joi, 26 februarie 2015

Parks and Rec

In ultimile zile trei dintre serialele mele veterane s-a terminat: The Mentalist, Two and a Half Men si Parks and Recreation. Primele doua seriale sunt "seriale de vara" - adica ma uit la ele, pe timpul verii, cand toate serialele sunt in vacanta, deci nu au vazut inca ultimul sezon, insa ieri am vazut ultimile doua episoade din Parks and Recreation.
Parks and Recreation a inceput in 2009, ca un spin-off al serialului The Office. Insa serialul ce il are la baza, nu e pe gustul meu, dar aceasi idee cu Amy Poehler e o idee de succes.
NBC are, sau a avut niste seriale de comedie de succes. Comedii ce au facut istorie ca 30 Rock, Community, Friends sau Seinfeld. Nu stiu de ce audientele postului NBC stau atat de prost, el avand cele mai inteligente seriale. Poate asta e problema...
O sa-mi lipseasca Leslie, Ron, Donna, April, Andy dar si toti celilalti birocrati din serial. Nu stiu daca o sa existe un serial care sa il inlocuiasca cat de curand, insa o sa fiu cu ochii pe activitatea actorilor din serial si o sa ma uit la munca lor.
O sa-mi lipsesti Parks and Recreation!
Pe curand...

miercuri, 25 februarie 2015

Cel mai bun Instructor auto

La noi, in zona Moldovei, se spune ca cei mai prost soferi sunt cei din Neamt. La Bucuresti se spune ca cei din Prahova iar cei din Cluj se plang de soferii din Alba. Am mai auzit povesti ce spun ca cei mai prosti soferi sunt de fapt cei in Mehedinti.
Misoginii spun ca femeile nu stiu sa conduca si ca ele sunt responsabile pentru cele mai multe accidente. Feministele spun ca de fapt ele sunt multitasking si ca uneori sunt aiurite la volan pentru ca fac inca trei lucruri in acelasi timp. Studiile arata ca femeile si barbatii sunt la fel la volan fiecare cu puntele lui slabe si forte. Daca femeile sunt vedetele filmeletelor amuzante de pe net, asta nu inseamna ca nu stiu sa conduca.
Insa toata lumea stie ca asiaticii sunt cei mai prosti soferi. Am stat doi ani in Japonia si am vazut cat de prost conduc iar de cand m-am mutat in Bucuresti, si stau intr-o zona plina de chinezi, mi-am intarit ideea. Cu totii au SUV-uri pe care nu stiu sa le manuiasca.

Azi am descoperit pe Calea Mosilor cel mai bun instructor de soferi. Se spune ca daca nu faci scoala pe o Dacia 3310, degeaba ai facut-o, ca acolo inveti ce e aia o masina, fara servo, fara ABS. Nu conteaza ca mai mult ca sigur nu o sa mai conduci niciodata o astfel de masina, ca sa fi sofer adevarat, trebuie sa faci scoala pe un astfel de model. Ei, instructorul asta are o Dacia neagra iar pe ea, are o imagine mare cu o chinezoaica sexy ce tine in mana un permis de conducere. E perfect! Nenea asta cu Dacia lui neagra, invata femeile asiatice sa conduca si ele primesc permisul. Asta spune tot despre cat de bun e!

marți, 24 februarie 2015

Viata dupa Oscar

Au trecut si Oscarurile, ne-am bucurat, mirat sau enervat cand am vazut castigatorii. Insa cu totii au fost nominalizati. Ceea ce nu se poate spune si despre urmatoarele filme. In articolul de astazi o sa vorbesc despre filmele ce au fost considerate de crictici ca Marile Nedrepatite.

