luni, 29 februarie 2016

Scrisori din Cipangu


Eram in Japonia, cand intr-o zi Alexandra m-a abordat si mi-a spus de un proiect. "Uite, ne-am adunat o mana de oameni si vrem sa facem o antologie de proza scurta scrisa de romani in Japonia, despre Japonia. Si m-am gandit si la tine. Mai multe detalii citesti pe grup, acolo unde o sa te adaug eu in seara asta." Nu mai scisesem de foarte mult timp. Bloggingul e frectie la picior de lemn, in comparatie cu fictiunea. Imi era frica sa nu dezamagesc, sa nu imi ia povestea la misto. Initial nu am vrut sa scriu nimic, dar ma racaia. Eram in laborator, aveam de lucrat la un raport, insa in loc de exceluri eu ma gandeam la Mario, un amic ce se omorase si peste a carui sinuidere nu puteam sa trec. Asa, in ziua aceea, am lasat de-o parte tot ce aveam de facut si am inceput sa scriu. Asa a aparut prima poveste. Poveste ce se afla in volumul Povesti din Cipangu, ce va aparea foarte curand la Editura Trei si a carui lansare e pe 19 martie, la Humanitas de la Cismigiu, la ora 17:00.
Am mai scris una, insa nu am avut tragere de inmia cu ea, si era usor pe aceasi tema, de aceea nu a intrat in proiectul final, insa a fost publicata, de curand, in Revista Ateneu, si o puteti citi aici.
Moementul cooptarii mele in acest proiect a fost momentul in care mi-am dus aminte ca imi place sa scriu, si ca o fac binisor. De aceea va asteptam in numar cat mai mare la lansarea de la Libraria Humanitas din Cismigiu, duminica 19 martie, la ora 17:00. Si grabiti-va sa cumparati cartea ca e aparuta in tiraj mic.
Pe curand...

luni, 22 februarie 2016

Prostul are mintea odihnita sau Cum am devenit agent secret

Duminica a fost o zi cu soare, calduroasa. Ma plimbasem pe afara, ne pregatisem de pranzul in familie, inainte sa ma intorc in Bucuresti, cand primesc o notificare de la facebook page manager, ca am un mesaj privat pe pagina de facebook a blogului. Si cum nu imi place sa am notificari sau sa las persoanele sa ma astepte, am intrat sa vad ce se intampla.
De obicei, cand mi se intampla chestii din astea si le povestesc la prieteni, mi se spune ca nu are cum, ca numai eu le patesc si ca sunt gogonate. Acum, inainte sa o blochez pe individa asta, am facut print screen-uri.
Initial am incercat sa fiu dragut, apoi am luat-o la misto usor, ca mi-am dat seama ca nu am cu cine sa discut, apoi m-am enervat.
Pe scurt, ca o sa cititi totul in capturi, o individa m-a intrebat ceva, nu am intes ce, am rugat-o sa imi explice, s-a enervat si m-a acuzat de viol, furt intelectual si eventual spionaj (cred). 
Poate nu am inteles eu ce se intampla si ma lumineaza cineva.

joi, 18 februarie 2016

Cele zece iubiri ale lui Nishino

7# Dezamagirea programata

Cele zece iubiri ale lui Nishino e a treia carte de Hiromi Kawakami pe care o citesc. Prima a fost Vreme ciudata la Tokyo, un roman ce mi-a placut foarte mult pentru atmosfera in care te transpunea si Pravalia cu maruntisuri a domnului Nakano, pe care am citit-o, in primul rand, pentru ca era debutul ca traducator a unei persoane dragi mie, dar si pentru ca dupa experienta primei carti, imi placea mult cum scrie Kawakami. Si mi-a placut si asta foarte mult pentru ca de ducea intr-un cold de lume unde timpul trecea altfel decat in restul metropolei.
Mi s-a spus ca romanul de fata nu o sa-mi placa. Cei care il citisera, m-au anuntat ca e slab, ca e altfel decat celalalte si ca  nu merita. Nu stiu daca am fost influentat de feedback-ul dat de cei ce au citit cartea, dar nu mi-a placut. Ideea mi s-a paut foarte interesanta: zece femei narator, zece capitole, un singur barbat, in diferite etape ale sale. E povestea celor zece femei pe care Nishino le-a iubit. Fiecare diferita de cealalta, fiecare cu povestea ei de dragoste si cu bagajul ei emotional. Nishino acelasi: banal dar galant. Interesant, nu? Si totusi nu a facut click. Ceva i-a lipsit povestii, sau povestilor.
Mai exista o carte de Kaeakami aparuta la Allfa, dar intr-o traducere jenanta, din engleza. Poate o sa o cumpar si pe aceea, candva.
Pe curand...

