Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2016

Trei animatii pentru copilul din tine

Saptamana trecuta am avut chef de animatii. Poate pentru ca vine 1 iunie si copilul din mine vrea sa se manifeste, sau pentru ca serialele au intrat in vacanta iar cele pe care le mai am de vazut, nu imi fac cu ochiul. Asa cain articolul de astazi o sa va prezint trei animatii. Doua anime japoneze si o animatie Disney. Nu stiu cum mi-am amintit intr-o seara de Miss Hokusai. Vazusem trailerul cu ceva timp in urma, il cautasem si nu il gasisem. Miss Hokusai e primul anime ce nu e facut de Ghibli la care m-am uitat. Mi-a placut, dar nu atat de mult ca cele ale celebrului studio. Eu nu sunt fan anime, deci nu sariti pe mine, sunt doar fan Ghibli. La Miss Hokusai m-am uitat pentru ca Hokusai e artistul meu preferat de ukiyo-e si am vrut sa vad povestea mai putin cunoscuta a fetei lui. Anime-ul japonez e un fel de animatie ce e pe nisa. Daca nu esti fan al acestui gen, nu prea te uiti iar publicul larg nu prea imbratiseaza stilul asta, datorita fanilor anime ce duc povestea la un alt nivel…

Felii de lamaie

17# Prea mult acru strica

Volumul de proza scurta Felii de lamaie a fot foarte promovat anul trecut, cand a fost lansat. Cam toate blogurile literare scriau despre el, poliromul in promova si el la greu. Si de aceea mi-a starnit curiozitatea sa aflu mai multe. Am aflat prima data ca Anca Vieru e inginer ca si mine. Asta m-a facut si mai curios. Apoi, o pasarica mi-a soptit ca au fost in aceasi grupa de cursati la cursurile lui Iaru si ale lui Chivu (sa nu ne miram daca o vedem in numerele viitoare ale lui Iocan). Am aflat ca a avut o poveste in Fictiuni reale, insa nu imi aminteam povestea ei, insa am pus asta pe seama faptului ca a trecut mult timp de cand citisem volumul ala colectiv. Am cumparat ebook-ul la un moment dat si weekendul trecut l-am citit. Mda, acum stiu de ce nu imi amintesc de ea din Fictiuni. Nu are sare si piper, are doar lamaie. Sunt un mare fan al prozei scurte, sunt un si mai mare fan al posmodernismului si al povestilor despre nimic. Pentru ca mi se pare foart…

Noaptea muzeelor la Pensionul Domnesc de Fete

Bucuresti, 21 mai 2016. Orasul e agitat. E Constantin si Elena, e Fortza Zu in Piata Constitutiei. Mult trafic, multi oameni agitati pe strada, politie peste tot. E Noaptea Muzeelor si lumea forfoteste.  Nu am inteles niciodata de ce lumea merge la muzeu doar in noatea asta. Eu o vad altfel, o vad o noapte in care poti sa vezi altceva. Daca e un muzeu care e la fel tot anul, de ce sa ma duc? Daca e un obiectiv turistic, un muzeu sau un monument istoric care se viziteaza doar atunci, sau care are un specacol special pregatit pentru noatea aceea, da. De aceeea am ales sa ma duc sa vizitez Scoala Centrala din Bucuresti, fostul Pension Domnesc de Fete, deschis publicului larg de catre ARCEN in Noaptea Muzeelor. Scoala se afla undeva pe langa Gradina Icoanei, intr-o zona a Bucurestiului ce imi este foarte draga, cu stradute inguste, cu case vechi si copaci infloriti. Dincolo de bulevardele mari acolo mirosea a iasomie. Ne-am asezat la coada lunga si ne-am indreptat spre intrare, cu pasi m…

