Treceți la conținutul principal

Ce-am mai facut de cand nu am mai scris...

...aici
Am scris.
Am urmat niste cursuri de scriere creativa, dupa ce am castigat concursul celor de la Rev de Pov cu Gri si asta mi-a placut mult. Pana acum scriam cand aveam o stare. Si de foarte multe ori incepeam o poveste si nu o mai terminam. Acum am scris ca mi s-a impus. In cele 5 cursuri am invat cate ceva, si poate cel mai important e ca tema data iti contureaza povestea, dar nu o defineste. Poti scrie mult si diferit pe o tema. Ea e doar sursa de inspiratie. Imi place joaca asta serioasa si ma gandesc sa o iau cat mai serios cu putinta. 
Am cunoscut oameni frumosi si am avut parte de tot felul de experiente. M-am indragostit si am suferit apoi, am experimentat tot felul de sentimente si activitati. Am plans de nervi sau am dansat prin ploaie. Am vrut sa plec, am injurat si m-am amuzat.
Da, nu am mai scris aici pentru ca nu am mai simtit sa fac asta. Nu o sa dau vina pe timp, pe oboseala sau boli. E doar despre stare. Nu am vrut sa imparasesc cu toata lumea anumite experiente ce au fost fie doar pentru mine, fie pentru mine si prietenii mei. Nu am mai vrut sa scriu despre lucruri ce m-au dezamagit  si nu am simtit nevoia sa recomand nimic.  Acum o simt si poate ca o sa o si fac. Dar nu promit nimic. Blogul asta nu e mort, e doar in standby. 
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...