Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2014

Top 5 carti 2014

M-am gandit sa inchei anul cu un top al celor mai bune 5 carti pe care le-am citit anul acesta. Ca si anul trecut, in 2014, am acceptat provocarea de la Goodreads si mi-am numarat cartile citite. Imi propusesem sa citesc 27, pentru ca in 2014 am 27 de ani (pe modelul ca in 2013 mi-am propus sa citesc 26) de carti. Chestia asta nu o s-o mai fac la anul, pentru ca in 20013 am citit vreo 53 de carti iar anul asta 77, cu 50 mai multe decat mi-am propus. Deci, de prin mai, provocarea mea a fost sa am cele mai multe carti citit din lista mea de prieteni de pe facebook, lucru ce nu a fost posibil, pentru ca Nadia, m-a intrecut cu vreo 5, daca nu 6 carti. Dar despre provocarea de la anul, o sa scriu atunci cand o incep.  Mi-a fost greu sa ma opresc la 5 carti ce mi-au placut mult. De vreo cateva zile tot intru pe goodreads, si ma tot uit peste copertele cartilod din challenge-ul de anul asta si mai sterg sau mai adaug din lista de top pe care o am. In lista au fost vreo 10-12 titluri si part…

Filme bune dupa carti la fel de bune

In ultimul timp am citit doua carti japoneze, foarte bune: Rashomon si Balada de la Narayama. Ambele filme au avut parte de ecranizari senzationale pe care a trebuit sa le vad. Rashomon, realizat in 1950, a castigat o sumedenie de premii interantionale, printre care Leul de Aur la Festivalul de la Venetia si Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain, in 1952. Astfel, pelicula este considerata primul film japonez modern si filmul care a introdus cinematografia japoneza in cea internationala. Filmul are la baza doua povesti din volumul lui Akutagawa, Rashomon   si Intr-un lastaris (primele doua povesti din volum) ce se imbina intr-una singura - avand povestea uneia si personajele celeilalte. Filmul ne prezinta 4 variante ale aceleiasi povesti: o crima si un viol. Fiecare: victimile, criminalul si salvatorul isi prezinta in fata noastra povestea sa. E un film foarte bun, ce trebuie neaparat vazut, mai ales de iubitorii de cultura japoneza dar si de cinefilii amatori.
The Ballad of Nara…

Balada de la Narayama

Nu auzisem niciodata de Shichiro Fukazawa si nici nu cred ca o sa fi auzit, daca nu primeam cartea asta cadou de Craciun de la Vali. Editura Univers nu face parte din editurile pe care le urmaresc aparitiile editoriale pentru ca pana acum nu am vazut niciun titlu care sa ma atraga, iar mostenirea editoriala pe care o are de dinainte de '89 se afla deja in biblioteca familiei. Cum nu stiam nimic de carte sau de autor, am inceput sa caut pe net si tot ce am gasit e textul ce apare si pe spatele cartii, in diferite limbi si mici variatii. Asa ca am facut ce fac de fiecare data cand nu stiu ceva legat de Japonia, mi-am intrebat prietenii de la Japonia Noastra. Si pentru ca mi-a placut ce mi-au spus despre autor si carte, am lasat toate cartile ce erau deja planificate in lista, si am luat-o pe asta, acasa cu mine, in vacanta.
Volumul cuprinde 12 povestiri din care am fost impresionat de trei:  Balada de la Narayama - o poveste socanta inspirata dintr-o legenda locala, ce spune ca batra…