1. Pride este o comedie insirata dintr-o poveste adevarata, ce spune povestea unui grup de lezbiene si homosexuali ce strang fonduri pentru minerii englezi ce se aflau in greva in 1984. Este un fim ce ne invata despre acceptare si despre bun simt, un film interesant ce a fost nominalizat la Globurile de Aur pentru cea mai buna comedie. Criticii americani au considerat ca pelicula englezeasca ar fi merita o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun film, insa acest lucru nu s-a intamplat. Dupa parerea mea, nu e un film atat de bun incat sa fie nominalizat la aceasta categorie, insa e un film pe care il recomand pentru ca avem mult de invatat din aceasta poveste adevarata.

luni, 23 februarie 2015

Obosit de viata, obosit de moarte

#10 Nobel 2012
A photo posted by Horea Sibișteanu (@horicas) on


Pe 17 februarie,  scriitorul chinez Mo Yan, laureat cu Premiul Nobel pentru Literatura in 2012 a impliti 60 de ani. In seara aceea am inceput sa citesc capodopera sa, Obosit de viata, obosit de moarte, 5 zile mai tarziu terminasem de citit romanul de 730 de pagini. A fost o realizare pentru mine pentru ca in acest timp am si studiat, mi-am vazut si serialele zilnice, am avut si treburi de rezolvat prin casa, si cu toate astea m-am luptat cu deficitul de atentie si cu ajutorul OCD-ului si al mini-tintelor (opreste-te la un numar de pagina rotund, la un capitol divizibil cu 5) am reusit sa nu ma plictisesc si sa citesc un roman atat de mare, intr-un timp scurt.
Daca in ultimii doi ani, Laureatii Nobel sunt promoteri ai prozei scurte, Mo Yan e unul din scriitorii ce se lupta pentru supravieturirea romanului mare.

sâmbătă, 21 februarie 2015

Poor Evil Me

Am vreo 10 zile de cand sunt acasa, zile in care nu pot sa spun ca am facut mare lucru. In principiu am stat si am citit si cercetat. Foarte putin am iesit in oras, si asta cand am avut ceva de rezolvat si atunci am facut in asa fel incat sa ma vad si cu cativa prieteni pe care nu ii mai vazusem de mult.
De cand sunt acasa, cativa prieteni spun ca am patit ceva, ca de aia sunt atat de rau in ultima vreme. Nu sunt rau, sunt unsor sarcastic si asta pentru ca in ultimul timp am avut de-a face cu multe lucruri tampite. 
1.M-a amuzat emorm pleiada de check-in-uri la Fifty Shades of Grey urmata de pleyada de postari de linkuri ce desfiinteaza filmul. Eu nu stiu la ce se asteptau... La vreo capodopera de Oscar?
2. Mi-am exprimat public parerea despre Suge-o, Ramona, parere persoanala si subiectiva. Sunt la mine pe blog, unde scriu ce vreau si despre ce vreau si cred ca dupa vreo 5-600 de carti citite la viata mea, imi permit sa spun despre o carte ca e proasta.
3. Am incercat sa ma uit la "Sunt celebru, scoate-ma de aici" si mi s-a parut o emisiune slaba. Celebritatile nu sunt atat de celebre, emisiunea a lalaita mult, cuplu de prezentatori pare sa nu aiba chimie si daca nu era pe PRO, nu cred ca avea atata succes. M-a mancat sa postez un link de pe Pagina de Media, care spunea ca de fapt aia nu sunt in jungla, ci intr-o rezervatie naturala. Articolul venea si cu poze in care se arata ca aelasi lucru s-a intamplat si in Australia, unde niste ziaristi au mers si au demostrat asta. Chiar ma gandeam eu ca nu ii tin pe aia intr-o jungla asa cu posibilitatea oricarui primejdii. Plus ca nu avea PRO-ul chiar atat de multi bani incat sa impanzeasca o jungla cu camere de filmat si generatoare de curent ca sa ii supreavegheze pe concurenti. Dar Doamne fereste sa comentezi ceva de emisiune, ca insemana ca ai ceva.
Dragii mei, zilele astea am fost mai rau ca in alte zile, mai sarcastic, pentru ca am avut material si timp ca sa observ jungla din jurul meu. N-am nimic. Sunt doar usor obosit si lipsit de inspiratie. Am mult de lucru pentru doctorat si n-am destul de mult timp sa fac tot ce imi doresc.