Cartea simturilor

16# Putea sa fie ceva mai mult

Cand am auzit pentru prima data de antologia lui Dan C. Mihailescu, m-am gandit la albumele lui Umberto Eco, cele despre istoria frumustii, a uratului sau Lista infinita. Probabil, ca pornind cu asa asteptari, am fost dezamagit. Cred ca pot sa numar pe degete eseurile din Cartea Simturilor ce mi-au placut cu adevarat, si nu ma feresc sa spun ca multe mi s-au parut scrise ca un favor pentru Mihailescu Revelatie e mult spus, insa surpzia volumului a fost Ana Blandiana. Nu stiu de ce, dar am o preconceptie cu ea si nu mi s-a parut niciodata un nume ce m-ar interesa. Insa in ultimile luni e a doua oara cand dau de un eseu scris de ea (Aici si in DoR-ul de primavara) si chiar imi place foarte mult. Si Cartarescu mi-a placut, cu toate ca e repetitiv si se intoarce iar si iar la aceleasi fixatii din Orbitor sau Solenoid (poate ca a venit prea curand dupa Solenoid). In rest slab. Cel putin ultima parte, cea evlaviosa. Eseu de master sau disetatie la un master l…

Mike & Molly

Nu e un secret ca imi place Melissa McCarthy si ceea ce face Chuck  Lorry, deci serialul asta avea ingredientele potrivite pentru mine. Si nu m-am inselat. Timp de 6 sezoane m-am amuzat copios cu MIke si Molly si familiile lor nebune. Mike and MOlly a fost un serial cuminte si curat. De aceea, probabil, CBS si-a batut joc de serialul asta, in ultimii ani, mutandu-l de la o ora la alta, dintr-o zi in alta, dintr-o parte ain alta a sezonului.  E pacat,. Ar mai fi putut exista cateva sezoane. Era o poveste ce putea fi spusa ani buni. Copii, nepoti aventuri la scoala. Da, anul ata am mai pierdut un serial si imi pare rau de el. O sa imi lipsesti Mike & Molly. Macar  avut un final ok, nu ca The Good Wife... Pe curand....

Eurovision 2016

Era cat pe ce sa uit de Eurovision anul asta. Si asta e un lucru grav. Nu pentru ca Romania a fost descalificata, oricum melodia noastra mi se parea so 15 years ago. Pur si simplu am uitat. Noroc de o notificare pe youtube ca a inceput gala live, ca asa am inceput sa ma uit. Si bine am facut. Mi s-a parut cel mai bun Eurovision din ultimii ani. Melodii misto, nimic excentric si de prost gust, un specacol foarte bun, o scena misto, umor suedez si Justin Timberlake. Anul asta, pentru ca nu stiam dinainte melodiile, am avut 4 favorite.  Prima, marea castigatoare, a fost Ucraina.

The Good Wife

S-a mai dus unul.  Si ce final... WTF? Am inceput sa ma uit la The Good Wife dupa ce mi-a povestit matusa mea despre el. Se uita la el pe Diva si ii placea foarte mult toata povestea politica din spate. Serialul m-a prins si luni de luni asteptam episodul sa ma uit la el.  Nu sunt multe serialele la care ma uit cu drag. De unele trag, sperand sa fie anulate, pe altele l vad cand am chef. Dat nu si cu acesta. Deci mare mi-a fost surprinderea cand am aflat ca s-au decis sa il incheie. Si mare mi-a fost si dezamagirea. The Good Wife a fost un serial cu personaje bune, gandite misto si pline de umor. De la personajele principale, pana la cele secundare sau episodice, toate aveau ceva. Judecatori cu ticuri, avocati nebuni sau fixisti, toti ieseau din anonimat.  O sa imi lipseasca mult acest serial. Adio, Alicia... Din pacate ai ajuns intr-un punct mort si noi nu o sa mai stim ce faci. Pentru prima data nu ai mai avut doua soltii de ales, ci ai ramas fara niciuna Pe curand,...

Si te trezesti razand

15# (din ceea ce credeai ca-i suferinta)
L-am descoperit pe Philip O Ceallaigh la recomandarea unui priten, in Insemnari dintr-un bordel turcesc. Si mi-a placut mult. Din pacate nu pot sa spun acelasi lucru si despre micro-romanul Si te trezesti razand. Am fost foarte incantat cand am gasit cartea asta intr-un mic anticariat de prin Bucuresti. O nimica toata, 2 lei. Asta de a lasat-o acolo nu a stiut ce a lasat, mi-am spus. Dar se pare ca stia. Posilbil ca propietarul anterior al cartii citise Insemnarile si a ramas la fel de dezamagit ca si mine la cartea de fata. Nu e o carte rea. Insa e o carte fara de ritm si parca prea superficiala. Daca in Insemnari, superficialitatea textului ii dadea autenticitate, aici pare ca e o carte scrisa de un amator. Mi se pare ca bate prea mult apa in puia cu Dan Voiculescu, mogulul media pentru care lucrase si uita sa dezvole niste ite micute ce ar putea fi facut din aceasta carte ceva wow. De aceea mi-a si luat trei zile sa citesc o brosurica de ni…

