Cum mi-am propus sa devin popular sau Placerile mele vinovate

Dupa ce am terminat liceul, am plecat la facultate la Iasi, iar toti prietenii mei, la Bucuresti. Erau o mana de prieteni si imi erau suficienti. Asa ca ma hotarasem ca nu am nevoie de prieteni noi si ca o sa imi consum relatiile de prietenie vechi, prin telefon. Inca era epoca cosmote cu 2000 de minute asa ca aveam de unde sa vorbesc. Insa vorbitul la telefonpauza de pauza si ori de cate ori ma simtema singur m-a plictisit si uneori nu reuseam sa ne sincronizam si ma simteam tot mai singut tot mai des. Intr-o seara, dupa o bauta crunta, am decis sa imi schimb atitudinea si sa o iau pe un alt drum. Atunci mi-am propus sa devin popular. Pentru asta aveam de parcus un drum lung si trebuia sa schimb multe. Tricoul meu cu "I will try to be nicer if you try to be smarter" nu mai putea fi purtat. Versurile din Imnul Vranceanu ce spuneau "Nu vom fi nicicand prieteni cu trantori si repetenti" trebuia uitat. Trebuia sa o las mai usor cu cartile si sa gasesc noi hobbyuri ce trebuiau sa fie populare. Asa am ajuns sa ma uit acum la 50 de seriale...

Am inceput sa interactionez cu colegii, m-am oferit sa fiu sef de grupa si am inceput sa fac vizite la colegi si sa particip la peteceri prin camere de camin, unde se asculta muzica populara. Incetul cu intetul am lasat-o mai moale cu jazz-ul si cu rockul si am inceput sa ascult muzica comerciala. Incetul cu incetul am lasat-o moale cu cartile si am inceput sa ma uit la seriale si la filme. Si totul dadea roade. Eram tipul amuzant si destept dar popular, nu mai eram ciudatul cu nasul pe sus. Existau foarte multe aspecte pozitive: legasem prietenii, lumea ma cunoastea si eram mult mai increzator in mine.

Jucam un rol ce incetul cu incetul incepuse sa ma acapareze si adevaratul eu disparea. Nu mai stiam cine sunt si ce vreau. Asa am inceput si blogul.

Cu timul insa am revenit la vechile obiceiuri. Daca o persoana mi se pare proasta, se vede pe fata mea ca nu imi face placere sa am de-a face cu ea, am reinceput sa citesc si daca tot am patima filmelor si a seriaelor, am decis sa le vad pe alea bune si nu pe alea populare. Placut inca sunt pentru ca umorul nu mi-l poate lua nimeni insa nu mai sunt popular si nici nu imi mai doresc asta.

Doar ca au ramas si efecte secundare. Imi place muzica comerciala. Aproape orice bunti bunti de pe radio imi place si din cand in cand ma apuca cheful sa ma uit la un film prost, o comedie din aia de duzina, comerciala. M-am invatat cu aspectele astea de muritor de rand, aspecte pe care unele cunostiinte cu care imi place sa imi petrec timpul nu le inteleg si le-am numit "Placeri vinovate". Daca exista un trend in lumea intelectualimii tinere actuale, in care se asculta manelele lui Romeo Fantastik (se pare ca nu sunt atat de inteligent si deschis la minte ca sa inteleg trendul asta), de ce sa nu ma accepte si pe mine ca imi place Inna si Alexandra Stan?

Pe curand...