P.S.: La 2 luni de la accidentul pe care l-am avut cu masina, cei de la Service nu au trminat-o nici pana azi, Inteleg ca cei de la Carpatica au finaintat dosarul la inceputul lunii, dar in trei saptamani nu au reusit sa o faca? (asta in ideea ca pana nu au finaintat, nu au facut nimic la ea)

Pe curand...

miercuri, 18 februarie 2015

Suge-o, Ramona!

#9 Cartea care a facut Romania sa citeasca

Acum asculta asta: Parazitii - Citeste o carte (instigare la cultura).
Ca tanarul roman citeste, e lucru bun. Ca citeste Suge-o, Ramona, Fluturi sau Fifty Shades of Grey e nasol. Citeam si noi carti "interzise" in liceu, dar era Lolita sau Luni de fiare, capodopere ale literaturii, nu laturi. Eu trebuie sa recunosc ca am citit ceva de genul in liceu, Singur sub dus a lui Dan Chisu, dar cartea aia nu a facut atata tamtam ca volumele publicate de vedete ca Poponet si Radu F. Constantinescu. Unii scriu volume bune si merg cu manuscrisul in mana si bat din usa in usa la editori, si altii, ca-s persoane publice, li se publica ineptiile fara nicio problema.
I-am dat romanului lui Andrei Ciobanu 2 stele pe goodreads si asta pentru ca nu e lipsit de imaginatie si pentru ca a retinut ceva din toate filmele porno pe care le-a vazut pana acum. In volumul sau, toate cliseele porno sunt descrise: de la threesome, la MILF-ul plictisit la majoratul fetei sale si pana la aventura cu tipa care locuieste in apartament cu fostul iubit, toate i s-au intamplat lui Andrei de la Kiss FM.
N-am mai citit o colectie de clisee contemporante de la Playlistul lui Mihnea Blidariu de la Luna Amara. De aceea trebuie sa le cer scuze public prietenilor carora le-am recomandat cartea inainte sa o citesc. Ca na, revolutia Facebook nu e buna totdeauna si e mai bine sa nu te increzi in vocea social-media. Citisem o motivationala pe Facebook ce spunea "Sa nu ne fie rusine de cartile cu care le-am citit ci cu cele pe care nu l-am citit". Acum mi-e rusine ca am pierdut un weekend cu Suge-o, Ramona, cand puteam sa incep sa citesc Obosit de viata, obosit de moarte, urmatoarea carte de pe "to read list"-ul meu.
Dar asa sunt si eu in rand cu lumea si o sa inteleg de ce pustanii de liceu o sa aibe un model masculin de urmat. Daca pana acum fetele vroiau sa fie Monica Gabor, acum baietii o sa isi doreasca sa ajunga stand-up comedieni, ca asa o sa aiba parte de aventuri sexuale demne de site-urile unde se promova Udrea in campania electorala.

P.S. Suge-o, Andrei Ciobanu!
P.P.S. Daca iti pui niste coduri de citit linkuri si ne faci un playlist de melodii de fundal, cand iti citim cartea, nu inseamna ca esti original.

P.P.P.S. Cititorii de "Suge-o, Ramona!", s-au prins ce am facut aici.
Pe curand...

luni, 16 februarie 2015

Oscar 2015 (3)

Prima parte a articolului o gasit AICI.
A doua parte, AICI.

