Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2016

Frica

Care e cea mai mare frica a ta?

A mea e frica de esec. Imi este frica sa nu gresesc, sa nu fiu penibil. Si frica asta imi controleaza de foarte multe ori viata. Cum ar spune cineva, imi creaza cenzuri
Cutremurele sunt devastatoare pentru ca dupa ele aduc si alte dezastre: tzunami, alunecari de teren, lichefiere, prabusiri, incendii. Asa e si frica mea. Pentru ca mi-e frica sa nu fie penibil, imi e firca sa vorbesc in public, imi e frica sa fac lucruri noi in public, nu-mi place sa cunosc oameni noi.
Si ce e de facut? In fiecare zi mai zdruncin una din fricile astea mcii, pentru a distruge frica cea mare. In fiecare zi imi depasesc limitele putin cate putini si ies din zona mea de confort, pentru a o mari. Dar nu imi iese intotdeauna si uneori datorita esecului si fricii primordiale, dau doi pasi inapoi, ma inchid in carapace si nu mai fac nimic. Ma conserv.
Asta am facut in ultimul timp, dupa o perioada de avanturi si reusite, m-am ars tare si acum imi ling ranile in intuneric.
Pe cu…

Urasqbesc

Pana de curand credeam despre mine ca nu sunt capabil de iubire. Eram convins ca nu iubesc si ca nu am iubit si nici nu o sa iubesc pe cineva vreodata. Consideram ca anumite persoane imi sunt dragi, ca sunt obisnuit cu prezenta lor sau ca le respect. Chiar ma gandeam ca sunt sociopat pentru ca nu sunt capabil sa dezvolt sentimente puternice fata de cineva. Am invatat de curand ca iubesc. Am iubit si o sa mai iubesc si de acum inainte. Doar ca imi era frica sa recunosc asta sau pusesem iubirea pe un piedestal si credeam ca e ceva mai complex decat ceea ce incercam eu sa definesc ca iubire. Imi iubesc familia, iubesc cativa prieteni si am iubit candva nebuneste pe cineva. Atat de tare incat acum imi e frica sa ma las sa ma indragostesc. Insa nu am urat niciodata pe cineva. Si cred ca nu definesc gresit ura, asa cum o faceam cu dragostea. Nu urasc pentru ca nu inteleg de ce as face asta. Acum nu va imaginati ca sunt un om bun, numai cu ganduri pure si floricele roz in cap. Deloc. Deseor…

Timp

Timpul a fost si este cel mai mare dusman al meu. Si nu pentru ca trece repede, nu pentru ca vreau sa fac atat de multe lucrui si nu am loc de toate in programul meu ci pentru ca ma lupt cu el. De curand mi-am dat seama ca timpul e dusmanul meu pentru ca eu mi l-am facut dusman. Intotdeaua l-am invinovatit pentru toate. Nu e timp de aia, nu am mai avut timp pentru nu stiu ce. Daca mai era putin timp terminam si eu tot ce imi propusesem, Nu. Timpul e atat cat trebuie sa fie insa eu am incercat mereu sa il lungesc. Si nu se poate. Nu poti sa iti faci o pelerina din jumatate de metru de material... Azi noapte am avut o revelatie. Timpul mi-a demonstrat ca daca ai rabdare sa se dedimenteze totul, o sa vezi clar. Si pentru asta trebuie sa ma imprietensec cu fratele timpului, rabdarea. De ce scriu toate astea aici? Ca o promisiune pentru mine, o dovada ca mi-am propus sa incec sa ma impac cu timpul si sa am rabdare. Pentru ca toate lucrurile de calitate se realizeaza in timp. Plin de clisee…