Treceți la conținutul principal

Rev de pov si Gri

Mi-ar placea sa scriu mai mult. Insa inspiratia loveste atunci cand nu te astepti. O intamplare banala iti atrage atentia si iti aduce aminte de ceva. De acolo, creste o idee si o pui pe pagina. Asa a aparut Gri. 
Sunt sigur ca textul asta o sa fie interpretat in toate felurile, dar nu imi pasa. Ceea ce nu intelege multa lume e ca fictiunea e fictiune si nu conteaza cat de mult e inspirata din povesti reale. De unde ne desprindem de realitate si "fabulam" e secretul nostru.
Am scris un text intr-o noapte. Vedeam gri in fata ochilor. L-am dat unei prietene sa il citeasca si mi-a zis ca e foarte fain. L-am trimis undeva, unde mai trimisesem. Nu am primit niciun raspuns. Insa la petrecerea loc am primit un email de la Rev de Pov, acolo trimisesem alt text. Textul meu era prea lung. Ori il scurtam, ori trimiteam alceva. L-am trimis pe asta.
Ieri am primit un mail care spunea ca au fost publicati castigatorii concrusului trimestial de povestiri. Nu scria ca eu sunt printre castigatori, ci doar ca acestia sunt anuntati AICI. Va spun sincer ca imi doream sa castig. Nu pentru palmaresul meu ci pentru premiu. Invitatie la cursul Creative writing Sundays. Mereu mi-a placut sa fac un curs de scris. Pentru ca nu sunt scolit in acest domeniu. Am deschis linkul sa vad cine sunt norocosii castigatori, si nu mi-a venit sa cred ca eram si eu acolo.

  • Gri (Horea Sibișteanu) O știre de pe facebook (RIP Irina în descriere) îi trezește unui tip amintiri din facultate. Textul curge bine, autorul e relaxat și are chef de povestit, fără înflorituri și ambiții forțate. M-a prins, mai vreau!

V-am facut curiosi? Textul e pe rev de pov, AICI

Comentarii

  1. Textul ăsta m-a adus aici. Probabil unicul care mi-a plăcut din toate cele câștigătoare.
    Am participat și eu o data la un concurs național, unde se băteau pentru primul loc vreo două mii de eseuri. L-am scris în vreo jumătate de oră, în ultima zi a deadline-ului. Am și uitat că l-am trimis, până m-a sunat cineva și mi-a zis că am luat primul loc.
    Întâi am încercat să-mi aduc aminte ce am scris acolo, căci urma să fie publicat pe zeci de site-uri de știri locare și am realizat că "textul asta o sa fie interpretat in toate felurile". Şi, la început, îmi păsa. După asta nu mi-a mai păsat.
    Tare bun text, Gri-ul tău. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult, Mia. Și textul asta are o poveste. Inițial am trimis alt text pentru concurs dar era prea lung. Am primit un email în care mi se cerea sa îl scurtez sau sa trimit alt text. Eram plecat din localitate, nu aveam. Laptopul cu mine, insa aveam Gri într-un email, pentru ca îl trimisese unei prietene.
      Gri nu trebuia sa devina public pentru ca folosește nume reale de prieteni și din cauza asta mukti au crezut ca e o poveste 100% adevărată. Unele persoane care au inspirat personaje din agricultura s-au supărat pe mine pentru acest text.
      Dar nici mie nu îmi mai pasa. Aștept sa încep cursurile la revdepov

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...