miercuri, 17 februarie 2016

Birocratii

De fiecare data cand sunt prins in nebunia birocratica ies sifonat ca o foaie mototolita. E obositor sa urmezi niste pasi stupizi, invechiti, ca sa ai acces la ceva. De obicei, institutiile statului sunt birocratice, si din pacate, eu am de-a face cu ele. Fie ca e vorba de hartogarie la universitate, fie ca e pentru proiectul in care sunt implica, sau ca e vorba de colectare de date, ma tot lovesc de birocratie,
Am o luna, de cand, aproape zi de zi, am de-a face cu un birocrat. Ma enervez, ma consum, ma frustrez. Dar niciodata nu m-am pus in locul lui. Oare cum e sa fi un simplu birocrat? Zilele trecute m-am dus cu chef de scandal la o institutie a statului care imi spusese ca daca am nevie de inforamtii de la ei, fie le iau personal, fie le platesc. Directiile judetene, din alte judete imi oferisera acele informatii, insa astia de la Bacau ziceau ca nu se poate. Am intalnit acolo un birocrat sincer. Mi-a taiat cheful de scandal din prima, cu un zambet si cu un buna ziua. Am aprins u fitil si le-am spus ca sunt singurii care m-au chemat la ei la sediu sa imi iau datele de mana, cand traim in secolul internetului si mi-a spus ca asta e politica directiei si ca ea nu poate sa faca nimic.
A fost pentru prima data, dupa mult timp cand un birocrat mi-a spus sincer, fara automatisme si nervi, ca asta e sistemul si asa functioneaza lucrurile. Nu era secretara acra de la eliberari acte care tipa ca daca nu imi convine sa plec si nici contabila care imi spunea ca astea sunt regulile. Nu era bicorcatul care vorbea la telefon in loc sa ma serveasca si nici cel care raspunde la telefonul insitituiei ca la telefonul personal.
Dar niciodata nu m-am pus in locul birocratului. Oare cum a ajuns in halul ala, sa faca lucruri pe care nimeni nu vrea sa le faca, sa fie injurat pentru regulile alora ? Doamne, ajuta-ma sa nu ajung vreodata asa...
Pe curand...

sâmbătă, 13 februarie 2016

Voi fi acolo

6# Cautari

Cand ma intorceam dintr-un weekend in Seoul, in aeroport, mi-am cumparat "Te rog ai grija de mama" de Syung-sook Shin. Mi-a placut foarte mult modul brutal in care e spusa povestea. Romanul acela a fost o piatra de temelie in pasiunea pentru literatura coreana. Deci, mare mi-a fost bucuria sa aud ca Humanits a tradus un roman scris de aceasta autoare. L-am cumparat la Gaudeamus si acum i-a ajuns randul la citit, in stiva de carti adunate.
Din pacate nu am avut acelasi sentiment cand am citit romanul acesta.  total diferit de Te rog ai grija de mama si mi s-a parut un pic cam prea siropos. Nu ma intelegeti gresit, nu e un roman siropos, ci e putin siropos, dar cum eu nu ma asteptam sa citesc asa ceva, nu mi-a placut.
Romanul mi-a adus un pic aminte de Haruki Murakami si al sau Norvegian Wood ca stare si atmosfera. Romanul isi desfaoara actiunea in anii '80-'90 cand in Coreea de Sud aveu loc miscari sociale, revolte ale tinerilor impotriva sistemului. Dar diferit de romanul lui Murakami, in Voi fi acolo, avem povestea unei prietenii in trei, un cuplu, si o prietena singuratica. Trei tineri ce au o pasiune pentru literatura, ce isi idolatrizeaza profesorul si il umreaza in filosofia de viata. Tot siropul asta cu tineri frumosi si inteligenti care schimba societatea, nu ma da pe spate, insa durerea si suferinta din roman sunt foarte bine punctante.
E o carte interesanta, pusa in contextul istoric si e frumoasa pentru ca defineste subtil personalitatea asiatica, si in special cea a coreanului,
Pe curand...

luni, 8 februarie 2016

Un tango mas

Marele dezavantaj al provinciei e ca nu intri in contac cu nume mari ale culturii. Sau intri prea rar. E un trend in ultimii ani ca nume sonore sa se relocheze in provincie, ca Betrice Rancea la Opera Nationala Iasi sau Anca Sigartau la Teatrul Municipal George Bacovia Bacau. Dar astea sunt cazuri bune, cand astfel de persoaniltati organizeaza festivaluri, si odata pe an, ai sansa sa vezi nume mari pe scandura. Astfel, televiziorul ramane sursa principala de informare. De la televizor am auzit si eu de Monica Petrica cand a inceput sa fie jurat in emisiunea Romania Danseaza, de la Antena 1. Mi-a placut din primele momente de ea. Are atata gratie, elebanta bun simt si senzualitate, cum rar gasesti. Da, e un etalon pentru femeie ideala.
De cand m-am mutat in Bucuresti incerc sa vad tot felul de spectacole, in tot felul de locatii. De la teatrele celebre ale capitalei, pana la spectacole in spatii neconventionale. Caut, urmaresc, observ si daca imi place merg.
Monica Petrica a postat pe pagina ei de Facebook ca spectacolul Un tango mas se va jucat in luna februarie de doua ori, la Teatrul Odeon. Am vorbit cu cativa prieteni si ne-am hotarat sa mergem. Imi doream mult sa o vad pe Monica Petrica dansand si stiam ca o sa fie un spectacol de exceptie. Razvan Mazilu, partenerul ei de dans in acest spectacol, imi era cunoscut din spectacolul de Cabaret pe care il vazusem de curand la Teatrelli. Cei doi  realizeaza un spectacol atat de senzual, incat iti doresti sa dansezi si tu asa. 
Insa apoi ii vezi pe partenerii lor de dans, pe instructorii de la Tango Tangent si iti dai seama ca oricat de bine stii tehnic un dans, daca nu pui pasiune si daca nu traiesti acel moment, nu realizezi un act artistic. Daca nu stiam ca ceilalti dansatori de Tango de pe scena sunt instructori, as fi crezut ca sunt cursanti amatori. Tehnic, dansau corect, insa nu exista pasiunea pe care protagonistii spectacolului o aveau. Dar asta nu prea a contat pentru ca nu prea am avut ochi pentru ceilalti. Atmosfera era atat de intima, cele cateva locuri disponibile, contruite pe scena teatrului, te faceau sa te simti intr-un bar in America Latina, observand un cuplul ce dansa pentru ultima data un tango, inainte sa se desparta.
Monica Petrica si Razvan Mazilu, va multumesc pentru un spectacol de suflet, ce a incununat cu succes un weekend extraordinar pe care l-am avut si care ma face sa incep o noua saptamana plin de energie si pasiune.
Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)