Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2015

Exagerez?

Sa spunem ca primesti un e-mail de la "presedintele" unei institutii publice din Romania. Spun "presedinte" pentru ca vreau sa fiu general. Poate sa fie rectorul unui universitati, un prefect, sau de ce nu un ministru. Bun, niciodata nu o sa scrie acea persoana e-mailul. Doar daca va cunoasteti, si e un e-mail personal, nu unul oficial, in care apeleaza la tine sa raspunzi la un chestionar, sau sa dai un feedback, de exemplu. E-mailul e scris de o secretara. E si trimis de pe adresa ei. E posibil sa nu fie nici macar de ea scris, ci de un intern prost platit. Sa spunem ca primesti acel email de patru ori, in decurs de o ora, de la 00:00 la 1:00AM. Si in toate cele 4 emailuri e aceasi greseala. Numele si formularea, de exemplu.
Se încarcă...
Pe curand...

Cat's Cradle

40# Melancolie
Dupa numele romanului scriitorului american Kurt Vonnegut e un restaurant/cafenea in Waseda, Tokyo, unde am fost odata, si unde mi-a placut foarte mult. Cat's Cradle din Waseda e neoficial, locul nostru, al micii gasti de la Tokyo. Cu toate nu am mers nicidoata cu totii acolo, la un moment dat, unul, doi sau trei dintre noi a fost acolo. Despre cafenea am scris aici. Iar poze puteti vedea pe paigna de facebook a blogului, aici.  Cu toate ca au trecut doi ani fara o luna de cand am fost acolo, pana de curand nu am avut in minte sa citesc romanaul care dadea numele cafenelei. Insa Ra, mi-a spus ca trebuie sa citesc cartea, pentru ca e foarte buna. Si pentru ca urma ziua ei de nastere, am zis sa ii ascult sfatul si sa o citesc. Sa fiu sincer, nu m-a dat pe spate. Mi-a placut, insa ma asteptam la altceva. Nu imi puteam imagina ca un roman de genul asta a dat numele acelei mici cafenele conduse de un cuplu de oameni ce nu pareau genul asta. Romanu este o carte despre re…

10 luni

Mi-a luat zece luni sa ma duc la Bibliteca Nationala a Romaniei sa im ifac card de acces. Am fost la Biblioteca Academiei, ca cica acolo e mai liniste. Dar nu... De acum, cand am de lucrat ca nebunul, cand am nevoie de liniste si de racoare, atunci cand nu trebuie sa existe lucruri care sa imi distraga atentia, biroul meu o sa fie la Biblioteca. Mai mult nu mai zic, Cine n-a fost, sa mearga. In sfarsit avem si noi o Biblioteca wow. Arhitectura, arta, functionabilitate si angajati foarte draguti.

Pe curand...

Cum sa uiti o femeie

39# #respectfilit

Dan Lungu e unul din cei mai cumparati scriitori de la noi. Adevarul e ca merge pe o reteta, cam toate romanele sale sunt pe un calapod. Nu e un lucru rau, omul stie sa isi vanda operele. Eu as avea curajul sa-l numesc un fel de Coelho sau de Haruki Murakami al nostru. Cum sa uiti o femeie e al treilea roman de Lungu pe care il citesc, dupa Raiul gainilor si Sunt o baba comunista. Cartea se citeste foarte usor si imi place ca actiunea nu e ancorata fix intr-un timp si un spatiu si ti-ai putea imagina ca are loc in orice oras de provincie, candva in anii  2000. Povestea pare una simpla: un cuplu de ziaristi, locuiesc impreuna de un an jumatate dar nu prea au prea multe lucruri in comun. Intr-o areare zi, el gaseste o scrisoare de la ea, in care ii spune ca il paraseste. Ea, Marga dispare de tot, din oras, de la serviciu iar el trece printr-o depresie, realizand ca nu stie sa aleaga persoana de langa el. E un roman de dragoste, dar poate mai mult de dragoste de sine d…

Ho is from Hoarder and rea if from reaction?

Am invatat sa traiesc cu ideea ca am OCD si ADD si ma bucur de nebuniile mele in fiecare zi. Uneori, cand trec peste una din fixatiile mele mi se pare ca am trecut un ocea innot dar imi dau seama ca daca spun cuiva ca am citit doua carti straine una dupa alta, in loc sa citesc una din literatura romana si una straina, o sa zica: "Asa, si?" Ma lupt cu dorintele nebune de a aranja totul la linie pentru ca stiu ca dupa ce rastorn casa cu susul in jos si aranjez totul in modul in care vreau, la jumatatea procesului ma plictisesc si  aarunc totul la intamplare.  Singurul loc unde nu e ordine la mine, e in dulap. Acolo nu vede nimeni Dar n-am crezut niciodata ca pot sa fiu si un hoarder... Saptamana trecuta am fost acasa. Dupa o vizita cu treburi prin Iasi, am zis sa trec si pe acasa si sa stau cateva zile. In seara cand am ajuns, mi-am lasat geanta in camera si m-a lovit in cap. Sunt prea multe lucruri acolo. Cutii, pungi, genti, dulapuri pline. De am atat de multe lucruri in ca…

