vineri, 25 martie 2016

Cum te cheama?

- Salut, eu sunt Horea!
 - Salut, Georgiana! Incantata de cunostiinta. Horea? Nu cunosc niciun Horea. Cunosc cativa de Horia si sunt toti fitosi. Ai si tu chestia asta? Sa alaturezi personalitati cu nume?
- De obicei ma feresc de etichete, dar da. Fitosenia se aplica si la Horea. Hahaha!
- Da? Si ce asociezi cu Georgiana?
- Nu ai vrea sa stii! Dar, Raluca e un nume pentru o persoana care e foarte buna pe domeniul ei si Roxanele sunt vicioase.
- Stiu si eu o Roxana. Si chiar e vicioasa! Dar sunt curioasa cum vezi tu Georgianele!
- Georgianele sunt posesive. Am dreptate?
- Mda, cam asa e... Alaturezi personalitati doar la nume de fete?
- Nu.
- Da-mi niste exemple de baieti. 
- Andreii sunt oameni fata de care ma deschid si imi devin prieteni. Pe trei din prietenii mei, ii cheama Andrei. Inclusiv pe unul din cei mai buni prieteni. Si mereu raman dezamagit de catre un Nicolae.
- Bine, dar asta nu e pesonalitate. Sunt alaturari emotionale,
- Hmmm... Cei ce poarta numele de Mircea le place sa bea si Paulii sunt momai. Asta e bine?
- Ha! Pe tata il cheama Paul si e sub papucul mamei! Interesanta conversatie!
- Si totusi nu imi place sa delimitez o persoana la o astfel de personalitate. Da, Laurele sunt nebune si Laviniile rad mult. Dar e mai mult de atat la oricine. Dar decat sa  etichetam omenii dupa zodii, e interesant sa descoperi si alte etichete. Si atunci o persoana este un cumul de etichete. Cu toate ca nici asta nu e corect. Dar asa ne raportam noi, la etichete. Ne e mai usor sa intelegem un om daca il bagam intr-un calapod.

Pe curand...

luni, 21 martie 2016

Scrisori din Cipangu - Lansarea

Nu imi amintesc ultima data cand mi s-a intamplat sa fiu coplesit de emotii si de bucurie ca in zilele astea. Mi-a trebuit o zi jumatate sa reusesc sa ma pun pe picioare ca sa scriu rational  pe blog. 
Sambata a avut loc lansarea volumului colectiv Scrisori din Cipangu - Povestiri japoneze de autori romani, la  libraria Humanitas de la Cismigiu. A fost o zi pe care nu cred ca o voi uita prea curand. Si asta datorita energiilor de acolo. In primul rand, a fost reintalnirea co-autorilor - m-am intalit prieteni dragi din Japonia, pe care nu i-am mai vazut de mult. Apoi, au fost pritenii. Prietenii care erau atat de emotionati si de mandri de mine, incat imi dadeau energie, dar ma si copleseau in acelasi timp. Si nu in ultimul rand, persoanele care nu ma cunosteau personal, dar pasionate fiind de Japonia, au venit sa descopere tara aceasta atat de fascianta, prin ochii nostri, ai celor care am adunat poveste cu poveste. Eu am vazut asta ca o mare responsabilitate.
Scriind aceste randuri imi dau seama ca inca sunt coplesit de emotii si imi amintesc cu drag de fiecare persoana ce a venit la noi sa ne intrebe cate ceva si sa ne roage sa le lasam un gand scris pe carte. Imi amintesc cum imi priveam colegii si prietenii din proiect cand vorbeau si ma bucuram ca suntem impreuna acolo.
Sambata, am realizat, inca odata, ca sunt norocos. Am avut parte de o experienta minunata in Japonia, pe care am reusit sa o ofer oamenilor si prin aceasta carte. Si sunt norocos ca am niste prieteni atat de faini. Privirea lor, zambetele, imbratisarile de la final au fost cel mai frumos cadou. In momente de genul acesta iti dai seama cine iti este prieten cu adevarat.


