Treceți la conținutul principal

Psycho - Piesa de teatru

Acum patru ani am inceput sa urmaresc Bates Motel, un serial inspirat din filmul Psycho, serial ce anul acesta ajunge la final, si care, din pacate, sunt cam in urma.  Odata cu serialul asta am inceput sa sap in fenomenul Psycho, asa ca am citit  cartea proasta, ce l-a inspirat pe Hitchock sa realizeze capodopera cinematografica.
In aceasi perioada aparuse si filmul despre cum regizorul a facut acest film, si astfel mergeam pe un drum de nista despre acest fenomen cult, Psycho. 
Pentru ca era deja pe cercetatea fenomenului am vazut si celalalte filme inspirate din carte, insa eram din ce in ce mai dezamgit de toate celallte tentacule. Ajunsesem la concluzia ca Hitchcock a fost un geniu ce a facut din cacat bici.
Patru ani mai tarziu, intr-o zi de luni, am vazut pe facebook o postare despre o noua piesa de teatru jucata la Apollo 111. Irina Spiridon propunea un horroz muzical inspirat din cartea lui Robert Block. Apollo 111 propune o idee ce merge destul de bine afara, insa nemaintalnita la noi, piese de teatru ce se joaca doar o perioada limitata de timp. Tema acestei stagiuni e filmul, Voiam de mult sa ajung la acest nou teatru si acum era ocazia. Asa ca weekendul trecut, plin de emotie si bucurie intelectuala am ajuns sa vad piesa. 
Am stat mult pe ganduri daca sa scriu acest articol, avand in vedere ca in ultimul timp nu prea am mai scris pe blog. Psycho lui Iris Spiridon e una din cele mai fucked up piese de teatru pe care le-am vaut, piesa ce nu stiu daca mi-a placut sau nu. Isvan Teglas, cel care il joaca pe Norma Bates, e genial, Restul, e confuz. Piesei ii lipseste cu siguranta ceva. Poate e umorul, poate e o echipa mai buna de actori. Dar ceva lipsea. Nici sala de teateu nu a ajuta. Apollo 111 arata bine, chiar foarte bine. Insa nu e o sala buna de teatru. Nu se vede nimic, Panta amfitreatrului e prea mica si toata piesa m-am chinuit sa vad ceva, printre capetele spectacorilor confuzi. Era foarte cald, ca na, parte din actori apareau nud pe scena si nu trebuia sa le fie frig. 
A fost ciudat, mi-as fi dorit sa imi placa, insa nu mi-a placut. Degeaba incerci sa faci altceva, cand nu intelegi Altcevaul. Imi pare rau, dar Psycho nu e un proiect reusit, Si am aflat asta pe barba mea, la premiera.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...