Eu sunt Malala

38# Premiul Nobel pentru pace
Eram in Japonia cand am auzit pentru prima data de Malala Yousafzai. La stiri se prezenta pe larg cazul ei insa nu intelegeam mare lucru. Apoi am vazut multe articole despre asasinatul asuprea ei pe faebook. Era stirea momentului. O tanara din Pakistan fusese impuscata in cap de talibani pentru ca vroia sa mearga la scoala. M-am bucurar sa vad ca in 2014 a castigat Premiul Nobel pentru pace, devenind cea mai tanara peroana care a castigat acest premiu. Apoi am vazut ca Polirom urma sa lanseze biografia ei, si atunci am cautat cartea pe net. Am avut-o pe kindle mult si bine, uitasem de ea, pana cand mama mi-a spus ca a primit-o cadou de ziua ei. Ultimile 10 zile am stat acasa. Intre timp am si racit si intre doua treburi gospodaresti, mai citeam cate un capitol de Eu sint Malala. Cred ca varinata pe care o are mama, e prima varianta scoasa, pentru ca titlul e sint in loc de sunt. In librarii am vazut ca exista si varianta scrisa corect, cu sunt. E o carte…

Doi mentalisti si jumatate

Mai mult ca sigur ca stiti ca urmaresc o sumedenie de seriale. Sunt undeva in jur de 50. Bun, unele din ele au sezooane scurte, altele le urmaresc de-a lungul unui sezon, in timp ce pe altele le pastrez pentru vara, atunci cand serialele sunt in vacanta, iar serialele de vara sunt prea putine pentru mine. Pe blog am obiceiul de a scrie despre un serial dupa ce se termina. Candva scriam si despre noile seriale pe care le incep, insa m-am lasat de acest sport. Acum, cand se termina un serial, inerc sa ii aduc un omagiu, scriind pe blog despre el. Anul acesta s-au terminat ceva seriale, despre majoritatea am scris. insa mi-au ramas doua, pentru ca erau in lista mea seriale de vara. Deci, in articolul de astazi o sa vorbes cate putin desre Two and a half Men si The Mentalist. De ce acum? Pentru ca abia acum doua seri le-am terminat.
Two and a Half Men l-am vazut pentru prima data la PRO Cinema. De fapt, bunicul meu se uita la el si radea pe infundate. Cand l-am intrebat la ce se uita, mi…

Aglaja

Acum o saptamana citeam De ce fierbe copilul in mamaliga, o carte ce m-a impresionat foarte mult. Micro romanul poem semi-autobiografic mi-a placut nu neaparat pentru subiect, ci pentru modul in care a fost scris. Naratorul romanului e Aglaja, fetita si apoi Aglaja tanara, deci actiunea se vede prin ochii unui copil si mai tarziu prin ochii undei adolescente.  Dupa ce am scri pe blog despre roman, am primit un mesaj de la Ancuta, cititoare impatimita si cinefila si mai impatimita, ce ma intreba daca am vauzut si fillmul Stiam de film, il descoperisem cand cautam o poza cu Aglaja Veteranyi, alta decat celebra poza cu caciula pe cap. Imediata mi-a trimis un link unde il pot gasi, si cateva zile mai tarziu, adica ieri, m-am uitat la film. Aglaja e un film de televiziune realizat in 2012 de catre unguri. A fost primul meu film unguresc si am suportat limba mai usor decat ma asteptam. Am ras copios cand i-am auzit pe unguri vorbind romaneste. A fost o experienta interesanta sa vad acest fil…

Lampa cu caciula

37# Teama
Am avut cartea asta wishilt pe elefant foarte mult timp. Mi-am cumparat-o si apoi am descoperit ca o primisem cadou intr-un set de e-book-uri, pe care le aveam de la un cititor. Am salvat-o in kindle si a stat acolo mult si bine, pana sambata, cand in drumul de la Iasi la Bacau, am inceput sa vad ce carti mai am necitite si m-am decis sa o incep pe asta, pentru ca era un volum de proza scurta. Dar de ce imi era teama sa incep sa citesc cartea? Pentru ca citisem Trimisul nostru special, si ramasesem dezamagit.  Dar de data asta lucrurile nu au mai stat asa. Povestioarele din Lampa cu caciula mi-au placut foarte mult. Preferata mea a fost prima din volum, Ursoaica Lili si Balena Goliat, dar si celalalte 8 au fost foarte bune. Forin Lazarescu ne prezinta niste povesti ale unor oameni simpli, de la tara, intr-un spatiu parca uitat de timp, de presiunile externe.  Cred ca faptul ca personajele sale sunt oarecum independente de istoria sau evenimentele politice din spatiul romane…

