. Nu vizisase lumea. Fusese in comisie la vreo doua olimpiade internationale si vizitase Grecia de doua ori. Uitase de mult de pact si de ea.
In ziua de Ajun a aflat de la ai sai ca vecina de vis-a-vis a murit. "Mama prietenei tale din copilarie" - i-a zis maica-sa. "Le-a stricat Craciunul. Trebuie sa vina de la Bcuruesti sa se ocupe de inmortmantare. Iar de acum inainte, fiecare Craciun o sa-i aminteasca de mama ei moarta" - a completat apoi.
A doua zi s-au intalnit in bucataria mamei lui. Au stat ore intregi si au povestit. Oare cum lasasera timpul sa-i transorme asa si de ce nu au mai ramas prieteni? Si-au adus aminte de sticlutele de otrava. Si-au amintit si unde le-au ascuns...

Pe curand...

miercuri, 24 decembrie 2014

Anger management

Mi-a placut mult Two and a Half Men, de aceea, atunci cand Charlie Sheen a fost concediat, mi-a parut rau. Insa apoi cand am auzit ca o sa joace intr-un nou serial, pe FX, mi-am propus sa il vad.
Din pacate Anger Management a fost pe o panta descendenta. Au disparut personaje, au aparut unele noi si parca mai nesarate, Sheen a intarziat filmarile pentru ca era mai mereu beat si drogat si colac peste pupaza a cerut ca Selma Blair sa fie concediata pentru ca rolul ei devenea prea popular. Si cum serialul fusese deja anuntat cu un sezon 2 de 90 de episoade (primul avusese 10 si vroiau sa faca cel putin 100 ca sa intre pe Sindicat), producatorii au anuntat pe la episodul 70 si ceva, ca dupa cele 100 de episoade, serialul va fi oprit. Intr-un fel imi pare rau, pentru ca avand un sezon lung de 90 de episoade, a cam fost singurul serial ce avea mereu un episod, fie ca era vacanta de iarna sau de vara. Pe de alta parte, e bine ca s-a terminat ca oricum era slabut si ma cam plictisisem de el.
Nu cred ca e unul din serialele ce o sa-mi lipseasca.
Pe curand...

marți, 23 decembrie 2014

Anexa la Scrisoarea pentru Mos Craciun

Draga Mos Craciun,
Am niste zile de toata pomina. Vineri am plecat din Bucuresti, acasa si ghinioanele s-au tinut de mine lant: am dat cu piciorul peste cablul de alimentare de la laptop si a zburat pe jos; am crezut pentru o ora ca am datele de cont trecute gresit la serviciul social, dar de fapt nu bagasera ei bursa; mi-a cazut tigaia cu mancare de pe aragaz pe jos, cu susul in jos si nu mai aveam nimic de mancare in casa; am sunat 40 de minute la taxi si intr-un final, cand au raspus, mi-au spus ca taxiul vine in 10 minute, a ajuns in 5, deja pierdusem programarea la autocar, si prin telefon, in taxi, ma rugam de sofer sa imi pastreze locul ca ajung. Am ajuns fix inainte sa plece, cand vroia deja sa ia pe altcineva.
Si asta nu a fost nimic in comparatie cu ceea ce am patit cand am ajuns acasa. Bine merci, in masina (ce tocmai avusese ITP-ul facut si asigurarea calda din acea zi), intr-o intersectie (Miorita - Piata Nord), semaforul verde (ce-i drept mai erau 3 secunde cand ai intrat eu in intersectie), bang din stanga apare unul cu viteza mare (logic pe rosu), imi taie calea, incerc sa evit, franez, trag de volan, dar il pup in lateral spate. Ala se invarte prin intersectie (iti dai seama ce vieteza avea de s-a invartit), ies din masina, ma iau de el ca e nebun ca trece pe rosu, el nu ca avea verde. Eu bun, hai sa chemam politia, el nu ca poate ca a trecut de fapt el pe rosu. Eu zic ca bause...

vineri, 19 decembrie 2014

Povestiri pe Calea Mosilor

"Calea Moşilor e lungă, ba e lată. Calea Moşilor e cea mai frumoasă stradă pe care am întâlnit-o, pentru că vom locui aici. Se întinde de la bulevardul Republicii până la magazinul Bucur Obor, care este atât de înalt, încât uneori acoperă până şi soarele. Şi blocurile noastre vor fi înalte, însă acum sunt în construcţie. La parterul lor vor fi magazine, iar pe mijlocul străzii va trece tramvaiul 21."