Snuff

14# Fucked up
Am gasit un top odata, cred ca pe Bokkaholic cu cele mai fucked up books. Snuff a lui Palahniuk era printre ele. M-a atras si am spus ca vreu sa citesc carte. Ideea e ca de mult vreau sa citesc ceva de el, eventual Fight Club, dar s-a nimerit sa dau de titlul asta in top si apoi, de carte intr-un anticariat. O sa fiu rauatacios cand o sa spun ca e o carte de 5 lei, fix cat am dat pe ea. Ideea unei carti despre o actrota porno ce vrea sa se retraga printr-un film in care se culca cu 600 de barbati ca sa intre in cartea recordurilor, suna bine. Insa mi s-a parut prea ieftina (ca sa parafrazez un prieten). Cand ai un subiect vulgar, nu esti vulgar in limbaj. Alegi un limbaj vulgar cand ai un subiect inspid, sa il scoti din banal.  Cu toate ca tot acest cumul de vulgaritate face din carte, ceva de rpoasta calitate, subiectuele secundare, povestile de culise, povestile personajelor, sunt interesante si uneori pline de umor. Imediat dupa ce treci peste vulgaritate si intri in…

Sarbatori in familie

Zilele astea, cu sarbatorile Pascale, m-am tot gandit la familie. De Pasti, e cam singura data cand merg la biserica, iar slujba de Pasti are o frumoasa conotatie pentru mine. Noi mergem in satul unde strabunicul meu a fost preot, acolo unde s-a nasuct si mama, acolo unde buncii mei sunt nascuti si ingropati. Povestea asta are o incarcatura emotionala si dupa noaptea de Pasti, ma incarc frumos cu o energie buna si sunt zen. Asta pentru ca pana de Pasti ma umplu de spume. Cu pregatiri, cu curatenie, cu gatit, cumparaturi. Iar appi, doua zile le petrec cu familia. E placut sa stai acasa cu cei dragi, la masa, sa razi, sa povestesti, sa joci un Rummy. Sa iti vizitezi rudele apropiate si dragi, sa manaci cu moderatie si apoi, dupa doua zile sa te vezi cu prietenii de acasa. la mine asa e. In a doua zi de Pasti, pe seara, ne vedem. Nu dupa Inviere, nu in prima zi de Pasti. Ei, intre ei se vad si mai inainte, eu nu.  Poate ca in adolescenta ma enervam, insa acum apreciez povestea asta si t…

Solenoid

13# Cartarescu adolescentei mele

Revin dupa mult timp cu un articol despre o carte. Intre timp mi-am citit scrisoarea, si am mai citit ultimul Dor, insa nu am scris nimic despre asta aici, pentru ca nici timp nu am avut, nici inspiratie si parca era prea mult... Revin pe blog, dupa jumatate de luna. De mult nu am mai facut pauze atat de lungi. S-au intamplat multe insa nu am simtit nevoia sa scriu despre acele lucruri pentru ca nu am avut energia. S-au schimbat multe, m-am schimbat mult. Am primit cadou de Craciun de la C Solenoidul lui Cartarescu. A fost un cadou perfect pentru ca era ceva ce imi doream dar pe care nu as fi dat eu bani. De ce? Era prea scump pentru o posibila dezamgire. Acum doi ani ii mai dadeam o sansa, cand dupa cativa ani bun i de la cumparare, am citit Frumoasele straine. Am fost dezamagit. Ori nu mai era Cartarescu acelasi, ori nu mai eram eu pe aceasi lungime de una cu el. Am plimbat o luna cartea asta. De pe birou, pe pat, de pe pat, la marginea lui. E grea, …