Saptamana Japoneza

Saptamana ce tocmai s-a incheiat a avut loc la Iasi, saptamana Japoneza si Tanabata. Am fost si eu, invitat. Am tinut un seminar intitulat "Tokyo - Raiul inginerilor constructori" in care am vorbit despre arhitectura moderna si despre cutremure. A iesit bine. Nu atat de bine pe cat mi-as fi dorit eu, dar destul de bine. Am fost placut inmpresionat de ceea ce se intampla la Himawari. Echipa e destul de mare si foarte tanara. Organizatorul evenimentului abia ce-a facut 18 ani. Si asta nu a facut-o sa se impotmoleasca, sa se piarda sau sa nu reuseasca sa organizeze un eveniment perfect, la inaltime. Dupa "sabaticul" pe care si l-a luat presedinta asociatiei, am crezut ca totul o sa se duca incet dar sigur pe rapa. Dar n-a fost asa, Himawari a crescut frumos. Si cu toate ca nu am participat decat la un singur eveniment, din toate cele organizate in cadrul Saptamanii japoneze, am avut "Spoioni" care mi-au spus ca a fost totul foarte reusit. De la seminarii, l…

De ce fierbe copilul in mamaliga

36# Cartea care parea atat de cunoscuta
Nu stiu de unde imi este atat de cunoscut titul romanului Aglajei Vetaranyi, dar din acest motiv am avut impresia ca eu am citit aceasta carte. Iar faptul ca nu imi aminteam de ea, insemna ca nu prea mi-a placut. Insa titul ma tot urmarea asa ca am cautat cateva rezenzii si mi-am dat seama ca nu am cititi-o si ca pare o carte foarte buna. Asa si e. De ce fierbe copilul in mamaliga, romanul de debut al lui Aglaja Veteranyi si singurul roman al ei publicat in timpul vietii, este o carte ce mi-a mers direct in suflet. Cartea pare sa fie scrisa de o fetita, ca un jurnal, plin de inocenta, suferinta si tristete dar plin de putitate.  Aglaja are o viata tumultoasa de cand s-a nascut, intr-o familie de circari, cand fuge din tara si ajung sa se ascunda ca sa nu ii gaseasca securitatea si sa ii duca in tara sa-i condamne, pana in ultima clipa a vietii, cand nu isi gasea locul: o romanca in Elvetia ce scrie in germana. Povestea vietii ei, de fapt a copi…

Back to Iasi

Teoretic,  n-am mai fost in Iasi de vreo 10 luni. Practic, e un an. De ce spun asta? Ultima mea vizita in Iasi, in septembrie, a fost scurta: am venit dimineata si am plecat seara. In iunie am stat pentru ultima data mai mult in Iasi, si anume cand mi-am dat disertatia. S-a schimbat un pic Iasiul intr-un an. Pasajul de la fundatie e gata si de deasupra arata bine. Garduletul ce il delimiteaza e clasic si se incadreaa bine cu zona. Moldova Mall e Moldoca Business Center si o sa-i dea drumul in curand. Palatul de justie e gata iar cladirea Petre Andrei e UMF acum. Oare unde mai e Petre Andrei? Pe Lapuneneanu au pus granit dar inca nu  termint luctarile si cablurile pentru stalpii de iluminat se balangane pe noile pavele. Parte din lucrurile astea le stiam citind stiri sau urmarind informatii de facebook. Socul cel mai mare au fost preturile de la Class. Merge vanzarea acolo dar intr-un an au scumpit cam cu 2 lei produsele (ca doar nu se putea sa vin la Iasi si sa nu mananc un Grtar de …

Provizroat

35# Targu Ocna

Am ajuns sa citesc Provizorat pentru ca am citit foarte multe despre Gabriela Adamesteanu, scriitoare, eseista si jurnalista nascuta in Targu Ocna dar si despre cel mai celebru roman al sau, cel de fata. Provizorat e prima carte pe care am citit-o pe telefon.  S-a intamplat sa raman fara nico carte si fara niciun device, si am instalt-o pe aplicatia kinde de pe telefon. Dupa cum spuneam, am citit foarte multe recenzii despre aceasta carte si am tot sperat sa fie ceva wow. Insa pe mine nu m-a mpresionat deloc. Ori am ajuns la o saturatie cand e vorba de carti despre perioada comunista, ori pentru ca povestea mi s-a parut o variatie pe aceasi tema sau pentru ca am vtu sa citesc o carte scrisa de o femeie si am avut impresia ca citesc o carte scrisa de un barbat. Din pacate tanti Adamesteanu nu m-a impresionat, deloc si nu cred ca o sa-i mai dau vreo sansa. Pe curand...