Nu imi amintresc cum a ajuns aceasta carte electronica in posesia mea. Nu imi amintesc sa o fi cumparat, sa o fi primit cadou sau sa fi fost oferita de elefant gratis. Cred ca era oferita cadou odata cu instalarea ebook reader-ului de la elefant. Oricum, am descoperit-o de curand, cand aplicatia si-a facut update. 
M-a atras copera. E una din cele mai fromoase coperte pe care le-am vazut la o carte in Romania. Asa ca pentru coperta asta am lasat toate cartile din lista OCD-ista si am inceput sa citesc romanul format din povestiri al lui Adina Popescu. 
Aveam nevoie de o astfel de carte, acum inainte de sarbatori! Povestiri pe Calea Mosilor este o poveste foarmata din povesti ce se intind pe durata a 8 ani, si incepe can Adina se muta pe Calea Mosilor si incepe clasa I si se termina, in 1992, cand termina clasa a 8a. Autoarea spune ca e o carte pentru oameni mari dar eu as spune ca poate fi un roman pentru adolescenti si chiar pentru copii de peste 12 ani. E scrisa curat, e plina de povesti melancolice, amuzante si frumoase despre o copilarie ce aduce tribut unui cartier. Si mi-a placut ca e pe Calea Mosilor pentru ca stiu strada si ma plim de la Bucur Obor pana la intersectia cu Eminescu cel putin odata la doua saptamani.
E o carte atat de frumoasa ce trebuie citita de toti cei care au copilarit in oras pentru ca si copilariile noastre merita carti optimiste, nu doar cele ce povestesc copilariile de la tara.
Pe curand...

miercuri, 17 decembrie 2014

Harumachidzuki Matsuri (Seara Culturala Japoneza la UCDC)

Luni seara am fost la Seara Culturala Japoneza, altceva decat Noaptea Culturala Japoneza, ce avut loc vineri noapte.
Sa fiu sincer, nu prea aveam chef sa ma duc la eveniment. Pe hartie parea acelasi lucru ca vineri si cum vineri nu prea m-am simtit bine, am zis ca iarasi o sa comenteze lume ca sunt rautacios, si nu o sa inteleaga ca de fapt sunt pretentios. Aveam sa vad din nou teatru, dans si muzica traditionala si nu credeam ca o sa ma surprinda nimic,
Si ce sa vezi, am fost surprins. Studentii de la Cantemir au o alta perspectiva despre eveniment si nu ne-au prezentat didactic niste evenimente clasice, ci au pus toate intr-o poveste ce a inchegat totul. Elevii unui liceu pregatesc o seara culturala. Sub acest aspect s-au prezentat toate activitatile din eveniment. Elevii (actorii jucati de studenti) si-au propus sa faca o prezentare de moda si in timp ce ei isi imaginau cum o sa fie, modele se plimbau pe catwalkul dintre bancile din clasa. 

marți, 16 decembrie 2014

The Newsroom

In toti anii astia de cand ma uit la seriale, am invatat un lucru: Serialele bune sunt alea care nu tin mult, care se ard repede, ale caror povesti se sonsuma rapid si nu se lungesc in sute de episoade, ani de zile.
Serialele bune sunt alea ce te enerveaza ca s-au terminat atat de repede, care nu te lasa sa dormi doua nopti ca apoi, la rasarit sa-ti spui: Mai bine ca s-a terminat asa, epic!