Un sfert de veac

Acum 25 de ani a fost un decembrie cald, asa ca zilele trecute. Poate daca nu era cald, nu ieseam atat de multi oameni in strada, nu se construia democratia.  Intr-o seara calduroasa, pe terasa acoperisului unui blog turn dintr-un oras de provincie, doi prieteni fac un pact. Erau la varsta adolescentei, cand nu credeau si urau regulile, cand vroiau sa iasa din tipar. Acel sfarsit de an aducea ceva unic, o viata noua, intr-o lume libera. Era sansa lor sa faca altceva dar totul trebuia sa inceapa cu un pact. Brusc, toate jocurile lor ce sfidau regulile, pareau nimicuri, acum puteau sa viseze mult mai departe.  Se intalnisera pe acoperis la 17:22. Aveau ei o regula ce spunea ca intalnirile lor trebuie sa fie numai la ore neconventionale. Toata lumea se vedea la fix sau la si jumate. Rar cineva la si un sfert sau la fara un sfert. Ei nu erau asa. Ei se intalneau la si trei minute, la si 39 sau la si 22, ca in seara asta. Ceasurile electronice erau sincronizate unul dupa altul la secunda,…

Anger management

Mi-a placut mult Two and a Half Men, de aceea, atunci cand Charlie Sheen a fost concediat, mi-a parut rau. Insa apoi cand am auzit ca o sa joace intr-un nou serial, pe FX, mi-am propus sa il vad. Din pacate Anger Management a fost pe o panta descendenta. Au disparut personaje, au aparut unele noi si parca mai nesarate, Sheen a intarziat filmarile pentru ca era mai mereu beat si drogat si colac peste pupaza a cerut ca Selma Blair sa fie concediata pentru ca rolul ei devenea prea popular. Si cum serialul fusese deja anuntat cu un sezon 2 de 90 de episoade (primul avusese 10 si vroiau sa faca cel putin 100 ca sa intre pe Sindicat), producatorii au anuntat pe la episodul 70 si ceva, ca dupa cele 100 de episoade, serialul va fi oprit. Intr-un fel imi pare rau, pentru ca avand un sezon lung de 90 de episoade, a cam fost singurul serial ce avea mereu un episod, fie ca era vacanta de iarna sau de vara. Pe de alta parte, e bine ca s-a terminat ca oricum era slabut si ma cam plictisisem de el. …

Anexa la Scrisoarea pentru Mos Craciun

Draga Mos Craciun, Am niste zile de toata pomina. Vineri am plecat din Bucuresti, acasa si ghinioanele s-au tinut de mine lant: am dat cu piciorul peste cablul de alimentare de la laptop si a zburat pe jos; am crezut pentru o ora ca am datele de cont trecute gresit la serviciul social, dar de fapt nu bagasera ei bursa; mi-a cazut tigaia cu mancare de pe aragaz pe jos, cu susul in jos si nu mai aveam nimic de mancare in casa; am sunat 40 de minute la taxi si intr-un final, cand au raspus, mi-au spus ca taxiul vine in 10 minute, a ajuns in 5, deja pierdusem programarea la autocar, si prin telefon, in taxi, ma rugam de sofer sa imi pastreze locul ca ajung. Am ajuns fix inainte sa plece, cand vroia deja sa ia pe altcineva. Si asta nu a fost nimic in comparatie cu ceea ce am patit cand am ajuns acasa. Bine merci, in masina (ce tocmai avusese ITP-ul facut si asigurarea calda din acea zi), intr-o intersectie (Miorita - Piata Nord), semaforul verde (ce-i drept mai erau 3 secunde cand ai intr…

Povestiri pe Calea Mosilor

"Calea Moşilor e lungă, ba e lată. Calea Moşilor e cea mai frumoasă stradă pe care am întâlnit-o, pentru că vom locui aici. Se întinde de la bulevardul Republicii până la magazinul Bucur Obor, care este atât de înalt, încât uneori acoperă până şi soarele. Şi blocurile noastre vor fi înalte, însă acum sunt în construcţie. La parterul lor vor fi magazine, iar pe mijlocul străzii va trece tramvaiul 21."
Nu imi amintresc cum a ajuns aceasta carte electronica in posesia mea. Nu imi amintesc sa o fi cumparat, sa o fi primit cadou sau sa fi fost oferita de elefant gratis. Cred ca era oferita cadou odata cu instalarea ebook reader-ului de la elefant. Oricum, am descoperit-o de curand, cand aplicatia si-a facut update.  M-a atras copera. E una din cele mai fromoase coperte pe care le-am vazut la o carte in Romania. Asa ca pentru coperta asta am lasat toate cartile din lista OCD-ista si am inceput sa citesc romanul format din povestiri al lui Adina Popescu.  Aveam nevoie de o astfel d…