15. Big Hero 6. Unul din putinele motive pentru care as fi vrut sa locuiesc in America, sunt benzile desenate ale lor. Sunt fan super-eroi si de aia ma uit la orice film sau serial cu ei. Big Hiro 6 are la baza benzile desenate Marvel, cu acelasi nume, benzi desenate ce se vor un pic de manga in stil american. Animatia Disney ne spune povestea unui geniu ce terminase liceul la 14 ani si care castiga un concurs de inventica in robotica, ce il inscrie automat la cea mai buna universitate de gen. In urma unui accident, fratele sau moare si el isi pierde toata speranta. Numai ca intr-o zi descopera ca nanobotii inventati de el la salon nu au fost distrusi in incendiul ce i-a omorat fratele si ca cineva incearca s mascheze tot accidentul. Astfel, impreuna cu prietenii fratelui sau si cel mai tare robot Baymax, devin Big Hero 6. 
Ce mi-a placut mie foarte mult. Inafara de Baymax, robotul doctor inventat de fratele lui Hero, mi-a placut orasul. Actiunea are loc intr-un oras fictiv numit San Fansokyo. Orasul are elemente din San Francisco si din Tokyo. Am descoperit in scenele din oras, landmarkuri din Tokyo ca: Tokyo Tower, podul vechi din Shinbashi, trecerea de pietoni de sub calea ferata din Takadanobaba dar si alte zone ce imi erau cunoscute dar nu mai stiu exact pe unde sunt. Daca nu ati vazut Big Hero 6, va recomand cu drag sa il vedeti, pentru ca e foarte simpatic.

sâmbătă, 14 februarie 2015

Strada Dughenelor Intunecate

#8 Nobel 2014

S-a intamplat ceva cu cei de la Comisia de Nobel pentru Literatura. Ori s-au ramolit, ori sunt mai ingaduitori. Daca pana acum ativa ani iti trebuia un lighean cu apa calda la picoare si o compresa rece pe frunte ca sa citesti un roman scris de un Laureat Nobel ca Le Clezio, Pamuk, Muller sau Jelinek, de doi ani, castigatorii sunt usor de citit. Acum doi ani a fost Alice Munro, anul trecut Patrik Modiano...
Strada Dughenelor Intunecatem romanul de referinta a lui Modiano, pare un roman politist de citit in tren, de la Bacau la Bucuresti, sau in cazul meu, in metrou de la Obor la Romana si inapoi si apoi de la Obor la Titan si inapoi. Incep sa ma intreb, ca Matei Visniec, de ce nu luam si noi un Nobel, cand aveam romane mult mai bune decat cel scris de Modiano. Motivatia juriului a fost: "pentru arta rememorarii prin care evoca cele mai ascunse destine umane si dezvaluie universul vietii sub Ocupatie". Poate e asa, dar mie Strada Dughenelor Intunecate mi s-a parut un roman politist. Bun, dar nu fenomenal.
Romnul prezinta povestea unui detectiv amnezic ce porneste in regasirea trecutului, dupa ce ramane somer pentru ca seful sau se retrage din afacere, fiind batran. Vechea poveste, vechea obsesie. Romanul incepe bine dar parca ramane fara combustibil pe parcurs si isi pierde din demarajul de la inceput in interogatii si interviuri pe care personajul principal le ia omaenilor ce stiu ceva despre trecutul sau si sunt dispusi sa ii povesteasca si sa ii mai ofere o piesa din puzzleul memoriei pierdute. Poate ca Guy e rabdator sa afle cu taraita ceva despre viata sa, insa eu nu prea ma fost, 
Pe curand...

vineri, 13 februarie 2015

Muzeul Municipiului Bucuresti - Tatuaje, Brâncoveanu, Rudolf Schweitzer si Arhitectura interbelica in Bucuresti

Muzeul Municipiului Bucuresti se afla la Universitate, in Palatul Sutu, una dintre cele mai vechi reşedinţe aristocratice din Bucureşti şi unul dintre puţinele imobile, care au rămas nemodificate de mai bine de 150 de ani. A fost construit de Costache Suţu după planurile arhitecţilor Conrad Schwink şi Johann Veit între anii 1833-1835. Interiorul palatului a fost proiectat în anul 1862 de Karl Storck, recunoscut sculptor şi artist decorator. Este amenajată scara de acces la etaj, desfăcută monumental în două braţe iar problema de perspectivă a fost deschisă prin montarea în peretele din faţă a unei oglinzi adusă de la Murano şi prinsă într-un frumos ancadrament. Deasupra oglinzii se află medalionul sculptat în lemn al Irinei Suţu, soţia proprietarului. (Sursa)
Am trecut de nenumarate ori pe langa Palatul Sutu, stiind ca e Muzeul Municipiului Bucuresti, dar niciodata nu m-am oprit sa ma uit pe avizier sa vad ce expozitii sunt. Asta pana luni, cand mi-a atras atentia un mare banner pe care scria: "Pentru o istorie a simbolurilor: Tatuajul in Romania". Stiind ca nu suntem o tara care sa aiba o traditie si o istorie in tatuaje, mi s-a parut interesanta expozitia si ajuns acasa, am cautat informatii despre. Asa m-am decis sa merg la muzeu.