luni, 15 decembrie 2014

Rashomon

Am mult de recuperat din cultura japoneza. Asa se intampla cand timp de 25 de ani nu o bagi in seama si apoi ai un soc cultural si te fascineaza ceea ce descoperi. Cine stie cat timp mi-ar fi luat sa citesc Rashomon a lui Akutagawa. Stiam de premiile oferite in cistea scriitorului insa nu ma gandisem niciodata sa caut ceva scris de el. Noroc cu Serban Georgescu ca m-a luat odata cu el in masina si am vazut cartea acolo. El citeste cand e blocat in trafic si atunci recitea cartea asta. Am fost curios si am cauta-o. Fiind veche, am gasit o editie e-book insa am avut probleme cu ea. Adobe digital edition nu imi recunostea fromatul ca sa o descarce si dupa ce m-am chinuti in n feluri (calculator pe doua conturi, tableta pe 4 aplicatii), am cedat nervos si le-am scris celor de la elefant despre problema mea, explicandu-le ca am cumparat zeci de e-book-uri de la ei, deci nu se pune problema sa nu stiu cum sa il descarc. Baietii au fost draguti si mi-au trimis cartea in format PDF.
Nu aveam de gand sa o citesc prea curand, pentru ca aveam alte carti ce isi asteptau randul, insa un update la aplicatia de ebook a celor de la elefant.ro, Rashomonul era aolo, alaturi de alte 15 carti pe care nu mi le amintesc sa le fi cumparat/descarcat.
Mi-a placut foarte mult cartea, ce cuprinde cateva povestiri scurte scire de cel ce a pus Japonia pe harta literaturii moderne. Nu stiu de ce, dar povestile lui mi-au adus aminte de Kabuki.
Astazi, cand cautam cate ceva despre carte, am descoperit filmul dupa doua din povestile din volum, film ce a castigat Oscarul si Leul de aur la vremea lui, in 52. 
Asa ca, cat de curand, o sa vad filmul, ca sunt tare curios cum e. La cat de mult mi-a placut atmosfera si scriitura, trebuie sa vad si varianta cinematografica.
E o carte pe care ma bucur ca am descoperit-o si o recomand tuturor celor care nu o stiu (daca mai exista ignoranti din astia ca mine).
Pe curand...

duminică, 14 decembrie 2014

Noaptea culturala japoneza la Universitatea Bucuresti

Vineri noapte am participat la un eveniment despre care auzisem multe si la care chiar vroiam sa merg. Noaptea culturala Japoneza este organizata de studentii de la sectia de Japoneza din cadul Facultatii de Limbi si Literaturi straine din Universitatea Bucuresti si se afla la a a cincea editie.
E un eveniment ce da bine pe hartie, cu multe activitati, de la teatrul, la cor, demosntratii de carate, ceremonia ceaiului si multe workshopuri.
In realitate, mie mi s-a parut cam plicticos. Prima activitate a fost teatrul. S-a explicat ceva despre tipul de teatru jucat insa nu am inteles ce era. E ala la care la final se pune o replica amuzanta si care are ca rezuzita un prosop si un evantai ce poate fi folosit ca foaie si penita de scrisa sau farfurie si betisoare. La explicatii, cineva a tinut fetei un microfon in fata. La piesa, nu s-au ganid la un stativ si atunci nu s-a auzit nimci in sala. Eu le-am auzit pe pitzipoancele de langa mine ce se certau de la autobuz.
A doua activitate a fost corul. Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult. Fetele alea sunt foarte talentate

miercuri, 10 decembrie 2014

Luna cadourilor

Cand eram mic imi placea decembrie, luna cadourilor. Imi placea ca era simpul si nu trebuia sa fug de colo colo sa caut si sa gandesc cadouri pe un buget dat. Acum nu-mi mai place. Ma oboseste goana asta, ma enerveaza aglomeratia si nu sunt niciodata incanta de ceea ce cumpar.
Insa in decebrie 2014 am primit niste cadouri minunate (si nici macar nu e mijlocul lunii). 
In primul rand m-am vazut cu un om ce imi este foarte drag si pe care nu il mai vazusem de aproape doi ani. Nici nu pot sa va explic bucuria pe care am simtit-o atunci cand ne-am vazut. Eu pun greu eticheta de prieten pe fruntea cuiva insa in cazule ei nu mi-a trebuit mult. Imi pare rau ca nu am stat mai mult impreuna si ca a fost racita si am anulat vreo doua intalniri, insa si asa afost bine.

Am descoperit un om, dincolo de o imagine pe care mi-am facut-o. In ultimul timp am reluat o legatura cu o persoana pe care o cunoscusem la niste petreceri, unde ma lipisem la un grup din care facea parte o prietena de-a mea. M-am imprietenit pe facebook cu cativa de acolo dar n-am avut nicio realtie stransa. De ceva timp, de cand am reluat aceasta legatura, am descoperit un om foarte misto, profund, ce citeste si iubeste arta, deloc superficial cum imi imi parea initial si foarte complex si stratificat in idei si atitudini.