Harumachidzuki Matsuri (Seara Culturala Japoneza la UCDC)

Luni seara am fost la Seara Culturala Japoneza, altceva decat Noaptea Culturala Japoneza, ce avut loc vineri noapte. Sa fiu sincer, nu prea aveam chef sa ma duc la eveniment. Pe hartie parea acelasi lucru ca vineri si cum vineri nu prea m-am simtit bine, am zis ca iarasi o sa comenteze lume ca sunt rautacios, si nu o sa inteleaga ca de fapt sunt pretentios. Aveam sa vad din nou teatru, dans si muzica traditionala si nu credeam ca o sa ma surprinda nimic, Si ce sa vezi, am fost surprins. Studentii de la Cantemir au o alta perspectiva despre eveniment si nu ne-au prezentat didactic niste evenimente clasice, ci au pus toate intr-o poveste ce a inchegat totul. Elevii unui liceu pregatesc o seara culturala. Sub acest aspect s-au prezentat toate activitatile din eveniment. Elevii (actorii jucati de studenti) si-au propus sa faca o prezentare de moda si in timp ce ei isi imaginau cum o sa fie, modele se plimbau pe catwalkul dintre bancile din clasa.

The Newsroom

In toti anii astia de cand ma uit la seriale, am invatat un lucru: Serialele bune sunt alea care nu tin mult, care se ard repede, ale caror povesti se sonsuma rapid si nu se lungesc in sute de episoade, ani de zile. Serialele bune sunt alea ce te enerveaza ca s-au terminat atat de repede, care nu te lasa sa dormi doua nopti ca apoi, la rasarit sa-ti spui: Mai bine ca s-a terminat asa, epic!

Rashomon

Am mult de recuperat din cultura japoneza. Asa se intampla cand timp de 25 de ani nu o bagi in seama si apoi ai un soc cultural si te fascineaza ceea ce descoperi. Cine stie cat timp mi-ar fi luat sa citesc Rashomon a lui Akutagawa. Stiam de premiile oferite in cistea scriitorului insa nu ma gandisem niciodata sa caut ceva scris de el. Noroc cu Serban Georgescu ca m-a luat odata cu el in masina si am vazut cartea acolo. El citeste cand e blocat in trafic si atunci recitea cartea asta. Am fost curios si am cauta-o. Fiind veche, am gasit o editie e-book insa am avut probleme cu ea. Adobe digital edition nu imi recunostea fromatul ca sa o descarce si dupa ce m-am chinuti in n feluri (calculator pe doua conturi, tableta pe 4 aplicatii), am cedat nervos si le-am scris celor de la elefant despre problema mea, explicandu-le ca am cumparat zeci de e-book-uri de la ei, deci nu se pune problema sa nu stiu cum sa il descarc. Baietii au fost draguti si mi-au trimis cartea in format PDF. Nu aveam…