joi, 12 februarie 2015

Liniste

Sursa foto: Lapidarium
Marti, 10 februarie, ora 20:14

Am avut o zi agitata. M-am trezit cu nasul infundat si ma durea capul. Am fentat toata iarna raceala, sper ca nu ma prinde acum. Nu aveam chef de nimic si totul a mers in favoarea mea cand nu a raspuns seful la telefon. Nu trebuia sa ii dau raportul azi. Am vrut sa ma uit la un film si n-am vazut nici 10 minute din el cand a sunat telefonul. Asa mi-am dat seama ca uitasem ce aveam de fapt de facut. M-am imbracat si am pornit sa cumpar ce trebuia, apoi am pregatti pachetul si am sunat la curier. Au zis ca vin pana in 5 sa il ia. Perfec. Am timp sa termin filmul. Telefonul suna iarasi, o prietena buna din facutate, din Anglia. Vorbesc o ora jumatate cu ea, timp in care ne ducem la zi cu ce s-a mai intamplat in ultima luna. In timpul asta vine si curierul si trimti si pachetu. In sfarsit am timp de film. Am un mesaj pe facebook de la o alta prietena cu care ma lupt sa ma sincronizez de o saptamana. Imi spune ca e acum sau daca nu in 10 zile. O sun, vorbim, ne plangem de soarta si imi spune de o gripa ce circula in Europa de Vest. O gripa cu tuse si diaree. Deja simt cum imi forfoteste burta si mi-e frica sa nu fiu primul din Est care o face. Noroc ca imi povesteste ceva amuzant si uit de gandul asta stupid. Inchid, imi pun filmul si suna telefonul din nou. Mama. Vorbesc cu ea si-mi dau seama ca mi-e foame. Pun niste apa la fiert sa fac niste paste. In timp ce vorbesc cu ea, imi suna telefonul pe linia cealalta. Termin de vrobit cu mama si sun. V ar vrea sa ne vedem. Oare de ce de fiecare data cand fac paste nu reusesc sa le manac? De data asta nu o sa se mai intample asa. Ii spun ca nu ies nicaieri acum. Mananc cu pofta. Ca de mult n-am mai mancat paste calde dupa ce le-am facut. Ori le-am lasat fierbiti un weekend pe balcon, ori le-am manacat dupa o bauta. Mi se face rau si somn. Ma culc. Ma trezesc transpirat si plin de bale pe la gura. Niciodata nu imi face bine sa dorm la pranz. Imi iau laptopul in brate si ma uit la film. Imi aduc aminte de ceva si dau sa intru pe net sa vad. Nu e net... Isi revine el. Nu si-a revenit in ora in care m-am uitat la film, dau un restart, schimb cablul si nimic. Atunci, hai sa citesc. E cazul sa termin cartea, ca iar e N inaintea mea pe Goodreads. Si atunci ma loveste. E 8 seara si e liniste. Nu se aude muzica arabeasca de sus, manele de vis a vis sau populara din capatul holului. Nu se cearta vecinile din  stanga si nu se hilizeste tipa din dreapta. Ies pe balcon si ma uit la geamuri. E aproape intuneric peste tot. S-a terminat sesiunea si e vacanta! Saptamana asta o sa ma bucur de liniste, citind si studiind pentru electiva. Saptamana viitoare, cand se intorc toti la scoala si au chef de petrecut, ma duc acasa sa termin de studiat.
Pe curand...

miercuri, 11 februarie 2015

Negustrul de inceputuri de roman

#7 Romanul anului 2013 (Premiul Augustin Fratila)