Si daca v-am convins cu aceasta poveste spusa din suflet, va invit sa cumparati cartea. Pe site-ul editurii Trei are reducere de 10%,  deci o puteti cumpara de AICI.
Pe curand...

duminică, 20 martie 2016

10 femei

Undeva, dupa primele cinci carti citite anul asta, mi-am dat seama ca citisem numai carti scrise de femei. O sa spuneti ca nu e nimic special la asta, dar e. Pana de curand nu prea citeam carti scrise de sexul frumos. Nici nu se pune problema sa fiu misogin, dar cred ca m-a marcat prea tare Hortensia in liceu, si m-am ferit de romanele astea.
M-am uitat in lista de carti si puteam ajunge la 7 carti scrise de femei, am mai cautat cateva, am primit cadou, am cumparat si nu m-am lasat, pana cand nu mi-am facut o lista de 10 autoare.
Le-am alternat ca sa nu fie doua japoneze sau doua coreene si lista mea de 10 romane scise de femei, citite consecutiv este:
1.  Yeomni Park - Drumul catre libertate
2. Forugh Farrokhzad - Sa dam crezare inceptului de anotimp rece
3. ElenaFerrante - Prietena mea geniala
4. Natsuo Kirino - Insula Tokyo
5,Svetlana Alekseivici -  Dezastrul de la Cernobil 
6. Kyung-sook Shin - Voi fi acolo 
7. Hiromi Kawakami - Cele zece iubiri ale lui Nishino
8. Elif Shafak - Ucenicul arhitectului
9. Suki Kim - Fara tine noi nu existam
10. Alice Walker - Culoarea purpurie

Pe curand...

sâmbătă, 19 martie 2016

Huevos Congelados

Racit bocna, cu niciun chef de a ma ridica din pat, miercuri m-am dus in Cooper's Pub la o piesa de teatru. De ce? Pentru ca mi-o recomandase Raluca si pentru ca recomandarile ei nu dau gres niciodata.
In primul rand am descoperit un pub misto. Cine nu a fost in Cooper's, pe Hristov Botev, sa mearga musai. E un loc cool pentru cei ce stiu ca nu Centrul Vechi e Bucurestiul.
Apoi, am avut sansa sa o vad pe Adriana Titieni in carne si oase. Ca sa fac o marturisire, am avut cateva fantezii cu ea. Alaturi de Anca Sigartau, Maria Buza, Tania Popa si Paula Chirila, Adriana Titieni e una din actritele pentru care am avut un crush la un moment dat (adica in adolescenta).
Dar cel mai important lucru, e ca am vazut una din cele mai hip piese de teatru independent, contemporan din viata mea. Huevos Congelados e atat de coplexa ca nici nu stii cum sa o etichetezi: E comedie? Daca e, e oare neagra? E o drama? Pentru ca pe durata spectacolului razi si razi si razi iar la final totul e serios. Si te trezesti a doua zi ca inca te gandesti la mesajul piesei.
Si de aceea as lua toate prietenele cu mine sa o vada. Ca e cu mesaj direct la femei. Si as lua si cativa prieteni, sa citeasca printre randuri.
Felicitari Rucsandra Pop pentru piesa. Ma bucur foarte mult ca am mers pe mana Ralucai si ma bucur ca mi-am iesit din zona de confort si m-am dus sa te salut, fara sa te cunosc. Abia astept a doua reprezentatie, pentru ca o sa fiu acolo, mai mulc ca sigur. Cu gasca mare.
Pe curand...