Acum ceva timp am cumparat un e-book ce nu vroia sa se deschida. Dupa ce am incercat sa-l descarc si in calculator si pe tableta si adobe digital edition tot dadea eroare, m-am decis sa le scriu celor de la elefant si sa le spun problema. Solutia lor a fost sa mi-o trimita in format pdf. Ieri, am deschis tableta dupa mult timp ca sa incarc un alt pdf in ea, pdf pe care trebuie sa il citesc in perioada urmatoare. Toate aplicatiile au luat-o razna iar printre ele, readerul de la elefant, si -a facut update (a trecut la logoul nou si urat) si cand l-am desihs, a inceput sa importe toate cartile pe care le gasea pe tableta, indeiferent cu ce e-book reader fusese initial deschise. Asa am descoperit ca epbu-ul ce nu mersese in urma cu o luna si ceva, se deschidea acum si  printre balariile de carti primite cadou de la elefant, am descoperit o carte pe care nu mi-o aminteam si pe care chiar cred ca o s-o citesc in curand, pentru ca sunt bine. Sa nu mai spun de alte doua, de care nu imi amintesc nimic.

Astea da cadouri, nu?
Pe curand...

duminică, 7 decembrie 2014

Roșu, roșu, catifea. Povestiri cu î din i

Am dat de Veronica Niculescu pentru prima data in antologia lui Chivu, Best of proza scrisa anii 2000. Am remarcat-o atunci pentru ca era o femeie ce scria ca un barbat. Si spun asta cu lipsa totala de misoginism. Femeile scriu altfel decat barbatii si un cititor adevarat stie asta. Ei, Veronica Niculescu scrie ca un barbat si dupa ce ii citisem povestile din antologie, m-am intors cateva pagini inapoi sa fiu sigur ca scria numele unei femei.
Am cautat-o pe google apoi si am vazut ca traduce Vladimir Nabukov. Asta a fost un alt plus. Apoi am vazut ca e din Sibiu, si mi-am dat seama ca am citit contemporani fie din Iasi, fie din Bucuresti si prea putini din Ardeal. Al treilea punct forte in decizia mea de a o citii, a fost faptul ca volumul ei de proza scurta a fost publicat de Casa de Pariuri Literare, o editura ce imi place mult.
Si am ramas usor dezamagit. Povestile aveau actiunea in Bucuresti, erau prea scurte si nu prea se ajungea la substanta in cele cateva pagini si de foarte multe ori imi pierdeam concentrarea si gandu imi fugea in alta parte, deci scriitura nu ma tinea conectat la actiune.
Din pacate, nu am fost pe aceasi lungime de unda.
Pe curand...

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Horea si matematica

Am o relatie foarte ciudata cu matematica. Ma simt ca si cum ea e cea mai populara fata din scoala si eu tocilarul inodor, incolor insipid ce o iubeste in secret insa ea nu ma vede. E clar, n-am o relatie sanatoasa cu ea. N-am avut 10 pe linie si nici n-am fost la olimpiade. Am avut 7-9 si am stalkarit-o si m-am chinuit cu ea sa  ma placa, asa cum o plac eu.
Si sa va spun sincer, relatia asta nesanatoasa pe care o am cu matematica e datorata profesorilor. Si in generala si in liceu am avut niste profesori foarte misto de mate. Doamna Dumitrache era amuzanta, simpatica si foate mamoasa iar dn Andrei era proful tinerel, cool, cu o gasca de prieteni, toti profi de mate, cu care radea si se simtea bine in cabinetul lui de director. Vroiam si eu sa fiu asa.
Si n-am avut eu 10 la matematica, mai nicicand pentru ca acolo daca ai scris + si ai gandit -, ai cam dat de belea. Si cum eu eram ametit din fire, mereu greseam un semn. Tocmai de aceea am pus un pariu cu proful de mate, ca in facultate o sa iau 10 la mate. Si s-a adeverit. In anul 1 de facultate am luat 9 la Algebre si 10 la analize. Asa am invatat (si apoi am uitat) sa joc Bridge. Imi atinseseme scopul. Avusesem 10 la mate, devenisem popular, nu-mi mai trebuia nimc. 
Dar au aparut MS-urile (matematici speciale) in viata mea, 3 ani jumatate mai tarziu. Cine se astepta sa mai facem iarasi matematica la master? Si ca o fosta iubita pe care n-ai mai vazut-o de mult timp, am inceput sa ma bag in seama cu ea. Am luat 10 si acolo...
Si anii au trecut si am terminat si doua mastere si m-am inscris si la doctorat unde am fost nevoit sa eleg niste optionale dintr-o lista. Iar la al treilea modul aveam de ales intre: Modelare fizica si principii privin achizitia si prelucarea dateor experimentale si  Modelare matematica si calcul numeric. Si ce credeti ca am ales? Matematica... Inca nu stiu de ce, poate masochism. O luna de matematica, zile pe saptamana, 4 ore pe zi. Cand puteam sa fac ceea ce imi place mult, experimente. Unde mi-a fost capul?
Pe curand....