Noaptea culturala japoneza la Universitatea Bucuresti

Vineri noapte am participat la un eveniment despre care auzisem multe si la care chiar vroiam sa merg. Noaptea culturala Japoneza este organizata de studentii de la sectia de Japoneza din cadul Facultatii de Limbi si Literaturi straine din Universitatea Bucuresti si se afla la a a cincea editie. E un eveniment ce da bine pe hartie, cu multe activitati, de la teatrul, la cor, demosntratii de carate, ceremonia ceaiului si multe workshopuri. In realitate, mie mi s-a parut cam plicticos. Prima activitate a fost teatrul. S-a explicat ceva despre tipul de teatru jucat insa nu am inteles ce era. E ala la care la final se pune o replica amuzanta si care are ca rezuzita un prosop si un evantai ce poate fi folosit ca foaie si penita de scrisa sau farfurie si betisoare. La explicatii, cineva a tinut fetei un microfon in fata. La piesa, nu s-au ganid la un stativ si atunci nu s-a auzit nimci in sala. Eu le-am auzit pe pitzipoancele de langa mine ce se certau de la autobuz. A doua activitate a fo…

Sinucigasul din noapte sau Dovada ca Horea nu vede noaptea

Luna cadourilor

Cand eram mic imi placea decembrie, luna cadourilor. Imi placea ca era simpul si nu trebuia sa fug de colo colo sa caut si sa gandesc cadouri pe un buget dat. Acum nu-mi mai place. Ma oboseste goana asta, ma enerveaza aglomeratia si nu sunt niciodata incanta de ceea ce cumpar. Insa in decebrie 2014 am primit niste cadouri minunate (si nici macar nu e mijlocul lunii).  In primul rand m-am vazut cu un om ce imi este foarte drag si pe care nu il mai vazusem de aproape doi ani. Nici nu pot sa va explic bucuria pe care am simtit-o atunci cand ne-am vazut. Eu pun greu eticheta de prieten pe fruntea cuiva insa in cazule ei nu mi-a trebuit mult. Imi pare rau ca nu am stat mai mult impreuna si ca a fost racita si am anulat vreo doua intalniri, insa si asa afost bine.
Am descoperit un om, dincolo de o imagine pe care mi-am facut-o. In ultimul timp am reluat o legatura cu o persoana pe care o cunoscusem la niste petreceri, unde ma lipisem la un grup din care facea parte o prietena de-a mea. M-am…

Roșu, roșu, catifea. Povestiri cu î din i

Am dat de Veronica Niculescu pentru prima data in antologia lui Chivu, Best of proza scrisa anii 2000. Am remarcat-o atunci pentru ca era o femeie ce scria ca un barbat. Si spun asta cu lipsa totala de misoginism. Femeile scriu altfel decat barbatii si un cititor adevarat stie asta. Ei, Veronica Niculescu scrie ca un barbat si dupa ce ii citisem povestile din antologie, m-am intors cateva pagini inapoi sa fiu sigur ca scria numele unei femei. Am cautat-o pe google apoi si am vazut ca traduce Vladimir Nabukov. Asta a fost un alt plus. Apoi am vazut ca e din Sibiu, si mi-am dat seama ca am citit contemporani fie din Iasi, fie din Bucuresti si prea putini din Ardeal. Al treilea punct forte in decizia mea de a o citii, a fost faptul ca volumul ei de proza scurta a fost publicat de Casa de Pariuri Literare, o editura ce imi place mult. Si am ramas usor dezamagit. Povestile aveau actiunea in Bucuresti, erau prea scurte si nu prea se ajungea la substanta in cele cateva pagini si de foarte m…

Horea si matematica

Am o relatie foarte ciudata cu matematica. Ma simt ca si cum ea e cea mai populara fata din scoala si eu tocilarul inodor, incolor insipid ce o iubeste in secret insa ea nu ma vede. E clar, n-am o relatie sanatoasa cu ea. N-am avut 10 pe linie si nici n-am fost la olimpiade. Am avut 7-9 si am stalkarit-o si m-am chinuit cu ea sa  ma placa, asa cum o plac eu. Si sa va spun sincer, relatia asta nesanatoasa pe care o am cu matematica e datorata profesorilor. Si in generala si in liceu am avut niste profesori foarte misto de mate. Doamna Dumitrache era amuzanta, simpatica si foate mamoasa iar dn Andrei era proful tinerel, cool, cu o gasca de prieteni, toti profi de mate, cu care radea si se simtea bine in cabinetul lui de director. Vroiam si eu sa fiu asa. Si n-am avut eu 10 la matematica, mai nicicand pentru ca acolo daca ai scris + si ai gandit -, ai cam dat de belea. Si cum eu eram ametit din fire, mereu greseam un semn. Tocmai de aceea am pus un pariu cu proful de mate, ca in faculta…