vineri, 18 martie 2016

Culoarea purpurie

10# Cartea care a inspirat unul din filmele mele preferate

Culoarea purpurie, in regia lui Steven Spielberg, cu Whoopi Goldberg in rolul principal (pentru care a primit o nominalizare la Oscar si un Glob de Aur) e unul din filmele mele prferate. Cred ca l-am vazut de vreo 5 ori, in conditiile in care eu nu prea ma uit la un film de mai multe ori.
Mare mi-a fost bucuria sa vad in librarie cartea asta. Nici nu stiam ca a fost tradusa la noi dar nici nu ma gandisem vreodata sa o citesc in engleza in format electronic. A fost ca  o revedere cu un priten drag pe care nu il mai vazusem de mult. Ii stiam povestea, insa nu imi aduceam aminte toate detaliile.
Cred ca Culoarea purpirie e a patra carte pe care o citesc dupa ce stiu filmul si asta imi da o senzatie interesanta, de a oferi o fata personajelor. Imi era clar ca Celie e Woppy Goldberg si Sofia a Oprah.
Marea descoperie a cartii a fost modul in care e scrisa. Nu stiam ca tot romanul e format din niste scrisori netrimise si asta mi s-a parut foarte interesant. Mi-a placut ca in traducere s-au folosit dezacorduri si s-au pocit cuvinte (cred ca si in engleza era la fel), tocmai pentru a arata nivelul deeducatie al personajului.
Mi s-a facut un dor nebun sa revad filmul, deci cu prima ocazie o fac.
Pe curand...

luni, 14 martie 2016

Mr. Robot


Nu am mai recomandat de mult un serial. De obicei, scriu despre ele dupa ce se termina. Dar Mr. Robot merita recomand. E posibil sa fi vazut acest serial, sau cel putin sa stiti ceva despre el. Macar ca a luat Globul de Aur anul asta pentru cel mai bun serial de drama si cel mai bun actor in rol secundar intr-un serial de drama. Eu unul, asa am aflat de el.
Serialul spune povestea lui Eliot Alderson, un hacker ce sufera de depresie si anxietate sociala inttr-o maniera ce imi aminteste de Matrix, American Psycho. sau Fight Club.Rami Malek, cel ce il interprezeaza pe Eliot a primit o nominalizare la Globuri, insa nu a castigat marele premiu, si nu prea inteleg de ce, pentru ca mie mi s-a parut genial. Modul in care a dat viata persoanjului, consturindu-l atat de veridic..
A fost o mare surpriza sa o revad pe Carly Chaikin, careia i-am vazut potentialul in Suburgatory si ce mi-a demonstrat aici ca poate ce face foarte mult. O alta surpriza a fost actorul suedez Msrtin Wallsrom ce a jucat in serial unul din personajele mele preferate, TyrellWelick, un tanar ambitios ce trece peste cadavre pentru a ajunge in locul unde vrea.
Serialul asta are de toate: o atmosfera misto, datorata de starea de axietatea in care se afla personajul principal, un subiect foarte interesant si personaje mature si bine conturate.
Abia astept sa vad sezonul doi pentru ca primul sezon si-a pus amprenta pe mine destul de bine.
Pe curand...

duminică, 13 martie 2016

Concursul de discursuri in limba japoneza

Sambata a avut loc a XX-a editie a Concursului de discururi in limba Japoneza, organizat de APJR si Ambasada Japoniei in Romania. A fost pentru prima data cand am fost la acest eveniment si asta pentru ca cunostiintele mele inexistente de limba japoneza fac sa nu inteleg nimic din aceste discururi.
Insa anul asta am avut cu cine sa merg si asta a fost un motiv suficient sa imi gadil curiozitatea.
Am fost placut surprins de eveniment. In primul rand mi-a placut foarte mult sala de confeirinte de la BCU. Nu am fost niciodata aici si, ca intotdeauna, m-a minuntat arhitectura eleganta a locului.
Apoi, mi s-a parut foarte interesant sa observ concurentii. Sa le observ mimica fetei si gestica corpului. Mult ne mai balanganim cand avem emotii si vorbim in public.
Sa nu mai spun, ca mi-a facut placerea sa revad niste oameni dragi, ce se aflau acolo in public sustinatori sau organizatori.
Au fost si doua prezentari ce m-am miscat, prin emotia pe care au emis-o cei ce se aflau in fata noastra.
Nu stiu daca o sa mai merg vreodata  la acest eveniment, insa cu siguranta a fost o experienta interesanta.
Pe curand...