vineri, 5 decembrie 2014

Aniversare Angela Hondru

Ieri la Humanitas din Cismigiu a avut loc un dublu eveniment: a 15 seara japoneza cu lansarea cartii Fiica negustorului de sake de Kido Okamoto (despre care voi discuta dupa ce o voi citi) si aniversarea doamnei Angela Hondru, unul din pionerii limbii japoneze din Romania.
A fost un eveniment frumos, in care dupa ce s-a prezentat cartea, lumea i-a adus un omagiu Angelei Hondru, multumindu-i pentru ceea ce a facut pentru scoala de japoneza din Romania.
Mie nu de asta mi-a placut acolo, ci pentru ca m-am intalit cu o parte din gasca vesela din Tokyo si dupa, doua ore la Gambrinus ne-am hahait si ne-am distrat ca in vremurile bune.
Si pentru ca sa fiu sincer pana la capat, chiar imi doresc sa citesc si eu o carte tradusa de doamna Hondru pentru ca n-am avut niciuna tradusa de dumneaie. Am acum un e-book de Haruki Murakami tradus de dansa, dar pana la el, nu i-am intalnit numele pe cartile pe care le-am citit eu.
Si pentru ca Raluca e in oras, o sa urmeze cateva zile foarte interesante, despre care, mai mult sau mai putin, o sa va povestesc pe blog.
Pe curand...

joi, 4 decembrie 2014

Ura, Prietenie, Dragoste, Casatorie

In original romanul se numeste Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriage, ceea ce inseamna ca traducatorul a sarit peste un cuvant din titlu, curatul. Poate ca in zielel noastre nu se mai face curte, poate ca pare un lucru uitat de mult, insa in romanele lui Alice Munro, curtatul e important.
Alice Munro a luat Nobelul pentru literatura in 2013 pentru maiestria cu care a adus proza scurta in secolul XXI. M-am bucurat mult sa aud ca un autor de proza scurta a luat Nobelul pentru ca eu iubesc proza scurta (si scriu) si nu inteleg de ce in Romania nu se vinde (conform editorilor).
Povestirile lui Alice Munro (cel putin cele 9 din acest volum) ne prezinta personaje feminine puternice ce sunt ghidate de cuvintele ce dau titlul volumului si al primii povestiri, prezentate in lumina unor intamplari banale (postmodenrimsmul asta) ce le fac sa straluceasca si sa iasa in evidenta.
Vita din suburibiile Canadei pare o viata de vis. In comediile americane se face mereu misto de canadieni ca sunt prea calmi si cu bun simt. Am observat aerul asta boem, ce e parodiat de americani, pune povestile lui Monroe intr-o alta lumina si me mine m-a dus cu gandul la o alta lume, mai buna, mai cu bun simt, o lume unde mi-ar placea sa imbatranesc (dar nu sa-mi traiesc tineretile ca m-as plictisi). Cu siguranta o sa revin la Monroe mai ales ca mai am o carte in casa, carte pe care i-am facut-o mamei cadou de ziua ei,
Pe curand...

luni, 1 decembrie 2014

Si am trecut si de Noshamber

In prima zi a lunii noiembrie, am luat lama de ras si m-am barbierit. A fost singura data cand am facut asta in luna ce tocmai a trecut pentru ca am acceptat probocarea No Shave Nobember. Sincer, n-a fost usor. Dupa 8-9 zile de barba incep sa ma irit si imi apar cosuri asa ca undeva pe la mijlocul lunii eram plin de cosuri imense ce cresteau pe sub piele, rosii ce ma dureau ingrozitor. A trecut si asta si cand am crezut ca totul o sa fie ok, a inceput sa ma irite mustata. Pielea deasupra buselor nu era obisnuita cu parul ce o intepa si ma usturau buzele non stop. Peste etapa asta inca nu am trecut, insa m-am obisnuit. Cosulete prin barba imi mai cresc si mi-am dat seama ca trebuie sa fiu atent cum mananc iaurtul pentru ca sunt sanse mari sa imi ramana prin barba.
Si totusi nu a crescut atat de mult pe cat m-as fi asteptat. Daca ma hotaram doar sa las mustata sa creasca, as fi aratat ca ul caldarar.
Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)