De mult n-am mai citit asa un roman bun. Matei Visniec e un tip cu o cultura vasta si asta se vede in scrierile sale. Negustorul de inceputuri de roman ne face o prezentare a tututuror romanelor celebre, ne vorbeste despre autori consacrati iar pe ala fata ne spune o poveste despre un scriitor ce vrea sa aduca Romaniei primul Nobel pentru Literatura. Ce ii leaga pe personajul romanului de Camus, Kafka, Celine sau alti laureati Nobel? Un bun inceput de roman.
Apoi il avem pe domnul X, personajul din romanul ce vrea sa castige Nobelul, un tip ce traieste singur intr-un oras si cu care autorul se lupta sa il contureze cu ajutorul unei masinarii sofisticate ce te ajuta sa scrii.
In secolul XXI oamenii sunt mult mai grabiti, obositi si lipsiti de timp ca in trecut, si de aceea, un roman trebuie sa fie captivant, consistent si scurt ca sa fie cumparat din librarie. O lectie pe care o invata personajul din roman, dar in acelasi timp e o lectie pe care o stie si Visniec si pe care o aplica cu succes in cartea sa. 
Oprerele lui Matei Visniec sunt mult prea complexe ca sa fie explicate in cateva randuri simpliste pe un blog. Romanul sau, o satira a tehnologizarii, e ca o ceapa ce are zeci de straturi si cu cat te infunzi mai mult intr-un strat, descoperi ca e mai iute, mai carnos si mai suculent. E una din cele mai bune carti scrie pe la noi si ca sa fiu in ton cu tema romanului, ar fi interesant sa aud ca Visniec a castigat Nobelul pentru literatura.

P.S.: Luni seara, hoinaream prin centrul Bucurestiului cand m-am gandit sa ma duc pana la Humanitas din Cismigiu, sa caut o carte. Era prea frig, batea un vant prea rece si m-am decis sa o las pe alta data. Marti dimineata am vazut pe pagina de facebook a Poliromului ca Matei Visniec se intalnise cu cititorii cu o seara inainte in libraria mai sus amintita, sa discute despre Negustor si despre premiul Augustin Fratila. L-am ratat... O lectie sa nu imi mai fie lene si sa nu ma mai plang de vremea capricioasa.
Pe curand...

duminică, 8 februarie 2015

Like pentru Reiko

Am cunoscut-o pe Reiko Kawakami cand eram in Japonia. Un prieten comun imi vorbise despre ea si despre toata munca pe care o duce ca sa promoveze Romania in Japonia si asa am ajuns la o expozitie pe care o organiza, unde am incercat sa ajut si eu cat pot.
Mi-a devenit draga instant pentru ca am vazut cat de mult se implica in promovarea Romaniei, fara prea mult ajutor de la Ambasada Romaniei sau de la alte oficialitati.
Reiko Kawakami a locuit si lucrat in toata Europa pana sa ajunga in Romania. A ajuns aici in 2004 si a locuit cinci ani si jumatate, pana in 2009, la Iasi si pentru o perioada mai scurta de timp la Timisoara. In toti acesti ani, a vizitat Romania in lung si in lat si s-a indragostit de cultura si de peisajele romanesti, asa ca atunci cand s-a intors in Japonia, a inceput sa scrie pe blogul ei despre RomaniaReiko-san semneaza articole  în revistele All Nippon Airlines (ANA), Limousine bus, Fujin Koron, AERA with baby sau site-urile website de Excite News, Miki Tourist,BS Fuji TV site, Chikyu no Arukikata (guidebook) etc.,unde ilustreaza viaţa românească de azi şi trecutul istoric al României, cultura, arta, sportul, ecoturismul românesc.
Anul trecut a lucrat la o carte despre ceramica din Europa de Est si  stiind ca mama mea e profesoara de istorie, m-a rugat sa o ajut cu anumite interpretari ale picturilor de pe ceramica, ca sa nu faca vreo greseala si ca sa fie sigura ca indormatiile gasite de ea sunt adevarate.
Reiko are doi copii, baiatul nascut in 2009, este si el un iubitor de Romania, iar fetita, nasucta in 2014, se pregateste de prima excursie in tara noastra. Cand am cunoscut-o pe Reiko, in septembrie 2013, abia aflase ca este gravida si imi spusese ca din acest motiv, nu o sa poata sa vina in Romania in 2014, dar cum creste un pic fetita, cum vine cu ambii copii in tara.
Eu abia astept sa se intample asta pentru ca deja i-am facut un mic program pentu cand vine. Nu o sa scape fara sa ajunga prin Bacau si pe la noi acasa. Toata lumea vrea s-o cunoasca.
Avand in vedere toate lucrurile frumoase, munca si promovarea Romaniei pe care o face Reiko in Japonia, eu zic ca merita sa ii dam un like pe pagina ei de facebook AICI.

