Razboiul mondial al fumatorilor

18# Prea mult fum

Tineam minte ca mi-a placut mult Marian Malaicu-Hondrari, dar cred ca pana la urma, e un "meh".

Ori am fost umflat cu asteptari de la toata valva media ce s-a facut cand s-a lansat romanul, ori nu sunt eu intr-o perioada buna pentru asa ceva, insa nu am avut un click cu aceasta carte. Si as fi vrut mult sa ma dea pe spate, sa imi spuna: Da, frate. E misto sa fii artist si fumator!

Dar nu... Mi s-a parut neterminata, ca o sapatura de suprafata, cu teama de a baga lopata mai adang, sa nu sparga sau sa rupa ceva.  E lin si simplu. E curat. Dar e inspid, e fara de sare si piper. E cam aceasi supa reincalizita pe care generatia asta de scriitori o gatete. Nu e nimic nou. Si asta ma doare. Vreau ceva wow. Vreau un scriitor contemporan care sa ma dea din nou pe spate, pe care sa pot sa il recomand cu drag. Ooare vreau prea mult?

Roman de fumator, roman de dragoste, o drama, o poveste depre nimic... E toate astea si nimic din ele. Nu e un roman prost. Nu e o carte de duzina. E o carte bunicica, ce, insa, din pacate, nu iese din tiparul care i-a facut celebrii pe scriitorii astia iubiti de Polirom. Pentru tema aleasa, putea sa iasa ceva mult mai bun, dar a ramas cuminte, in niste canoane si retete deja stiute.

Pe curand...