vineri, 11 martie 2016

Fara tine, noi nu existam

9# Un job pe care l-as face 

Am vazut odata, in umra cu mai bine de un an, un documentar despre Phenian  University of Sciende and Technology, singura universitate privata din Coreea de Nord, acolo unde invata numai baietii elitei nord-coreene. Mi s-a parut interesanta acea scoala si pentru o clipa mi-am imaginat cum ar fi sa predau acolo un an. O provocare.
Deci, mare mi-a fost bucuria sa aflu ca exista o carte scrisa de una din profesoarele de acolo, despre experienta ei de la PUST.
Fata tine, noi nu existam, e o carte trista, la fel ca toate cartile despre Coreea de Nord. O carte despre teama, dezamagire si esec. Mi-ar fi placut sa aiba un strop de speranta, insa nu l-am gasit. Stilul asta asiatic...
E interesant de desoperit in paginile cartii, cum se desfasoara activitatea didactica la PUST, si cum evolueaza relatiile dintre profesor si studenti. Odata cu apropierea ditre ei, incepe sa apara si paranoia si frica de a nu face sau de a spune ceva gresit. Profesorii de la PUST sunt urmariti non-stop, mesajele sunt citite, laptopurile verificate. Exista o presiune mare ce vine din urma acestei politii securiste si de aceea profesorii ce vin in Phenian cu gandul sa induca un suflu de schimbare, pleaca de acolo dezamagiti si frustrati.
Fara tine, noi nu existam e o carte interesanta ca subiect, dar parca prea slabuta in abordare, mai ales ca e scrisa de o jurnalista. Din toate catile despre Coreea de Nord pe care le-am citit, asta e cea mai slaba, si de la asta aveam cele mai mari asteptari...
Pe curand...

luni, 7 martie 2016

Studiu ancheta in vederea cercetarii si evaluarii gradului de pregatire antiseismica a cetatenilor care locuiesc in Bucuresti

Stati in Bucuresti?
Va intereseaza subiectul cutremurelor?
O echipa de tineri cercetatori inceaca sa afle cat mai multe lucruri pe acest subiect. Dar pentru asta, are nevoie de ajutorul vostru. Cum ar fi daca ati completa acest studiu?

Studiul-ancheta este realizat de catre o echipa de cercetatori de la Universitatea Tehncia de Construcii Bucuresti, in...
Posted by Community Based Performance Earthquake Engineering on Tuesday, February 2, 2016


Pe curand...

sâmbătă, 5 martie 2016

Ucenicul arhitectului

8# Surpriza anului trecut

Anul trecut, Bastarda Istambului a fost una din cele mai bune carti pe care le-am citit, iar Elif Shafak una din cele mai misto descoperiri. De aceea, am tinut mult sa cumpar cartea asta, la Gaudeamus. Odata ca era ultima aparitie a autoarei, si pe de alta parte, pentru ca era un cadou frumos pentru mama, care e o mare fana a lui Shfak.
Din pacare, Ucenicul athitectului nu m-a prins atat de mult pe cat mi-as fi dorit. Povestea lui Jahan, un indian ajuns in Constantinopolul secolului XVI, pe vremea lui Soleiman, impreuna cu elefantul sau, unde devine ucenicul celebrului arhitect Sinan, cunoscut pentru moscheile Sulymanieye si Sehzade sau pentru renovarea bisericii Sfanta Sofie. Prin ochii acestui personaj fictiv, cunoastem personaje istorice alte timpului, si calatorim intr-un Istambul colorat si plin de mister. Shfak este pasionata de orasul ei natal si pare ca de fiecare data face din el mai mult decat o locatie, transformandu-l intr-un personaj. Ii intalnim in roman si pe Michelangelo dar si pe pictorul Melchior Lorck, ce picta in vremea aceea orasul misterios aflat la marginea a doua coninente.
Insa, din pacate, romanul pare ca duce prea mult. E mare si greoi si cu toate astea sunt momente si scene in care se pare ca autoarea si-a pierdut rabdarea si face o nedreptate, trecand prea usor prin anumite etape. Poate ca mi-a placut prea mult Bastarda Istambului si de aceea am avut pretentii mari la acest roman. Dar sunt sigur ca pasionatii de arhitectura si istorie o sa fie fascinati de impletitura dintre realitate si fictiune si o sa aprecieze aceasta carte mai mult decat am facut eu.
Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)