Pe curand..

joi, 5 februarie 2015

Bastarda Istanbulului

#6 Cartea care o facea pe mama sa rada

Asta vara, din ultimul salariu, mama si-a cumparat Bastarda Istanbului de Elif Shafak. In fiecare zi iesea pe terasa cu cartea si o auzeam razand copios. Ma duceam la ea si o intrebam curios ce e atat de amuzant si imi spunea ca Safak a creat in romul sau niste personaje atat de colorate si se amuza citind despre povestile lor.
In vara am citit Cartea Soaptelor a lui Vozganian si astfel am aflat mai multe despre genocidul armean. Fiind impresionat de ceea ce au patit armenii, am tot citit materiale despre acest subiect si astfel am aflat ca Pamuk (laureatul Nobel turc) si Safak sunt personalitati de cultura turca ce recunosc genocidul. Anul asta, cand se va comemora acest tragic eveniment, aceesti doi autori vor citi fragmente din Cartea Soaptelor in semn de solidaritate fata de armeni.
Bastarda Istanbulului pune fata in fata lumea Istanbulului de astazi cu cea a armenilor fugiti in America, intr-o poveste plina de personaje colorate si amuzante si de femei puternice. Din cauza acestul roman, Elif Shafak a fost acuzata de ofensa asupra identitatii turce, ceea ce ar fi putut-o costa trei ani de inchisoare. E interesant faptul ca turicii isi recunosc istoria doar dupa ce s-au infiintat ca stat turc si nimic din perioada Imperiului Otoman si mare parte din populatie nu stie nimic despre acest genocid.
Cartea lui Shafak m-a facut sa imi doresc sa vizitez Istambulul mai mult ca niciodata si in acelasi timp m-a facut sa imi fie dor de Hakan, prietenul meu turc din Japonia.
E un roman foarte bun ce trebuie citi. Eu cu siguranta o sa mai citesc carti scrise de Elif Safak pentru ca e una din putinele autoare ce imi plac.
Pe curand...

marți, 3 februarie 2015

Oscar 2015 (2)

Din experienta persoanala stiu ca articolele lungi sunt plictisitoare. Asa ca anul asta am impartit articolul despre oscar in mai multe parti. Sper sa existe si o a treia parte, insa nu stiu daca apuc sa vad filmele ce mi-au mai ramas. Prima parte a articolului o gasiti aici.

8. Foxcatcher a adunat cinci nominalizari la Oscar: Regie, Actor in rol principal, Actor in rol secundar, scenariu original si Machiaj si par. Filmul a fost lansat la Festivalul de la Cannes, unde a castigat premiul pentru regie. Asta spune cam totul despre film. Filmele care castiga la Cannes au  o poveste interesanta insa nu se intampla nimic in ele.
Foxcatcher are la baza povestea adevarata a lui John E du Pont, un om de afaceri ce este pasionat de Wrestling, ce ajunge sa il impuste pe antrenorul echipei sale, fratele vedeie echipei sale. Dar pana sa se ajunga aici, nu se intampla nimic in doua ore de film.
Imi pare rau sa spun asta, dar nu stiu daca filmul asta merita vreun Oscar. Poate doar cel pentru machiaj. I-au uratit pe toti actorii ca sa semene cu personajele reale.


Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)