Aniversare Angela Hondru

Ieri la Humanitas din Cismigiu a avut loc un dublu eveniment: a 15 seara japoneza cu lansarea cartii Fiica negustorului de sake de Kido Okamoto (despre care voi discuta dupa ce o voi citi) si aniversarea doamnei Angela Hondru, unul din pionerii limbii japoneze din Romania. A fost un eveniment frumos, in care dupa ce s-a prezentat cartea, lumea i-a adus un omagiu Angelei Hondru, multumindu-i pentru ceea ce a facut pentru scoala de japoneza din Romania. Mie nu de asta mi-a placut acolo, ci pentru ca m-am intalit cu o parte din gasca vesela din Tokyo si dupa, doua ore la Gambrinus ne-am hahait si ne-am distrat ca in vremurile bune. Si pentru ca sa fiu sincer pana la capat, chiar imi doresc sa citesc si eu o carte tradusa de doamna Hondru pentru ca n-am avut niciuna tradusa de dumneaie. Am acum un e-book de Haruki Murakami tradus de dansa, dar pana la el, nu i-am intalnit numele pe cartile pe care le-am citit eu. Si pentru ca Raluca e in oras, o sa urmeze cateva zile foarte interesante, …

Ura, Prietenie, Dragoste, Casatorie

In original romanul se numeste Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriage, ceea ce inseamna ca traducatorul a sarit peste un cuvant din titlu, curatul. Poate ca in zielel noastre nu se mai face curte, poate ca pare un lucru uitat de mult, insa in romanele lui Alice Munro, curtatul e important. Alice Munro a luat Nobelul pentru literatura in 2013 pentru maiestria cu care a adus proza scurta in secolul XXI. M-am bucurat mult sa aud ca un autor de proza scurta a luat Nobelul pentru ca eu iubesc proza scurta (si scriu) si nu inteleg de ce in Romania nu se vinde (conform editorilor). Povestirile lui Alice Munro (cel putin cele 9 din acest volum) ne prezinta personaje feminine puternice ce sunt ghidate de cuvintele ce dau titlul volumului si al primii povestiri, prezentate in lumina unor intamplari banale (postmodenrimsmul asta) ce le fac sa straluceasca si sa iasa in evidenta. Vita din suburibiile Canadei pare o viata de vis. In comediile americane se face mereu misto de canadien…

Si am trecut si de Noshamber

In prima zi a lunii noiembrie, am luat lama de ras si m-am barbierit. A fost singura data cand am facut asta in luna ce tocmai a trecut pentru ca am acceptat probocarea No Shave Nobember. Sincer, n-a fost usor. Dupa 8-9 zile de barba incep sa ma irit si imi apar cosuri asa ca undeva pe la mijlocul lunii eram plin de cosuri imense ce cresteau pe sub piele, rosii ce ma dureau ingrozitor. A trecut si asta si cand am crezut ca totul o sa fie ok, a inceput sa ma irite mustata. Pielea deasupra buselor nu era obisnuita cu parul ce o intepa si ma usturau buzele non stop. Peste etapa asta inca nu am trecut, insa m-am obisnuit. Cosulete prin barba imi mai cresc si mi-am dat seama ca trebuie sa fiu atent cum mananc iaurtul pentru ca sunt sanse mari sa imi ramana prin barba.
Si totusi nu a crescut atat de mult pe cat m-as fi asteptat. Daca ma hotaram doar sa las mustata sa creasca, as fi aratat ca ul caldarar.
Pe curand...